|
|
|
|
|
|
|
|
|
Noua țiganiadă partea ha trăia, |
|
|
Text
postat de
ioan peia |
|
|
Unde eroul nostru să-ntâlnește cu un frate dă sânge dă prună, dă pă dealurili zbiteștiului. Că, vezi destinul baștagian?... veghează cu ochii dășchiși la progresu omenirii, să moară calu lu nabulion, ăla alb, cu stea în frunte, pă care șădea marele strateg țuț, la Borodino dân vale, cînd i-a bătut pă muscali dă s-a c...atără pă dumnealui!
Rezumat capitol hanterior:
Trin doldora dă navetiști. Și baftagiști, care nu să oprisără dîn orăcăieli, ziceai că au beutără terebentină amestecată cu extract dîn vegetație cânepie, crescută-n balcon. Zghiereșan, danciu dă pripas, călătorea clandestin, ca un migrator dă meserie care este, și-l prinsese nașu-n frangrant dă lipsă dă belet. Drept care îl înșfăcă dă chică și-l pasă la gaboru dă serviciu pă trin. Gaboru, după ce-l fixă în colimator, hopa!... gini, cu ochiu-i de vultur pleșuv, că puradelu e răsărit dîn același arboret ginecologic cu el; este, adecă, dă același sânge nobil, venit tooomnai dân sancrita șpiță hariană.
...................................................................................................................
- Sî tu că boc, a? Ia, colea, un hartan fript, dă zburătoare, să-ți revii, îi întinse gaboru lihnitului, dîn motive dă solidaritate dă pigment.
- Zburătoare? Haoleu! Nu halesc, bre, eu așa ceva!
- Da dă ce, praleo? Ai grețuri, ții post?
- Păi e țâmbolu nostru dân moși-strămoși, ghenerale, ?
- Ce țâmbol, mă? Te-ai stricat la limbă? Poate țambal!
- Nu breee, țâmbol, adecă un fel dă sămn dă fală, pântru nație. Cum are toți gagii pă știndarde. Așa șî noi, o haeroplană cu haripile dășfăcute cătră lumea largă.
- Zău mă țugulane? Așa o fi. Da încotro seși că ai decolat? Spre Tamașvera? Păi ai cam încurcat itineraru! Trinu ăsta merge la Zbitești! Tre să haterizezi loco, dupe care să iei altu. 45 dă grade, acana.
- Haoleu, devlaimo, da bule mule ceadaca, iaca mă estrag acușa.
Și se parcă danciul, de urgență, pe peronul gării din Zbitești. P-ormă s-apucă să-ntrebe pă unu, pă altu, care-i trinu dă merge la Tamașvero. Dar nimeni nu prea avea vreme dă el, toți se grăbeau care-ncotro, ca-n gară, și oricum, pașaportul lui, la vedere, nu era prea solvabil. Până când gini pe-o bancă, stând abătut, un izinit cu o scripcă-n brațe, oleacă mai răsărit la fățălău ca emigrantu. Ia să-l întreb pă gagiu, că pare mai așa, mai glisat înspre cromozomu nostru.
- Neică, brazăr, paganine, știi în ce ciricliu den ăsta lung să mă urc ca s-ajung la Tamșvero?
Izinitu măsură orătania lung, dîn cap, în picere șî vinvers, ridică agale arcușu înspre stânga și reveni în poziția de yoga hanterioară.
- Încolo, încolo... da-n care trin, pupa-ți-aș scripca lu matale?
Izinitu ridică iar arcușu către spate și arătă spre peretele pe care era o pancartă cu ceva scris.
- Nu-nțeleg, paganine, ce vrei să harticulezi!
- Ciște pă tablou, boanghină!... se răsti scripcarul către danci.
- Nu știu să buchisesc, mânca-ți-aș!
- Hatunci, piei dân ochii mei, porumbelule, nu conversez cu orice diliu care-mi iese-n drum!
- Hauleu, mânca-ți-aș sufletu matale, nu mă lăsa. Că te văz mai așa, mai dă pă la noi, dân congregație!
- Dăn ce? Bă puradele, tu faci caterincă acilea, când io sunt fript dă supărare?
- Iartă-mă că te inoportunez, praleo, da ce-ai pă suflețelu matale dă compozitor?
Văzându-l dispus pă danci să-l consoleze în honoarea-i dă hartist, izinitu să mai înmuie, deveni melancolic, ca pitulicea în sezonul ouatului.
- Păi mă angajară alde Ușoroboroș la întocmit imnuri pântru zaveră șî nu mi-a datără nice un parai, am tranșpirit dijaba. Mi-au tras țeapă, mama lor dă baftagiști. Șî ce frumușațe dă compoziții ritmate întocmii...! I-auzi pă urlătorii ăia dîn trin? Cântă pă portativu mieu, da-i-aș lu Scoverguța, să-i vâre la bulău!
- Scoverguța?!!!... hauleu, nu mai pomeni dă haleală, mânca-ți-aș, că pic acilea d'a-n-picerili!
- Da ce-ai pățit, Mospilane, ce dor te mână înspre tării?
- Vroi s-ajung la Tamașvera. Să mă fac pictor și scriptor, pupa-ți-aș mandolina ta.
- Așa? Păi taman încolo merg șî io, să mă-nscriu la Conservator. Fane Diblă mi să zice, dă pă vremea când am întocmit o odă lu tata lu scoverguța!
- Bafto delo delo, barosane, încântat dă cunoștință!... cu onoare șî rășpect: Zghiereșan, viță nobilă dă digambar, dă la Gange.
- Diga... ce?
- Digambar, bre, den cei ce umblă-n socoteala goală, dă colo-colo, să arate lumii cum e nobil să te preumbli pân spațiu cvadru dumensional!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tu ce treabă ai cu scrisul, măi repetentule?
Mare? |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-04-04 22:51:15 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
acelasi stil de trei lulele,apreciat doar de militienii de cariera care n-au treaba cu scrisul :))))) |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2019-04-04 19:38:48 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
vot!
:)))))))))))) |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2019-04-04 18:01:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|