|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eu știu că așa s-a întâmplat |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Antonius lua notele cele mai bune el
era comandant de detașament toate pionierele
îl purtau în piept ca pe o decorație.
Clasa în care învăța era cea mai bună din școală
când ieșeam în recreație nici nu îndrăzneam să spun că este fratele meu
atât mi se părea de important.
Pe el l-au ales să-i ofere un buchet de flori Tovarășului Nicolae Ceaușescu când a venit odată la noi în oraș așa că dați-vă și voi seama. Dar lui Tovarășu' i-a fost frică să nu ia gripă pentru că tocmai atunci izbucnise o epidemie și nu l-a mai primit ce mai conta că făcuse o grămadă de injecții care mai dureroasă decât alta nu cumva să-i dea vreun virus în cazul în care l-ar fi avut. El este fratele meu îmi venea să-i strig când tovarășu' a apărut la tribună nici nu știți cu câtă înfrigurare a așteptat acest moment ca să dea mâna cu dumneavoastră. Nu-i nimic frate-miu habar nu are el pe lângă cine a trecut.
Odată a găsit o sută de lei pe stradă și mi i-a dat pe toți cu toate că eu făceam numai prostii și din pricina asta îl certa mereu tata ca să știți și voi cine era el. Iar eu am cumpărat un joc în care trebuia să recompunem hărțile lumii din niște cartonașe mici și jur că țara noastră el a făcut-o și a ieșit cea mai frumoasă.
Nu bănuiam pe-atunci, copii,
c-o să murim aici de vii.
"El este fratele meu", îmi venea să strig mai târziu când îl duceam cu căruciorul pe coridoarele spitalului nici nu știți prin câte am trecut noi. Când eram mici el mă trăgea cu sania după ce făceam injecții la dispensar cu toate că ale lui erau cele mai dureroase. De-abia acum înțeleg cât îi era de greu, dacă vreți să știți.
Pe mine mă răsfăța mai mult mama pentru că dintre noi eu eram puiul rănit așa cum este el acum. Și nu înțelegeam ce e în sufletul lui poate de multe ori se simțea dat la o parte. Copil fiind nu avea cum să înțeleagă că mângâierile pe care le primeam veneau dintr-o durere mult prea mare.
Atunci când am avut accidentul tata a plâns pentru prima dată în fața unei femei, așa că dați-vă și voi seama. Iar faptul că femeia aia în fața căreia plângea era chiar mama nu înseamnă că a durut mai puțin. Acum sigur ar fi plâns pentru a doua oară și poate chiar a făcut-o cu toate că între timp a murit. Iar mama s-a așezat pe o bancă întrucât i se frânsese inima și nu mai avea pe ce se sprijini. Și după ce s-a așezat pe banca aia și-a dat seama că tot nu are pe ce se sprijini. Și-atunci tata a luat-o în brațe și a așezat-o pe umerii lui ca pe un copil mic. Iar fratele meu stătea lângă ei și nu putea să priceapă de ce nu se uită și-n ochii lui. Eu știu că așa s-a întâmplat deși mama nu-și amintește nimic. Pentru că de atâta durere nu mai avea ochi ca să vadâ. Și de-atunci fratele meu a rătăcit ca un pui rătăcit.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|