|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nostalgie |
|
|
Text
postat de
Florentin Maftei |
|
|
O dimineată albă și un ocean de gheață
Cum doar in vremi trecute am cunoscut, atunci
Cănd zarea viforoasă era în tot măreață
Și dulcea desfătare ne asuprea ca prunci.
E albă depărtarea și sufletul apasă
Pe negrul vremii cursă da-i legic și-i totem
În clipa următoare ce încă ne mai lasă
Și gândul de-mplinire că-i iarnă, dar suntem.
E iarnă și se-ntoarce duios copilăria
Troienele-nfoiate și albul înghețat
Nu mai înseamnă răul, nu mai aduc stihia
Doar sănii prin omături și piciul răsfățat.
Am petrecut șuvoaie de vremi și de iertare,
Cutreierat-am rostul cum a fost scris să fie,
Dar nicio iarnă aspră ori glosă-n prescurtare
Nu ninge cu înghețuri a mea copilărie!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|