|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lui R.S. |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
În jurul meu pădurea se rărește
Și foile din brațe mi-au căzut
Ca niște frunze; ochii-mi joacă feste
Și până-n iarna nu mai este mult.
Din piept mi-s smulse roadele cu-n clește
În schimbul unei rații mici de lut
Și de lumină; ‘n spate-s numai creste
Și-n față hăul cu-amintiri, abrupt.
De-o să mă prindă moartea ca pe-un pește
În undiță n-am să mă zbat, ci mut
Voi arde în furnalele celeste
Și doar prin scris voi mai avea trecut.
Ne-om revedea – să nu ai grijă! – peste
O vreme-n Cer, prietene pierdut.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vot Vero, (tii minte expresia?)
Superb sonet, da' stelele au fost deja date, tre' sa ma rezum la un "Vot Vero"... |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2020-06-13 01:52:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dacă percepe, în vreun fel, sonetul cred că este mândru de tine Cristi. Se pare că ai un typo la ”furnalele” celeste. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2020-06-13 01:27:33 |
|
|