PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Tronurile Text postat de Florentin Sorescu Tronurile Făcuse  Ursu două tronuri strașnice, a mai bună calitate, că nu era în tot satul un dulgher mai priceput decât el. Ba încă i se dusese vestea și prin satele vecine de bun ce era. Și-apoi nu se făcea să-l prindă descoperit tocmai pe el moartea, s-ajungă pe mâna cine știe cui. Maria cam avea obiecții, cum că asta e ca și cum ai pofti-o pe doamna cu coasa la tine în bătătură. Da' ce, te puteai pune cu nebunu? Că nu puteai.... Și uite-așa, câr-mâr, se trezi Maria cu două tronuri în curte de să-ți faci cruce, nu alta. Lucrate în lemn de nuc și atât de bine legate că nici dracu n-ar mai fi putut să te scoată de-acolo. Ce mai tura-vura le-au urcat în fânar și... gata. Pentru când o fi să fie. Da', vezi tu, primele care s-au arătat interesate de arta lui Ursu au fost găinile. Cum-necum și-au făcut acolo cuibar de se umpleau în fiecare zi cu ouă. Ba într-un an s-a pus și o cloșcă acolo de ne-am trezit c-au început să piuie din toate încheieturile frumuseţe de scânduri și să răsară din întuneric o ciurdă de pui aurii. Ș-apoi, povestește nevastă-mea, unde crezi că ne plăcea nouă, copiilor să ne jucăm mai mult? Firește că în lucrătura lui Ursu, acolo era cea mai mare atracţie, cartierul general. Ce mai la deal sau la vale, intraseră în cotidian, nu mai băgau în sperieți pe nimeni. Acu', nu știu de unde se dusese vestea că Ursu are două sicrie în pod. Cert e că într-o zi ne-am trezit la ușă cu Ana lui Boțoghină plânsă toată zor nevoie să-i dăm unul din tronuri că i-a murit bărbatul pe neașteptate, iar la noi nu este nicio grabă, mai e de așteptat. Ursul, om darnic, pe loc s-a executat: S-a dus în fânar și i-a dat un sicriu. Păi cum al cui?, Al neveste-sii, firește, că doar nu era să și-l dea pe al lui. 'Geaba s-a plâns Maria că nu mai au unde să se ouă găinile. Și că, la o adică, dacă e să-l dea, să-l dea pe-al lui, nu pe-al ei. Ursu i-a spus răspicat: "Ce-ai, fă, ești proastă? Ți-e că mor înaintea ta și nu mai are cine să-ți facă unul? Uite, mâine mă apuc de treabă și-ți fac altul nou.". Chiar așa nu a fost că lui Ursu numai de sicriul lui mamaie nu-i ardea. Dar, vezi tu, ei îi intrase în cap că-i musai să-i facă altul. Ajunsese viața lui Ursu un iad, nu alta, n-a fost chip să scape de gura muierii până nu i-a făcut altul nou. Da' între timp lucrurile se mai stricaseră tronul cel nou nu mai era nicidecum la fel de strașnic ca cel dinainte spre oftica muierii. De, ăsta e mersul lumii pe cât înaintezi în timp totul se face mai la repezeală, mai pe genunchi. Că de materiale nici nu vreau să mai spun. Zi-le chinezării și gata. Acu', devenise  un obicei în sat, cum murea câte unu', fuga la Ursu să ceară tronul neveste-sii. Maria de fiecare dată se împotrivea găsind fel de fel de argumente, dar ce să te faci cu Ursu!... Încă începuse să aibă un fel de neliniște i se părea că fără tronul ei nu-și mai găsește locul pe lumea asta, ca să nu mai vorbim de lumea cealaltâ. Rămâneai mut numai când auzeai ce-i trecea femeii prin cap. Amu', ce să mai lungim povestea, ajunse să dea colțul și Ursu în persoană. L-au înmormântat frumos, i-au făcut pomenile și gata. S-a dus de pe lumea asta cu tronul lui cu tot. Da' cu Mărie, altă socoteală... Tronul ei nici n-apuca să mai vie acasă atât era de solicitat. Cum murea câte unul, se ducea la ăl de murise mai 'nainte, nici nu mai trecea pe la ea, ci împrumuta sicriul cel nou în contul ei cu promisiuni solemne că o să-i facă altul; doar n-o s-o lase pe Măria lui Ursu fără tron... Cât despre ea, ce să mai vorbim.... Ajunsese biata femeie numai suspin, tot timpul o vedeai la poartă uitându-se lung după scândurica ei și oftând din toţi rărunchii. O ajunseseră greu bătrâneţile, de. și-i cam venise dorul de ducă. "De, maică, se plângea ea, dacă tronul meu tot plecat e de-acasă, de unde să mai știe moartea unde să vie? Eu cred că de-aia a și uitat de mine, nu mai știe săraca unde să vină și de-aia umblă de nebună prin sat încurcând potecile..." Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   cam soresciene, amândouă (marinsoresciene...), dar bune, zic, votez deci.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-02-08 16:25:14	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE