|
|
|
|
|
|
|
|
|
Exerciții de respirație |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Oncioiu |
|
|
[Eventualilor mei critici (imaginari)]
Nu țin neapărat să fiu un nume,
Iar la posteritate nu aspir;
Ce îmi doresc, în schimb, pe astă lume
E ca, din când în când, să mai respir.
Și ca să nu vă dau prilej de hulă,
Că și de-ați face-o, totu-ar fi în van,
Vă las, cu mintea voastră cea credulă,
Să mă citați așa
din Paști în an.
Cum însă voi tot căutați o muză,
Cu lăcomie, m-ați și inspirat,
Luându-mă în rol de călăuză,
Și-n voi atunci m-am metabolizat,
Fiindu-vă și apă și merinde,
Pe lângă oxigenul inspirat,
Ca în final să îmi cântați colinde
Și un prohod, că-aș fi un expirat.
Deci, în final, nu trageți iar concluzii
În ciuda voastră, încă mai respir,
Și-n timp ce voi vă faceți doar iluzii,
Eu tot trăiesc. Ba chiar mai abitir.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|