|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lătrăul și democrația (pamflet) |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Lătrăul și democrația (pamflet)
Lătrăul e o specie aparte în peisajul democrației noastre fragile. Deși pare să apere valori înalte, adevărul este că latră doar la comanda stăpânilor săi. Nu contează cine ești sau ce spui, dacă ai îndrăzneala să gândești diferit de linia impusă, ești imediat pus la zid. Aparent educat, cu diplome obținute prin burse generoase sau stagii în străinătate, lătrăul este o conservă umană, păstrată în stare bună, până când devine necesară activarea sa.
Și atunci, Doamne ferește! Se dezlănțuie în toată splendoarea lui verbală. Pe ton ridicat, cu un aer de superioritate intelectuală, îți predică despre democrație. Dar dacă îl asculți atent, vei înțelege rapid că nu e vorba de democrația tuturor, ci doar de democrația lor, cea care exclude orice voce contrară. Respectul față de opinia celuilalt este o vorbă goală pentru el. Își știe lecția despre democrație, dar o detestă.
Cine gândește diferit devine imediat dușman, nu adversar, ci dușman de clasă, în cel mai pur stil bolșevic. Lătrăul modern e mai bolșevic decât bolșevicii. Pentru el, cine nu e de partea lui merită anatemizat, batjocorit și eliminat. Iar democrația adevărată? Un moft. În lumea lui, democrația se limitează la cine-i ține isonul. Cine îndrăznește să conteste "adevărul" său, este etichetat rapid: trădător, retrograd, toxic.
În fiecare democrație trăiește un lătrău, ca un paznic de serviciu al intereselor obscure. El nu e doar un simplu executant, ci un profesionist al zgomotului inutil. Lătrăul nu argumentează, nu dezbate – el lătră. Își împrumută vocea cui îl plătește mai bine și mușcă la comanda celor care îi umplu buzunarele și îi umflă ego-ul. Îi plac funcțiile, sinecurile, posturile călduțe în instituții de prestigiu sau în ambasadele străine, unde învață subtilitățile manipulării, dar când revine pe teren, e mai zgomotos ca o sirenă de alarmă.
Este bine conservat, gata să fie activat când stăpânii au nevoie. Poate să tacă ani de zile, dar în momentul în care interesul o cere, apare pe toate canalele: televiziune, radio, internet. Și ce spectacol urmează! Cu aerul de judecător suprem al moralității publice, îți explică ce e bine și ce e rău, cine e bun și cine e rău. Oricine îndrăznește să gândească altfel e, firește, rău. Nu doar rău, ci periculos, un pericol pentru democrație, pentru societate, pentru binele comun.
Și aici vine ironia: lătrăul, care urlă despre democrație, e cel mai mare dușman al ei. Pentru el, democrația înseamnă doar dreptul său de a vorbi și de a-l reduce la tăcere pe celălalt. Știe, bineînțeles, că democrația adevărată înseamnă dialog, respect pentru opinia celuilalt, dar e împotriva acestei idei. Democrația lui nu e pentru toți. E doar pentru cei care se aliniază. Cine gândește diferit este un inamic. Nu adversar, nu opozant, ci dușman de anihilat.
Când își deschide gura, să te ții! Nu există limită la insulte, la acuzații, la discreditări. E pregătit să murdărească orice reputație, să lovească în orice idee care nu se conformează. Dacă ai curaj să vorbești împotriva lui sau a stăpânilor săi, te va face trădător, retrograd, extremist. Nu contează ce spui sau cât de logic este. Dacă nu ești "de partea corectă", ești automat împotriva "binelui suprem".
Lătrăul nu se teme să folosească tehnici vechi, de propagandă. Îți repetă aceleași sloganuri până când devin zgomot de fundal. Și totuși, dacă îl asculți cu atenție, îți dai seama de goliciunea argumentelor sale. Vorbește mult, dar spune puțin. Se ascunde în spatele cuvintelor mari – "democrație", "libertate", "drepturi" – dar scopul său e exact opusul.
El nu vrea dialog. Vrea să reducă totul la un monolog agresiv. Orice tentativă de a gândi critic e etichetată drept "pericol". Pentru el, democrația înseamnă doar să fii de acord cu el. Cine nu e de acord, e dușman și, pentru el, un dușman bun este doar unul de zdrobit. Îi este străin conceptul de respect pentru opinia celuilalt. Nu adversarii săi sunt problema, ci simplul fapt că există alte opinii.
În final, lătrăul e doar un instrument. El știe că latră nu pentru adevăr, nu pentru justiție, ci pentru cei care îl hrănesc. Dar asta nu îl deranjează. El nu vrea să fie erou, ci să fie plătit bine. Să aibă parte de aplauze de la cei care îl folosesc și de teamă din partea celor care îl contestă. Și astfel, latră și mușcă, așa ca un câine al stăpânilor săi, într-o "democrație" în care dreptul la cuvânt e permis doar celor care rostesc ceea ce trebuie.
Halal democrație!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|