|
|
|
|
|
|
|
|
|
Prolegomene pentru o logică a ilogicii |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
(repostare)
Deși corpusul ipotetico deductiv al ilogicii încă nu a fost sedimentat, putem constata cu ușurință că întâlnim mulți, am putea spune, extrem de mulți ilogici ori poate mai degrabă ilogicieni sau ilogiști.. Nici spațiul europeic nu duce lipsă de astfel de specialiști. Unii par a avea masterate sau chiar doctorate în ilogică. Și nu există discriminare de sex în ilogică.
Ilogica poate parazita, uneori, simbiotiza orice domeniu și pe oricine. De aceea, taxonomic vorbind, putem deosebi tot felul de ilogici. Ca de exemplu, ilogica behavioristă, misantropică, narcisistă, fenomenologică, textuală ș.a.m.d.
Logica interioară a ilogicii este coerența până la congruență a dezvoltărilor logice bazate pe premise false și, de multe ori, pe nonraționamente. În acest fel ilogica este o nonștiință interdisciplinară și transdisciplinară. Astfel, teleologic, rezultatele acestor coerențe poartă un nume care face trimitere către obiectul de studiu al psihiatriei.
Până la constituirea seturilor teoretice de principii, apoftegme și proceduri, putem constata că modul de manifestare al ilogicii este unul strict pragmatic.
Axiologic, ilogica promovează autovaloarea momentului percepută de ilogician în afara oricărui tip de raționament. Asta nu însemnă cumva referențierea sinelui ori exprimarea în cai putere ori alte unități de măsură. Pur și simplu valorile ilogicii sunt fracturi ontologice induse contextual.
De exemplu întrebi pe cineva căruia tot și toate îi afectează simțul olfactiv: Tu nu știi să cânți? Cu o ilogică impecabilă el îți va demonstra doct, cu argumentele ilogicii, că întrebarea conține un mă nanoperceptibil, pe care olfactometrul domniei sale l-a decelat încă de pe când intenționai să articulezi întrebarea și, evident, va răspunde la o întrebare, care nu a fost pusă.
În acest fel triumful ilogicii este asigurat.
Însă nu trebuie să vă speriați. Triumful ilogicii este unul singular și de scurtă durată iar ilogica se autodevoră decredibilizându-se. Chiar dacă ilogicul, sau ilogicianul este al naibii de consecvent. Și, de cele mai multe ori, așa se întâmplă. Însă a doua oară ilogica nu mai convinge pe nimeni.
De aceea ilogica se tratează cu un zâmbet. Poate fi și larg. Și poate fi și de compasiune.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|