PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Asta pentru că şi eu cred în el cu toate că a trecut de două ori neobservat. Dar şi pentru a recupera o dedicaţie făcută-n răspăr cînd n-ar fi trebuit. Toate puştile ruginesc. Nostalgiile sînt însă inoxidabile.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 18:34:09               Offf, Corneliu, Corneliu ... ce-mi faci tu mie cu textuleţul ăsta, măi omule...:) Ştiu că l-am citit prima dată în preajma datei de 15 iulie 2005. Adică atunci cînd sora mea aducea pe lume o viaţă. Poate de aceea m-a atins aşa tare. Poate că în momentul în care scriam atunci, chiar în acele minute de chin ale sorei mele, o poezie, poate că simţeam durerea aducerii pe lume a unui copil. Doar... imaginam. Nu am crezut că o să păstrezi şi commurile. Mă bucură asta. Şi mă bucură că nu ai uitat...:) "Cu capul pe aceeaşi puşcă ruginită, în somn ne-alină totuşi nostalgii." Mulţumesc.   Postat de catre Name Old la data de 2006-03-17 15:18:03               Magda, nu fii modestă, la întîlnirea cu un text pe care-l pătrunde şi îl admiră oricine devine mîntuitorul lui. Este miracolul singurătăţilor care celebrează impenitent însoţirea. Pentru că nu s-au resemnat şi o caută dincolo de simptomatica superficială. În profunzime. "Ce e adînc nu străluceşte" e a lui Blaga, eu l-am ales doar ca titlu al unui text.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 14:48:19               "Cel care e singur în el însuşi este însoţit." Nichita Stănescu Uneori îmbrac cu plăcere haina singurătăţii ca pe un modus vivendi pentru că aşa cum spune Giovanni Papini: „Numai în singurătate trăim cu egalii noştri: cu acei care au găsit, singuri, nobilele gânduri care ne mângâie azi pentru oricare alt bun lăsat.” Mi-am făcut mea culpa pentru că nu am citit textul la vremea lui, dar mi-am amintit că luna iulie a fost luna în care am fost plecată în concediu! Cum spuneai tu într-un eseu „ Ce e adânc nu străluceşte” , aşa şi singurătatea stă umilă la poarta existenţei, dar cine are curajul să o poftească în casa sufletului său va descoperi că este poate singura cale prin care se poate remodela în ceea ce i-a fost sortit să fie! Felicitări pentru text şi Eliei pentru că l-a „înviat”!   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-03-17 14:41:12               Convingerea mea este că atunci cînd am fost expulzaţi din grădiniţa vieţii, trebuie să abandonăm împărţirea în gigea şi caca. Adică să începem să asumăm lucrurile, să facem experienţa lor autentică şi nu doar pe aceea a etichetelor aplicate pe ele. Şi atunci noi le vom răs-făţa, întorcîndu-le pe toatea feţele, ca să ne răsfeţe şi ele. Ca să întoarcă spre noi şi faţa ascunsă (de etichetă).   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 14:31:07               Nu suntem singuri, cu adevarat, niciodata! Singuratatea, da, ne purifica Corneliu, dar sa nu uitam ca totusi este o stare asumata. Atingand-o, ne atingem doar pe noi insine. Este insa o experienta ce merita traita. Felicitari pentru frumusetea si profunzimea textului!   Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2006-03-17 14:24:43               Elia, singurătatea are rostul ei, ne purifică pentru alte înîlniri, ne lămureşte pentru alte rosturi. Lory, nici eu nu aveam ocazia să pot aduce sub ochii celor care pot să se bucure rînduri scrise în singurătate şi rămase la fel. Aşa aflu că singurătăţile se pot atinge. Scăpărător.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 14:08:51               ,,Indiferent cu cine luptam ( cea mai grea lupta e cu tine insuti, si acum cred asta - si tind sa cred mai tare pe zi ce trece) in transee, in linia intii, important e sa nu uitam motivatia pentru care o facem. Poate Dumnezeul-echilibru pe care il nastem in fiecare clipa...?!`` Dacă n-aş fi intrat pe siturile acestea de pe internet, nu aveam ocazia (poate) să citesc asemenea lucruri, ca cel enunţat mai sus şi care face parte din acumularea aceea de puţin câte puţin a omului care se formează. Felicitări încă odată, pentru încă un text! Atât Eliei cât şi dvs. Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-03-17 12:48:40 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Tot textul merita atentie, dar aceste cuvinte m-au lasat fara comentariu.:) "Vreau încă să te ating în solemnitatea singurătăţii cînd fără moaşă îl naşti pe Dumnezeu."   Postat de catre elia david la data de 2006-03-17 10:49:46               D-le Atanasiu, Nu am facut de cat sa remarc un text superb. Nu este vorba de niciun armistitiu intrucat eu nu am fost intr-un razboi cu dvs.Site-ul acesta il consider unul literar si in nici un caz ca pe altceva si in consecinta cred ca textele noastre trebuie sa-si merite locul pe site si nu noi ca persoane. Iar locul textelor pe site este dat de valoarea, logica si expresivitatea lor. Repet astazi am citit un text superb si am reactionat ca atare. la buna vedere...   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-03-17 09:55:11               Esintescule, ţi-aş mulţumi dacă n-aş fi încă suspicios. Dar dacă eşti de acord cu armitiţiul, cuvintele tale par adevărate. Te rog să mă crezi e loc destul pe site pentru amîndoi. Cît sîntem încă pe pace, eu îţi zic bine-ai venit. Nu mă îndoiesc de calităţile tale, ştiu însă că sîntem cu toţii în stare să regresăm către comportamentele noastre rudimentare în situaţi pe care nu le mai stăpînim. Îţi promit că voi fi mai exigent şi mă voi conţine.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 09:46:23               este un text superb, si remarc o licenta poetica sugestiva ,,Vreau încă să te ating în solemnitatea singurătăţii cînd fără moaşă îl naşti pe Dumnezeu. votez acest text deplin constient de valoarea textului.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-03-17 09:38:55	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE