|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pieta |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
- Te doare, mă?
El nu zice nimic,
de-abia poate să îngaime
ceva;
căci nu e, vezi tu, julitură.
- Poate îți trece cu o pupătură
dar știu
că nu mai e ca-n vremea
când noi eram copii
și ne zdreleam genunchii;
dă să râdă.
Și-atunci
gândul îmi fuge
la mama.
Cât ar vrea
să-i stingă c-un sărut
durerea. El capu-și pune
în poala ei.
Și-n mângâierea
cu care îl alină
pot vedea
un vechi tablou.
Nu-s rănile
urcării pe-acel munte
de unul singur;
ci unele
ce nu se știu:
alături
răstigniți pe cruce
mamă fiu |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Las-o așa, important e că ai reușit să transmiți emoția. Restul e tehnică. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2020-02-11 10:54:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poate îți trece cu o prăjitură |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2020-02-10 22:22:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc, Radule!
Între timp am mai încercat o formulă:
Deci, asta:
"Pieta
- Te doare, mă?
El nu zice nimic,
de-abia poate să îngaime
ceva;
și nu e, vezi tu, julitură.
- Poate ar fi să-ți iau o prăjitură
dar știu
că nu mai e ca-n vremea
când noi eram copii
și ne zdreleam.
El dă să râdă.
Și-atunci
gândul îmi fuge
la mama.
Cât ar vrea
să-i stingă c-un sărut
durerea. El încearcă
să fie iar copil.
Capu' și-l pune
în poala ei.
Și-n mângâierea
cu care îl alină
pot vedea
un vechi tablou.
Nu-s rănile
urcării pe-acel munte.
Ci unele ce dor
mai mult:
Pe cruce
stau unul lângă altul
mamă fiu"
Ce zici? |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2020-02-10 20:45:41 |
|
|