|
|
|
|
|
|
|
|
|
Armasarul convertit |
|
|
Text
postat de
Dumitru Cioaca |
|
|
Era un fim sovietic, bun ca orice film sovietic care oglindea marile fapte de eroism din timpul razboiului civil. Nu-mi mai amintesc daca eroul principal era marele Ceapaev ucis, dupa nenumarate izbanzi, miseleste de banditii albi, sau Mihail Frunze, sau vitorul maresal Budionii, sau , de ce nu, viitorul mare maresal Vorosilov, unul din cei mai de incredere tovarasi de lupta ai tovarasului Stalin. Filmul incepea cu o scena pastorala: in mijlocul unei paduri o poiana plina de flori primavaratice, adiate de o briza de vant care le sporea si mai mult farmecul. De o parte si alta a poienii, printre copaci, doua armate, Armata Rosie, inarmata cu ideile marelui Lenin iar de partea cealalta armata lui Kolceak sau a lui Denikin sau a altei javre alb-gardista inarmata cu o tzacalie de mitraliera, in fata careia pana si ideile marelui Lenin, lipsite de o asemenea unealta se parea ca nu aveau nici o sansa de izbanda. Comandantul rosu dupa ce a privit indelung, prin ochian, partea adversa si-a chemat armasarul, i-a soptit ceva la ureche, ia varat in bot o o pirosca, dupa care printr-un singur salt l-a incalecat si a purces, cu sabia scoasa, printr-un galop nebun, direct spre mitraliera inamica.
Noi cei din sala am inghetat de frica; si pe buna dreptate findca in scena urmatoare un burtos de alb-gardist si-a pus flinta la ochi si a tras.
Comandantul rosu s-a prabusit voiniceste, dar nu de tot, adica nu a cazut la pamant asa cum obisnuiesc sa moara soldatii obisnuititi, care au nenorocul sa ia contactul cu un glont inamic aflat in plina viteza. Cum o nenorocire nu vine niciodata singura, asa s-a intamplat si cu eroul nostru: dupa ce a fost lovit de glontul contrarevolutionar, una dintre cizmele a ramas inclestata in darlogul care-i revenea. Si atunci trupul neinsufletit ce putea sa faca, decat sa se balangane, ca un sac de cartofi bine ancorat pe partea cealalta a dobitocului care se facea ca nici nu observa ghinionul mortal cazut asupra stapanului sau, din moment ce isi continua goana nebuna spre linia dusmana. Albii incepusera sa-si frece mainile de bucurie gandind ca armasarul a trecut de partea lor, bucurie care le-a iesit prin piele chiar in momentul cand impunatorul cabalin rosu de culoare alba a ajuns la mitraliera anti-proletara; stapanul lui, gheroiul bolsevic care numai mort nu era, sa inaltat din nou in seaua devotata cauzei proletariatului, neutralizand cu sabia lui victorioasa cuibul de mitraliera, dand astfel posibilitate Armatei Rosii sa cucereasca inca o victorie de neuitatat. Victorie datorata, dupa parerea mea armasarului care, cucerit de ideile marelui Ilici, trecuse cu trup si suflet de partea revolutiei. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|