PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SCRISOAREA XXL(parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu) Text postat de MARELE MAESTRU INTERGALACTIC Un osman dintre aceia fără neam şi fără limbă, Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă, Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă, Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă. Dintr-un bloc fără ferestre o gagică-n blugi coboară, După mutra rutinată nu părea deloc fecioară, Mirosea a vişinată de-acum două primăveri Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri. Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe, A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri feţe-feţe Şi chiar dacă peste blocuri, se lăsa un fel de bură Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură. Pipăindu-şi marafeţii, vru să-ngaime tandre şoapte Cam ceva de genul: „pisi, unde vrei să dormi la noapte?” Ea, văzându-i poticneala, gât de struţ pe dată-ntinde, Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde: - Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi vino Eu să îţi alin hormonii, iară foamea-mi tu alin-o! Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele, Vin să-ţi prezantez tariful plus serviciile mele! Pân` osmanul să-i dea verde, portofelul îi dispare, O durere de dinţi (lipsă) din neanturi, brusc, răsare, O durere criminală care creşte, creşte, creşte, Cu viteză de Ferrari peste fălci i se lăţeşte Săgetându-l înspre tâmple tenebroasă îl cuprinde Şi din creştet până-n talpă ca o plagă se întinde, Iar subit din tărtăcuţa-i se iţesc cucuie mari Depăşind în perimetru baobabii seculari. La doi paşi de-osmanul nostru, o ţigancă mai bătrână, Peste-o pungă cu seminţe tronând veşnică stăpână, Observându-l că-şi blesteamă soarta crudă în pustiuri Şi că lacrimi mari, tardive, curg pe barba-i, râuri, râuri, Râde: -Spune bogdaproste că nu te-a târât prin lanuri, Sau în vreo fântână seacă, prea departe de limanuri. Mie mi-a ciordit din casă frigideru` şi-un covor, E piranda lu` Şmenaru, nu e fată din popor! (Dă şi mie, coane,-o sută, să mor io de mă prefac, Merg ca martor şi la Circă, nu mă dau după copac) E făcut chiftele-osmanul, iar biştarii nu-i ajung Nici de-o chiflă expirată şi oftează îndelung, I-au şparlit din buzunare tot ce-avea, ultimii chiori, Astfel o păţeşti când seara umbli beat cu capu-n nori. Prins cu dreapta de o bârnă apărută-n drum, înaltă, Îşi adună pălăria şi fularul laolaltă, Ochii-i vineţi lăcrimează de durere (sau de vânt?) Şi c-un icnet animalic se urni de la pământ... În sfârşit ajunge-acasă, vila kitsch cu turle-n cer Străluceşte de departe pe al urbei eşichier, Alta nu găseşti de cauţi din Strehaia în Bali, Străjuind intrarea, sumbru, bodyguardu` îşi zări Bâta lui de baseball, groasă, cu esenţe de alun Te fereşte de belele chiar şi-n ultimul cătun. - Bine mi-am găsit bârlogul, thanks, măritule profet, Căci Allah e unul singur şi doar unul Mahomet! Aşa murmura osmanul, zambetu-i pe chip se naşte Când o haită de rotweilleri dă semnal că l-ar cunoaşte… Timpul a trecut, osmanul a-nfipt ghiara, vultureşte, Ilicit în zestrea ţării iar averea îi sporeşte, Are-acum un supermarket, un hotel şi an de an Dă petreceri grandioase cu bugete de sultan, Nu îi stă nimic în cale, orice porţi i se deschid, Ştie cui să-mpingă şpagă, demn vlăstar de Baiazid. Dar n-o uită pe pirandă. Sumbre amintiri îi leagă Și când doarme ca butucu' o visează noaptea-ntreagă Scos din minţi de dor, osmanul a tocmit pe-ai lui spahii S-o găsească, vie, moartă, ori în munţi ori în câmpii, S-a sfădit şi pe la şatre doar cu bulibaşe mari Ca să scotocească bine până-n codrii de stejari. Într-o zi, la poarta vilei, bate-un tuciuriu c-un băţ, Culturistul de la pază îl descoase cu dispreţ: - What`s up, doc? - Nimic mânca-ţi-aş!Sunt venit hăt din Banat De piranda lu` Şmenaru să îi zic la împărat! Namila îşi dă acceptul iar ţiganul de la cort Intră ţanţoş drept în vilă, etalând slinosu-i port. - Ce-i ţigane?'ntreabă-osmanul, ai vreo veste să-mi închini? Spune repede, nepoate, nu mă ţine ca pe spini! - Ia-mă-ncet, pupa-ţi-aş ciocu`, nu vezi că-s abia sosit? Dă un vischi mic la mandea, ca un semn de bun venit! De-mi serveşti nişte friptane nu zic nu, ba să mă ierţi, Oi fuma şi o mahoarcă chiar cu riscul să mă cerţi. Am venit la tine, şefu`, cu un plan ce-am pus la cale Ca s-o prindem pe piranda, sclava visurilor tale, Am nişte idei deştepte, dar rămâne între noi, Nu vreau să se işte, coane, peste noapte vreun război! - Tu eşti prea naiv, ţigane, la atâtea câte pot Crezi c-o să mă-ncurc aiurea cu un găinar, c-un ciot? Bă, tu n-ai habar în viaţă pe câţi zmei şaua am pus Ocupându-mă de biznis de cu zori până-n apus, Banul lângă ban, fârtate, se-nmulţeşte, se adună Căci mă trag din seminţia ce-are-n steag o semilună, Iarna mi-o petrec în Fidji, iară vara plec în Malta, Top modele în jacuţi înşir una lângă alta, Ieri am cumpărat în lizing câteva autocare, Să le plimb, de-mi vine cheful, ba la munte ba la mare, Banii de la proşti curg gârlă înspre mine, râuri-râuri, Pot să fac din lapte ţuică, să scot apă din pustiuri! Deşi fost-am o amibă pricăjită la-nceputuri Astăzi euroii, falnici, îmi sunt paloşe şi scuturi, Am colecţie completă de nunceakuri şi de săbii, Chiar aseară, lu` bunicu, i-am donat vreo trei corăbii Şi pe bune, bă ţigane, la câţi avocaţi am strâns, În procesele penale sunt mereu de neînvins. Dintr-un prăpădit sinistru ce tundea prin parcuri iarbă Azi sunt rege-n astă urbe şi îmi râd, pe-ascuns, în barbă. Zi-mi pe sleau care e şmenu`, ciripeşte de-ai vreun păs, Ori vrei să te-ntreb de-a dreptul: “Mănânci, calule, ovăs?” Nu mă face, că-mi pun zbirii să te-alinte c-un nunceak, Orice-ai fi tu, mare mahăr, un ţigan sau un moşneag. - Un ţigan? Da, barosane, dar ţiganul ce-l jigneşti E mai şmecher decât alţii, nu-i uşor să-l mătrăşeşti! Lasă ţâfna, fii cuminte, fi`ncă nici nu mă cunoşti, Hai, adună-ţi toţi gealaţii, mercenari ce-i ţii ca oşti, Omeneşte-mă, baştane, cu potol, ca pe-un oaspe, Că sunt văr primar cu Ţeapă, care-şi zice şi Istaspe, Ăla care vinde ciungă mai încolo, lângă pod, Profitând şiret de granguri ca de ultimul nărod. Deci, s-o prindem pe pirandă, astăzi, zău, nu ne mai scapă, Şade-ntr-un bordel, la şatră, fără bec şi fără apă. Însă treaba e cam naşpa, nu că vreau să te-nspăimânt: Cinşpe cuţitari stau strajă la chilia-i de pământ! Tu gorilele adună-ţi, hai s-o ştergem, val-vârtej Ia şi-o trupă antitero (cică ăştia-s mai viteji) O vrei grabnic pe pirandă fi`ncă pata ţi s-a pus, Dacă-ţi etalezi şi muşchii poţi s-o legi pân` la apus. În schimb, tu dă-mi pe de-a moaca, ce-ai p`aci, cupru şi fier Ca să-l vânz la “Colectare”, să ajung şi io boier. Jur! Să-mi moară puradeii şi borţoasa şi tot neamu` Dacă ea până diseară n-o să-ţi spele, tandră, geamu`! Însă, ca să nu te facă vreun guşter de poveste, Nu uita să iei cu tine antiglonţuri d-alea, veste, Ia-ţi şi-un tanc, că nu se ştie, de-or să-ţi stea în faţă zid Să-i dobori ca pe popice, doar eşti neam de Baiazid! În sfârşit osmanu-şi strânge mercenarii cu mult zbucium, Fi'ndc-avea numai un fluier, n-apucase să-şi ia bucium, Bine echipaţi cu bâte, lanţuri, săbii (chiar şi-o coasă), După ce-au urcat în Jeepuri, pleacă-n noaptea-ntunecoasă... Au ajuns curând la şatră. Osmanlâul face-un semn, Toţi coboară din gipane, doar ţiganu', om nedemn, Stă pitit după tufişuri, cu burtoiu' la pământ, Aşteptând deznodământul, ocrotit de ploi şi vânt. Mercenarii, duri, atacă, vin ca boabele de grindeni, Vin din faţă, vin din spate, vin en-gros de pretutindeni, Cerul plin de nori mulatri se întunecă a ploaie, Parcă ştie că la şatră se încinge o bătaie... Osmanlâul fără scrupul e cuprins tot de turbare Şi ordonă genocidul de la mic până la mare, Mercenari din Legiune ce-au făcut prin Franţa oaste Bat, metodic, tot ce mişcă, dau la cap şi sfarmă coaste, Cuţitarii se-nfierbântă, se porneşte-o bătălie Ca în “Cei şapte magnifici” când pe deal, când pe câmpie, Ei căruţele cu corturi fără veste le răstoarnă, Peste fân şi peste zdrenţe nişte motorină toarnă, Totul arde, zici că-i torţă ce preschimbă-n lavă gerul, Iară fumul asimptotic prinde-n funii roşii cerul, Osmanlâul e în frunte, c-o mânie-ngrozitoare, Ca Van Damme în plină formă dă din mâini şi din picioare, Pârnăiaşii nu se lasă, ei din mături îşi fac suliţi, Câte-un porc jegos guiţă, e răzmeriţă pe uliţi! Mercenarii-şi umflă muşchii. Ordonaţi, vin în şiraguri, Cad în roiuri nesfârşite, ca albinele în faguri... În ăst timp, într-o chilie şade calm, netulburată, Chiar piranda lu` Şmenaru. Încropeşte o salată, Cu o coajă de banană şi un ou stricat în mână, Pentr-o ciorbă ar traduce şi din greacă în română. Stă pe masă, plin de muşte, un borcan cu gem de prune, Iar piranda îl ocheşte cu atâta pasiune, Osmanlâul observând-o a rămas încremenit Parcă “Terminator” însuşi peste nas l-ar fi pocnit. El rememorează iute amintiri una şi una, Până când, peste coclauri, adormită, iese luna, Dar piranda, hoţomană, ca trezită brusc din somn, Face pe mironosiţa, descântându-l, blând, pe domn: De ofelie privirea pironită-i pe o carte Ce-a găsit-o-n tomberoane, aruncată, nu departe. “Şed amu` chircit pe vine, (Aş hali nişte măsline) Da`...îţi scriu, cu pix, o carte Că-mi eşti, iubi, prea departe, Să-mi trimiţi, pliz, o nuga, Dacă eşti un cineva, Cel mai cel din branşa ta! Cutreier poienele, Îmi boiesc sprâncenele, Doar m-o prinde-un cintezoi Să m-arate şi-n Plaiboi, Să-mi pozeze flamurile, Io să-mi scutur ramurile, Să-mi boţească penele, Io să-i spăl izmenele, Şi-ntr-un fel simandicos, Dac-o vrea bunu' Cristos, Sa-l intorc cu susu-n jos!" Când osmanul a văzut-o declamând precum rapsozii, S-a-nvârtit de unul singur ca un câine-n jurul cozii: - De ce oare sunt aicea? Ce voiam? Pe cine caut? Şi-n timpanele-nfundate-i răsunau muzici de flaut, - N-o să-i zic lu` mândra asta nici un “du-te mai încolo!” Azi empatizez cu Rocky, mă împac şi cu Apollo, Plec mai bine la Safari, poate-mi pică un mistreţ, Poate scriu, de-oi fi beat mangă, chiar şi un letopiseţ, Suferinţele lui Werther le trăiesc mai toţi nerozii, Să mă deghizez în Goethe, să m-afund în mâlul prozii? Să-mi dezvolt musculatura la tăiat de brazi şi paltini Ori făcând pe Moş Crăciunu` să-mpart daruri, după datini? Ştiu, am folosit bazooka, terci e toată şatra voastră, Văz că am produs ravagii, situaţia-i albastră. -Astăzi vreau să-ndrept greşeala. Mâna zânei o s-o cer, O să-i dăruiesc pirandei cel mai trendy giuvaer! Nu contest c-au tăvălit-o prin tufişuri toţi tembelii, Poa` să facă şi trotuarul drept în faţa cafenelii! Se retrag toţi mercenarii. Cuţitarii cu-a lor suliţi Pleacă la ciordit poşete. E iar linişte pe uliţi... Ca pe o marionetă dirijată ferm de funii, Pe osman piranda-l ţine prins în plasele minciunii, Ea l-a luat de soţ pe fraier. Naş Patriciu, liberalul Cel curat ca o fecioară şi mai pur decât cristalul, Cel ce bea doar apă plată şi nu intră-n cafenele Le-a făcut cadou un Maibach plus o geantă cu lovele. Stând la masă în bodegă beau un Heineken şi cuget, Care dintre personaje e mai ticălos, mai buget: Matracuca lui Şmenaru cea expertă-n şiretlicuri Ori osmanul ce avere a făcut vânzând nimicuri? Cel care văzând în stradă o monedă veche, calpă, O ridică brusc de parcă n-ar avea pingele-n talpă? N-ai să vezi un ins ca ăsta, cu fairplay să recunoască: ”Eu sunt doar un neica nimeni, un râios cu ochi de broască” Cămătarii plini de-osânză îşi trimit cu ranga solii Să recupereze grabnic de la vreun naiv, toţi polii Şi ascund, pe la chindie, părăluţele-n scufie, Căci aşa le este datul, singura filozofie, Banu-l fac lovind cu pumnul, însă n-au prea multă minte, În vocabularul zilnic zac, timide, cinci cuvinte, Prin senate, parlamente îşi găsesc prea lesne locul, Când politica e curvă ei sunt peştii ce-i fac jocul, Iar apoi stau la oglindă, îngâmfaţi, să se admire, Bat obrazul ca tovalul pretinzând că e subţire, Ciorditorii, pârnăiaşii, toţi au sânge de roman, Fi’ndcă au cerşit pe vremuri chiar în hală, la “Traian”, Au uitat că ani de-a rândul scotoceau doar prin gunoi, Astăzi ei sunt stâlpii ţării, iar gunoiu-l ducem noi! Bani întoarce cu lopata orice fel de stârpitură, Dacă ai tupeu cu carul te agiţi şi dai din gură, La alegeri toţi ca unul te votează, idioţii, De ciolan când vine vorba din neant sar patrioţii, Toate feţele de pernă, papagalii şi guşaţii Au ajuns să-şi facă zestre pe cocoaşa bietei naţii... Azi îl venerăm pe Guță. Manelişti inculţi şi fameni Au inoculat prostia în dovleacul multor oameni, Indivizi cu stil de grotă, nesimţite creaturi, Scot doar kitsch-uri maneliste din mirositoare guri, Prăvălesc pe capul nostru doar ruşine şi ocară, De-aia tineri de valoare fug cu traista-n băţ din ţară. Ne-a ajuns câţi inşi bezmetici injectaţi cu drog în vene Din merţane opulente fac la stop semne obscene, Dacă ştii să pupi temeinic şi cu râvnă drept în dos, O s-ajungi, fără tăgadă, dintr-un cerşetor un boss! Dive strâmbe, nătăntoale, se dau bine cu pomadă Şi călcând ca raţa-n străchini ies în Jeep la promenadă, Le-nsoţeşte vreun ministru cu figură de copil Care etalează ţanţoş, cât chibritul, un mobil, Au uitat aceste fee cu mişcări de curtezană Că dormeau iarna trecută în metrou pe la “Romană”... Iarăşi deşteptat din gânduri sorb nervos din berea rece Şi mă-ntreb când nebunia ce ne mistuie va trece, Când parlamentarii noştri cu promisiuni aruncă Urmăresc al ţării bine ori o halcă roz de şuncă? Românaşul e un haplea, lesne e a-l înşela, Un cioban fugit din stână greu se poate cizela, De-aia stăpânesc acuma cioflingarii peste ţară Şi o jecmănesc cu sete, fie iarnă fie vară, La alegeri, asta-i soarta, ne-am făcut un obicei Să instaurăm la cârmă numai loaze şi mişei, Care zâmbitori, dar sadici, au o singură pornire: Să ne lase-n aia goală pân` să prindem noi de ştire! Ăștia-s vax!Eroi de paie!N-or rămâne-n veci prin cronici, De cei mulţi îi doare-n bascheţi şi-i sfidează cruzi, ironici, De-ar veni chiar Jason Statham ca să dea cu brandu-n ei, Tot s-or fofila p'acilea alte turme de mişei... Dacă-ţi faci o socoteală şi stai bine să aduni, Tot mai bine-i în Canada, că e joi sau că e luni! 10-12-2005 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   una dintre cele mai bune parodii ale tale, am mai spus-o, chapeaux, maestre. 3 * și vot.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-03-23 23:15:18	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE