|
|
|
|
|
|
|
|
|
Umbrela |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Am un loc secret al meu. Sus, pe cămin.
Acolo mă duc de câte ori vreau să fiu singură.
Dacă doamnele îngrijitoare m-ar vedea, ar fi vai de fundul meu. În locul acela în niciun caz nu avem voie să ne ducem.
Este o spărtură mică în ușă, o știu doar eu și un pisic. Așa am aflat de ea. Ne-am trezit odată cu el miorlăind pe coridor. Am vrut să-l prind, dar a fugit repede pe scări și s-a făcut nevăzut.
Când eram mică credeam cu toată tăria că voi putea să zbor. Și fluturam din mâini ca și cum ar fi niște aripi. Odată, când a izbucnit o vijelie mare am ieșit repede cu umbrela tatei și am deschis-o. Și jur că m-am ridicat de la pământ. Dar umbrela s-a dat peste cap și am căzut, iar tata m-a bătut cu ea la fund. Așa se întâmplă când nu ai aripi.
Și totuși n-am vrut să mă las așa de ușor și din nou am încercat, de data asta și cu umbrela mamei. Le-am luat pe-amândouă, m-am dus pe balcon și le-am deschis. Mă gândeam că împreună vor reuși să mă țină.
Mă cam codeam eu să sar, mi se făcuse puțintel frică. Dacă umbrelele se vor strica și de data asta, ce o să mă fac? Are să mă apere mami sau o să mă bată și ea? Pe-atunci mă certau doar pe mine, nu țipau atât de rău unul la altul. Apoi m-am cățărat pe balustradă, am închis ochii și...
"Vrei să sari de pe balcon, prăpădito? l-am auzit răstindu-se pe tata care nu știu de unde a răsărit. Las' că vezi tu cum e să zbori!" M-a prins cu putere de haine, apoi m-a ridicat peste balustradă. "Hai să te văd cum dai din aripi! " mi-a zis, după care a alunecat și-a căzut, iar eu m-am prins ca o maimuțică de sârmele pentru întins rufele și am rămas așa bălăngănind în gol.
"Ai grijă să nu-mi rupi umbrela! mi-a strigat mami, căci în cădere și umbrela ei se prinsese în acele sârme și se dăduse aproape cu totul peste cap. Taică-tu sigur nu o să-mi mai ia alta în loc. "
Așa au luat sfârșit primele mele încercări de zbor. Peste câteva luni mami și-a luat umbrela și-a plecat pentru totdeauna de-acasă.
Asta fac eu când vreau să fiu singură și urc pe cămin, încerc din nou să zbor. Fără ca de data asta să mai am nevoie de vreo șmecherie. Și cred că sunt din ce în ce mai aproape. Încă puțin și mă voi desprinde de margine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|