|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dropia |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
DROPIA
De ani buni, Nelu Filipaș avea o obsesie care-i dădea insomnii și-i secătuia pofta de viață. Slăbise mult, ca unul atins de o boală necruțătoare, și dormea doar două-trei ore pe noapte. Dacă vreun cunoscut îl întreba cum se simte, îi răspundea scurt, cu o figură posacă:
„ Vreau să văd o dropie, pe urmă pot să și mor!”
Unii ridicau din umeri, alții îl sfătuiau să renunțe la această idee fixă, dropiile fiind o specie de păsări care dispăruse demult de pe teritorul țării noastre. Filipaș nu s-a dat bătut, a vizitat nenumărate ferme avicole și grădini zoologice, sperînd că va da de un exemplar aflat în captivitate, a participat la cîteva simpozioane ale ornitologiilor care militau pentru salvarea speciilor pe cale de extincție, ba chiar a încercat să convingă un crescător de struți să aclimatizeze cîțiva pui de dropie.
Un prieten care călătorea mult i-a furnizat informația că undeva în Ucraina, mai precis în stepa Bugeacului, s-ar afla cîteva exemplare de Otis tarda. Deîndată, pe Filipaș l-a apucat frenezia. Și-a împachetat cîteva haine, și-a lichidat contul din bancă și s-a urcat într-un tren cu destinația Odessa. După un drum lung și obositor de trei zile, în care a schimbat trei mijloace de transport transbordîndu-și bagajele din tren într-un autobus vechi și apoi în remorca unui tractor, a ajuns, în cele din urmă, în localitatea Deljiler, raionul Tatarbunar. S-a interesat imediat unde s-ar afla dropii, iar un vînător bătrîn i-a confirmat existența lor. A pornit dis-de-dimineață pe jos prin stepă pe traseul indicat de vînător. Era vară, soarele ardea cu putere, încingîndu-i creierul, iar ierburile de ovăz sălbatic, colilie și spinu-vîntului și crescute pînă la brîu îi îngreunau mersul.
După două-trei ore de mers prin arșiță a ostenit și a realizat că se rătăcise. Harta pe care o avea asupra sa nu-i era de niciun folos, busola o uitase în bagaje și-n orice direcție ar fi privit se vedea doar stepa necuprinsă și pustie. A luat-o din nou la pas, chinuit de sete și convins că, odată cu căderea nopții, steaua Polară îi va ghida drumul. Deodată a zărit în imensitatea cîmpiei cumpăna unei fîntîni, ca un deget uriaș de lemn îndreptat spre cer. Filipaș a luat-o la fugă spre puț dar, spre disperarea lui, cînd a coborît ciutura în gol a găsit numai nămol uscat. A ocolit ghizdurile fîntînii căutînd un strop de răcoare și a dat printre tufele de pipirig de o mogîldeață cafenie, ghemuită în iarbă. Nu, nu era o dropie, ci o tînără femeie din neamul nogailor care adormise în iarbă. S-a culcat și el, la cîțiva pași mai încolo. Cînd l-a trezit răcoarea plăcută a serii a dat cu ochii de femeia care-l observa, la rîndu-i, foarte curioasă. I-a zîmbit și i-a întins un burduf din piele de capră. Filipaș i-a zîmbit și el și, după ce a băut o înghițitură de apă călduță și sălcie a răsfoit dicționarul pe care-l avea în buzunar:
„Care este numele tău?” a întrebat-o în limba ucraineană.
Femeia și-a ridicat sprîncenele negre arcuite ca un arc mongol și a șoptit cu un glas cald și melodios ca sonul unei lăute:
„ Numele meu e Nazmia !”
Filipaș s-a pierdut în apa limpede și întunecată a ochilor ei migdalați. A zîmbit din nou și a strigat tare, atît de tare încît un stol de păsări au zburătăcit speriate de vocea lui:
„ Tu ești drokhva, dropia mea!”
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cîntă la altă masă, că sperii peștii! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-03-30 22:33:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_ucraineană |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2019-03-30 21:25:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
*viteză, că cine știe ce naiba mai înțelegi!
vezi, de fapt, ce e un typo?
nu ucrainean/ ucrainian, unde între tastele E și I mai sunt încă patru...
sau, cel puțin, așa e la mine pe tastatură!
te pomenești că la tine E și I sunt vecine!
:))))))))))))))))))) |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2019-03-30 19:37:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
p.s. comisare, dacă-mi mai pocești o singură dată numele, o să-ți pocesc și eu mutra(la figurat, bineînțeles) de n-o să te mai recunoască nici mămăița lu matale! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-03-30 18:54:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
am corectat, comisare, sper că țí-a venit inima la loc, poți defila cu filantropica minoră pe ulițe!numai un rebusist frustrat nu poate pricepe, (de unde să, dacă-i înțepeni în maxim 100 litere că cineva care scrie mai mlt decît el îi mai scapă cîte un typo)mersi , oricum, dacă nu erai tu nu știam nici că ucrainienii au limbă proprie! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-03-30 18:44:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Faină! Inițial am crezut că e o povestioară despre Nelu Peia, dar pe parcurs mi-am dat seama că nu. Finalul neașteptat, ca cel dintr-o epigramă, face toți banii.
|
|
|
|
Postat
de catre
Euro peea la data de
2019-03-30 18:06:52 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|