|
|
|
|
|
|
|
|
|
Natură moartă |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Și s-a-ntâmplat așa: stăteam la "Poezia"
și-mi beam cafeaua. Tocmai scriam un poem
despre mare. Când dintr-odată văd
că-mi sună telefonul. Deși e ciudat
să te trezești că te caută cineva
tocmai când ești
în mijlocul valurilor.
Și vocea aceea
pentru că era doar o voce
îmi spune: "Au găsit-o moartă pe Mihaela
în casă. Și pare că-i așa
de câteva zile. De când n-a mai răspuns
la apeluri. Și era vie".
Eu ce dracu era să răspund
cu marea aia din poem
care a și început să se prelingă
pe masă.
Am tăcut, ce puteam
ca să spun. Căci marea se lățise
pe toată terasa. Și-mi era frică
să nu fiu amendat
pentru că deja
începuseră să formeze talazuri
și era evident
unde bat.
Apoi am dat să spun ceva
dar m-am oprit
întrucât n-am înțeles
cum dracu poate să moară cineva
care n-a trăit niciodată?
Și vocea aceea necunoscută
pentru că era o voce necunoscută
a continuat să vorbească:
"Au găsit-o moartă, dar n-o mai pot scoate
din casă. Poate veniți dumneavoastră
și încercați s-o convingeți. Nu vrea sub nicio formă
să fie dusă la groapă".
Asta nu m-a mirat. Cum să te-ngroape cineva
când toată viața ta a fost
o groapă?
Peste putință de acceptat
chiar și pentru un răposat.
Iar pentru Mihaela cu atât mai mult
căci ea chiar s-a născut într-o groapă
pe care cât a trăit
s-a străduit
s-o umple cu ficțiuni.
Așa începe lumea imaginară:
când n-ai încotro
și crezi în minuni.
Era într-o zi de luni
și am plecat de la "Poezia"
călcând peste ape.
Bineînțeles
fără a ști
ce să spun |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|