|
|
|
|
|
|
|
|
|
Iliman |
|
|
Text
postat de
Florentin Maftei |
|
|
Lângă șipot adăstase, ieri, un trudnic muritor,
Îndreptat de-a lui nevoie să se-ajungă la izvor
Lângă stânca unde cerul cobora secetei apă,
Unde tot ce-i însetare, pomenind, de veci s-adapă,
Dobitoc sau lumea mare, toți din curs alină voia
Și doar un păcat de moarte le-ar împiedica nevoia
Arderii devastatoare într-un prospător izbuc
Ori întru desăvârșire de la creștinesc uluc.
Dar ajuns între izvoare, unul sec, altul închis,
Își îmbrățișează rostul, în eternul de proscris;
Lângă cumpănă, fântână, orice potolește-o sete
Va sluji deșertăciunii, arșița să i-o îmbete.
Lângă apa din vâltoare, morganatică, -n eres,
Tot mai mult se curge calea, setea arde tot mai des;
Cu destinul nu faci trocuri, nici convenții de festin,
Din răscrucea suferinței crugu-i doar înspre închin!
De pe Golgota chemării, crud, orfan, orice sărman
propovăduiește ruga spre altar, înspre liman. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|