PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Mici tablouri de gen (1) Text postat de Gheorghe Rechesan BALTA Nu demult, acum vreo 2-3 ani, într-o seară de marți, un bărbat pe nume Nedelcu stătea pe malul unei bălți. Balta era una ca toate bălțile, plină cu apă mîloasă, tulbure și încadrată cu plante iubitoare de umezeală. Acum, firește, cititorii se vor întreba ce căuta acel bărbat marți seara, lîngă o apă stătătoare. Ei pot presupune că Nedelcu era deprimat și intenționa să-și pună capăt zilelor. Da’ dacă balta nu era suficient de adîncă și-n loc să se înece se alegea numai cu o neplăcută baie-n nămol ? A doua posibilitate ar fi că omul era pasionat de pescuit și găsise acel loc neumblat de braconierii de caracudă. Vă întreb, îl vedeți pe Nedelcu cu o undiță în mînă? Eu, unul, nu-l văd, pur-și-simplu Nedelcu nu avea un facies de pescar. Era gălbejit, lungan și purta tot timpul o pereche de ochelari cu lentile verzi. Eiii, acu v-ați prins? De fapt, Nedelcu era chinuit de batracofobie, iar un medic îi recomandase să-și învingă morbida aversiune față de batracieni aplicînd principiul ” cui pe cui se scoate”. Posibil că acel medic să fie un șarlatan, nu un distins membru al asociației europene a psihiatrilor și-atunci metoda sa era sortită eșecului. Oricum ar fi, Nedelcu se temea teribil de broaște și leșina numai dacă auzea un orăcăit îndepărtat. Ca un făcut, în băltoaca lîngă care se așezase nu trăia picior de broască. Știu, e anomalie, dar așa stau lucrurile. Iar Nedelcu purta mereu ochelari verzi. Am uitat să vă spun că în viața de zi cu zi era consilier la Oficiul concurenței. În pofida zicalei „ are balta broaşte” el nu s-a vindecat niciodată de batracofobie. În schimb s-a ales cu o alergie la puful de papură. Din acest motiv nevasta lui Nedelcu a plecat în Țările de Jos. De fapt, Nedelcu nu era căsătorit, dar dacă ar fi fost căsătorit, angajat la Oficiul concurenței și ar fi suferit de batracofobie, în mod sigur nevastă-sa l-ar părăsi. VIS MOTRIC Ecaterina-Theodora Pop alerga în urma tramvaiului. Alerga de mai bine de o oră și, dacă tramvaiul nu s-ar fi oprit în cele din urmă într-o stație, ar alerga și acum. Tramvaiul s-a oprit, iar Ecaterina Theodora Pop s-a trezit. A consultat ceasul deșteptător și văzînd că era ora unu după miezul nopții s-a culcat înapoi și a visat. Visul ei era așa: alerga în spatele unui tramvai mare și galben, fără călători, iar tramvaiul nu oprea în nicio stație. Cînd tramvaiul s-a oprit, ea s-a trezit, s-a spălat cu apă rece, a băut un ceai de mentă, s-a îmbrăcat într-o rochie cu modele ecosez mov și s-a urcat pe locul din spatele cabinei vatmanului. REGRESIE GEOMETRICĂ Sorin Scorobete era un tînăr bine făcut, cu părul blond și o aluniță mare în bărbie. În pofida vîrstei sale, avea numai douăzeci și doi de ani a decis să trăiască cumpătat: a renunțat la fumat, mînca numai verdețuri și pîîine uscată și nu se mai bărbierea. Decepționat la culme că în viața sa nu se întîmpla nimic important, într-o bună zi a făcut doi pași înapoi: unu-doi. În a doua zi a făcut douăzeci de pași înapoi, într-a treia, două sute și tot așa. Acum, Sorin Scorobete umblă cu spatele și poartă o barbă lungă pînă la ombilic. ILUZII PE NIL La marginea oraşului, printre pereţii unei rîpe uriaşe treceau huruind camioane încărcate cu piatră. Domnul Simion stătea în vîrful unei movile mari de nisip. Nisipul era ud şi rece dar lui nu-i păsa, el visa că se afla departe, undeva în Egipt. Soarele dogoritor îi ardea umerii şi creştetul, vîntul stîrnea trîmbe încolcăite de praf roşietic, iar la orizont i se năzărea că zăreşte siluetele majestuoase ale piramidelor. O fetiţă se apropie şi începu să scurme în nisip cu un băţ. Era scundă şi slăbuţă, purta o rochiţă ponosită de culoare albăstriţelor, iar codiţele subţiri îi stăteau ţepene ca nişte corniţe. Simion deschise ochii, îi zîmbi şi-o întrebă: „ De unde vii şi cum te cheamă, mititico?” Micuţa continuă să scurme în nisip, fără să zică nimic. Atunci, Simion, străbătut de un fior de nelinişte, scotoci prin buzunare şi scoase o acadea. „ Micuţo, nu vrei ceva dulce? Uite, nenea îţi dă o bombonică!” Fetiţa îl privi lung, cu sprîncenele încruntate şi spuse cu o voce neaşteptat de arţăgoasă: „ Du-te dracului, nene!” Simion coborî de pe movila de nisip şi-o luă agale printre grămezile de pietriş. O autobasculantă încărcată cu vîrf frînă la doi-trei paşi de el. Şoferul, un bărbat mustăcios deschise portiera şi zbieră: „ Du-te la dracu, neghiobule!” „ Mă duc!” murmură domnul Simion şi se îndepărtă obidit. Ajunse în oraş, iar la prima intersecţie dădu de un poliţist care dirija circulaţia. Străzile erau pustii, trecea rar cîte un autoturism, însă el îşi făcea meseria conştiincios agitîndu-şi braţele cu mănuşi albe pînă la cot. „ Nu vă supăraţi, domnu agent, încotro s-o iau ca să ajung la...” „ Crezi că eu sunt pus aici să-ţi dau ţie informaţii, nu vezi că-s ocupat? se burzului poliţistul. Du-te dracului de aici!” „ M-aş duce dar nu ştiu cu exactitate direcţia!” oftă Simion. Şi se duse. O luă spre sud fiindcă umbra lui se lungea tot mai mult pe măsură ce soarele se ridica pe boltă. Era un bărbat rezistent şi încăpăţînat aşa că sunt şanse să fi ajuns mergînd pe jos pînă în Egipt. Ori, poate, a rătăcit drumul şi a ajuns la Mecca, fiindcă avea o mătuşă la Babadag din cadrul comunităţii turco-tătare. Dracu ştie! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   vot,maestrul Reche scrie dumnezeieste.   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2019-02-23 11:25:45	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE