|
|
|
|
|
|
|
|
|
un om tăcut |
|
|
Text
postat de
nastia muresan |
|
|
un uriaș
cu palma cȃt o lopată.
copiii fug de el cȃnd dă să-i mȃngȃie pe creștet.
nu prea are ce spune pe limba oamenilor,
cu ce cuvinte să vorbești despre gustul cărnii de șobolan
ȋn Siberia
sau despre copiii morți de foame
trași de lupi ȋn hrubele lor ȋnghețate.
și vară și iarnă umblă
cu boanda roasă de molii, șosete de lȃnă ȋn opinci
și căciula din piele de oaie, trasă pe urechi.
apoi, ȋntr-o zi, prinde-a se topi pe picioare
acum o umbră trece pe uliță și sperie copiii.
dar omul tăcut e greu,
tăcerile lui atȃrnă ca niște ghiulele
și-l trag ȋn fundul pămȃntului.
așa și Huzum
intră puțin cȃte puțin ȋn pămȃnt,
pȃnă-ntr-o zi cȃnd fu ȋnghițit cu totul,
cu boanda lui roasă de molii,
cu șosetele de lȃnă și căciula din piele de oaie
la dezgropare,
oasele mari aproape straluceau
atȃt de curate
lȃnga ele tăcerea grea
ca o cutie neagră, neatinsă de viermi. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|