|
|
|
|
|
|
|
|
|
Învierea |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Să vă mai spun o poveste, dacă nu este cu bănat. Cu ani buni în urmă am fost la soția mea la țară, când încă mai trăia bunica ei. De Paști. Mamaie cam îmbătrânise și nici auzul n-o prea mai ajuta. Ar fi vrut să meargă la biserică de înviere, dar pur și simplu nu mai putea. Așa că singurul lucru pe care îl mai putea face era să stea pe prispa casei, ca să audă când bat clopotele. Era o seară splendidă de primăvară, mirosul florilor pur și simplu te îmbăta.
De la o vreme o vedem cum tot cască, s-ar fi băgat la somn, dar nu-i prea venea.
- Ce-i cu clopotele alea, maică? o întreabă ea pe nevastă-mea. De ce nu mai bat?
- Păi e preotul ăla nou, zice ea, cred că ține ceva mai mult slujba, am auzit că este unul mai ortodox
- Așa o fi, zice ea, dar tare mi-ar fi plăcut și mie să le ascult, da' ce să fac? M-au cam ajuns bătrânețile.
Mai stăm noi ce mai stăm și brusc îmi vine o idee văzâd-o cum se tot frământă.
- I-auzi, mamaie, ce frumos se aud! îi zic. Gata, au început să bată.
- Eu n-aud nimic, maică, am cam surzit! se miră ea.
- Ba da, ba da! îmi preia nevastă-mea repede vorba. Parcă niciodată nu s-au auzit atât de frumos.
- Se vede treaba că preotul ăsta nou e mai priceput, continui eu cu glas de avocat.
- Acu' parcă și eu le aud, zice mamaie, și văd cum pe față îi apare o lumină lăuntrică. Vai, ce frumos bat! Este de-o frumusețe, maică! Așa e cum spuneți, niciodată nu s-au auzit atât de frumos. Hristos a înviat!
- Adevărat a-nviat! îi răspundem noi într-un glas.
Am ciocnit repede niște ouă, după care s-a dus și s-a culcat fericită.
Din câte țin minte, este ultima Înviere la care a participat.
P.S. Cel mai mult îmi de Înviere atunci când se aprind lumânările și fiecare se străduie să ducă acasă focul viu. Și mă gândesc așa: Ce-ar fi ca fiecare dintre noi să aprindă o lumânare la fereastră în aceste vremuri vitrege, imediat ce se aud clopotele bătând? Îmi și imaginez o mare de lumânări aprinzându-se la ferestre, nu toate deodată, ci rând pe rând, atinse de reverberația clopotelor ca de o baghetă magică. Mii de flăcăruici, poate sute de mii. Invitându-l pe Iisus cu bucrie mare să imtre în casele noastre din negurile care ne-au cuprins. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|