|
|
|
|
|
|
|
|
|
ALBUM |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Oncioiu |
|
|
ALBUM
Din urmă mă aleargă toți anii mei, puhoi,
Și viața mi se scurge în cea mai mare grabă,
Iar de o vreme-ncoace, n-am sarcini, n-am nevoi,
Fiindcă, -n ziua de-astăzi, chiar nimeni nu mă-ntreabă.
Iar asta mi se-ntâmplă frecvent, căci nu am treabă,
Și chiar de-ar fi să fie, nici nu mai am de gând,
Ci doar dacă mă cheamă, din când în când, vreo babă,
Un leac pentru durerea de șale să îi vând.
Și-așa îmi trece timpul, în fiecare zi,
Tot așteptând ca vrunul să-mi mormăie–o silabă,
Măcar făcând efortul cu gând de-a mă-ncălzi,
Sau cum ar zice vorba, doar să se afle-n treabă.
În schimb, ca să-mi testeze răbdarea, mai degrabă,
De un alt ins eu zilnic mă plâng că-s șicanat,
Căci, în realitate, doar să se afle-ntreabă,
Când, despre sănătate, tot sunt chestionat.
Aceste circumstanțe, ce sincer vi le-am spus,
Sunt singurele taine, de astăzi și de mâine,
Și totodată cele la care-s predispus,
Și care-mi țin și locul de apă și de pâine.
De-aceea, voi, citeții, de-aveți orice regrete,
Din ce-a rămas din bruma de-al vieții voastre drum,
Veniți aici cu ele, și dacă nu-s secrete,
Să facem laolaltă al tainelor album.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|