|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet arhaic |
|
|
Text
postat de
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC |
|
|
Când din nectarul rozei bondarul gras se-nfruptă,
Ea fruntea și-o înclină, căci știe: în zadar
Și-ar opinti reduta, culoarea-i n-are har
Să năruie supliciul și ar cădea în luptă.
Tot astfel și amorul; în gioaca-i ne'ntreruptă,
Călit în escapade pierdute-ntr-un budoar,
Mai ieri ți-a fost călăul, azi, ca un cămătar,
O să-ți înhațe suflul cu gheara lui coruptă.
Dezmeticește-ți gândul din plasa cea zurbavă
Și cată-ți izbăvirea spre alt liman candriu,
Eu m-am lăsat, bicisnic, ca pradă să îi fiu,
Și dricul meu spre humă e tras de o porloavă...
Și iată cum sleirea-mi de-acum e pururi faptă,
Să mai iubesc, cum Doamne, când inima nu-i aptă...
2017 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|