|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cîmpia Mierlei |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
CÎMPIA MIERLEI
și-acum încotro?
te întrebi
în ultimele luni
în tine se-nghesuie cuvinte bolnave
amintiri repetate dureroase pînă la obsesie
ai oscilat între două repere
cu fiori reci pe șira spinării
e o presimțire otrăvită ca
aerul prea dens care miroase a drapele arse
cineva într-o ureche
ți-a spus odată
ești amar
ai gust de țigară aprinsă la capătul cu filtru
„ Cîntă, Dușane, cîntă mai tare
Liuba ta e moartă de trei săptămîni
nu-i mai mîngîia buzele
amintirile-s zadarnice piatră rece în piept”
Îți faci curaj și urci în tren la Krușevac
printre mastodonți de întuneric în scrîșnete ascuțite
între paravane mari de rugină
damf acru de crezol băltoace fum urme în noroi
petele de benzină pictează mai lesne decît Dali
ornice care se scurg rinoceri fragili
androgini sfioși femei dezosate girafe în flăcări
îți freci ochii pîn'la exasperare
de colinele goale de șinele părăsite
de mastodonții din tablă verde
ca iarba strivită sub bolovani
drumul urcă ruine sfărîmicioase și albicioase
care se surpă peste un discurs răcnit în megafoane
se aud aplauze plînsete blesteme urlete
scrîșnetul rafalelor pe ziduri
coșmaruri repetate și atît de reale
„ Boje moi moje nebo
živite sjajnu Srbiju
da umre za zemlju živjeti za slobodu”
tranșee de ură brăzdează
cîmpiile, orașele, munții ridicați în picioare
cuțite mai naive decît vorbele unei semiluni osoase
coranul în stînga biblia-n dreapta
hîrtii gunoaie ziare pentru orbi tuburi goale de cartușe
tratate contracte rupte rugăminți
mai ales spovedanii și rugăminți
„iartă-mă vecine
că ți-am incendiat
piersicii din grădină
și copiii în școală”
în camera cu mucegai în loc de pereți
vulturul alb-roșu bicefal sugrumat cu stîngăcie
zace pe-o năframă de întuneric
așa-s toate femeile noastre
negură tristețe uitare
du-te departe cît mai departe
La Kotor
te cobori din tren
halta pustie îți zîmbește
sub voalul ei cețos fluturi ca bruma
împînzesc peronul
se scutură flori de măr între șine
sau poate sunt rămășițele unui stup de îngeri
mierea aerului te-mbie să uiți
să ștergi contururile prea apăsate
amintirile desenate cu vîrful cuțitului
dar niciodată nici dacă
din Kossovo nu va rămîne piatră pe piatră
nu ai voie să uiți cîmpia
cîmpia noastră peste care soarele își întinde
razele ca sîrma ghimpată poleind și încălzind
aerul pămîntul răscolit sub pîraie secate
ierburile uscate pe roca încă fierbinte
la un moment dat nu mai auzi nimic și
peste tine se-ntind scuturi de gol
susur de tăcere în tufișurile de leandri ofiliți
unde mierlele cîntă sîrbește!
(Podgorica, 2007)
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
http://www.europeea.ro/main.php?afiseaza_continuare=1&articol_id=118&pagina_afisata=1&categorie=literatura |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-04-17 19:33:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e printre primele postări ale mele pe evropica. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-04-17 19:32:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
bună. cine a scris-o? |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2019-04-17 18:47:14 |
|
|