|
|
|
|
|
|
|
|
|
a micului Nechezan (2) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Sunt Nechezan, biv-vel moroi ce bântuia această lavră
ascuns sub coada unei oi și hămăind precum o javră.
Și vremea a trecut degeaba, tot bou cu pene, de pripas
trăiesc ce mi-am făcut cu laba, tot arătare am rămas.
De unde am aterizat pe suprafața sânilie?
Din nenorocul maicii mele de a purta în ADN,
din tăticuțul ei macac, gena tâmpitului ce scrie
în Temeșvar, cu limba scoasă, pe toți pereții de WC.
Eu m-am născut cu chiorometri sub haripa unui cioroi
ce-a speriat întreaga șatră cu un clonat 'telectual
din bălegarul unui cal și căcăreaza unei oi,
să le aducă la căruță sugarul cel mai criminal.
Și cum kățaua n-avea lapte, m-o alăptat o vreme tata,
la sânul unei vaci râioase, tare cu greu m-o înțărcat
de la colegii de prăsilă, abia când am gătat armata,
în ciorditor de ciriclii când mi-am luat un doctorat.
Trecutul vine după mine, că dau din haripi ori că fug,
toate le fac la feminin, nu 'geaba-s babă cu musteață,
îmi sug cerneala de la pix și clanța de la ușă sug
până ce broasca de la ușă tresare veselă la viață.
Că bâigui de nostromi, iertare, de la serviciu mi s-a tras.
Cu marinarii de pe Bega, simpatici până la chimie,
m-am dat în bărci, și în extaz, atâta cât am vrut mi-au tras,
în sus și-n jos, în cârma mea, cu plată și pe datorie.
Iar azi, din dor de absolut, mă apucai să îl înjur
de tot fameleonul lui pe nebunaticul de Sile,
îl știu dotat, și suflet bun, precis mă lasă să i-o fur,
mai bine spus, îmi dă pomană o clanță, să nu mor cu zile. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|