|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nuntius et circensis |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
NUNTIUS ET CIRCENSIS
(o ficţiune pseudoistorică)
O dimineaţă obişnuită de iunie a anului MMXII în eterna urbe scăldată de apele mîloase ale Dîmboviţei, Laetiţia Pastorum. Matroanele n-au făcut ochi, precupeţele nu şi-au întins încă tarabele pe uliţi, iar cheflii nu s-au ridicat din aşternuturile mototolite, după orgiile nopţii trecute.
Un ins bătrîior, după toate aparenţele metec, tîrşîindu-şi sandalele printre gropile din caldarîm şi marginile togii prin praf, se apropie de maiestuoasele coloane vopsite în siniliu din Forum Caerueum. Un individ ciufulit, înţolit într-o tunică peticită, cu condeiul prins în laţe şi un vraf de tăbliţe cerate la subsuoară, se apropie grăbit şi-l abordă jovial, fără fasoane:
-Salve, onorabile Demetrius Genunius, ai auzit, ai auzit ultima ştire?
-Salve, magistre Florianus, de auzit am auzit-o, da' nu prea-mi vine a crede!
-Ba, să crezi, stimabile, să crezi, se repezi scribul, că ştirea e verificată din trei surse...
-Io n-aş crede numa' dacă aş pune mîna...ştii vorba aia " Nulla potest mulier tantum se dicere amatam" ...oricum matroana Helena Hudria e-o damă bună!
-Ce mulier, nene, eu vorbeam de Hadrianus...cică şi-ar fi tăiat beregata azi-noapte!
-Vae victis, îşi făcu cruce cu stînga bătrînul, fiindcă-n dreapta ţinea un vraf de papirusuri, trebuia s-o facă demultişor, nici nu ştiu de ce a tărăgănat-o atîta!
-Ha-ha-ha, rîse monosilabic celălalt, e-o făcătură! Şi-a tăiat gîtleju' cu un stilet din lemn, dintr-ăla folosit la desfacerea scrisorilor!
În acel moment se apropie de ei alt metec, înţolit într-o elegantă hlamidă bleu, decorată cu păuni şi sori emblematici cusuţi cu fir de aur.
-Salve, magistre, strigă el vesel spre Genunius, ai auzit ultima ştire, e pe toţi pereţii lipită...Ce tragi-comedie, nene!
-Salve, magistre Solarius, nu-i frumos să-ţi rîzi de aşa ceva...să păstrăm o clipă de reculegere...auzi, crezi că la parastas o să ne servească stridii de Ostia şi tulburel de Falerno? Rîndu' trecut era cam oţetit...
-Ho-ho-ho, rîse tot monosilabic, dar pe-o notă înaltă, Ianus Solarius, ce parastas, că n-a murit, numa ce s-a zgîriat niţel la jugulară c-un beţigaş! Eu însă profitai de ocazie şi-am trîntit o epigramă ce l-ar face gelos şi pe Martial...stai aşa!
Scoase de sub ţoala fistichie un răvaş, tuşi să-şi limpezească glasul şi recită ţipînd:
" Astă noapte, chiar în pat
Se-omorî din aroganţă
Cel ce rău ne-a guvernat
Prin edicte, la distanţă"
Florianus aplaudă cu entuziasm, stîrnind un stol de stăncuţe care poposiseră într-un tufiş lîngă Via Europeica:
-Magistral, magistral, i-aţi tras-o-n barbă la fix, magistre!
-Mai am una, zise epigramistul şi citi rar, cu accent oleacă cîntat:
"Semper, că v-o spun şi vouă
Cică s-ar fi inflamat
Cînd căutîndu-l iar la ouă
Nu-l găsiră prea bărbat"
-Aşa am auzit şi eu, spuse Genunius şi fără să piardă vremea extrase o fiţuică din cutele togii şi recită pe-un ton hîtru:
" Zice lumea că e bine
dacă vrei linişte-n casă
să nu creşti cocoşi de rasă
fiindcă umblă la vecine."
-Frumooos, zîmbi cu superioritate Solarius şi ridică palma dreaptă semn că urmează o replică ad-hoc, dar nu mai apucă s-o rostească fiindcă din incinta forumului se auziră voci răcnind, zgomot de băncuţe trîntite şi amfore sparte.
-Intrăm, ce ziceţi, rînji Florianus, s-au înteţit de-a binelea spiritele!?
Cei doi îl aprobară şi se strecurară precauţi pe sub arcul din imitaţie de marmură al intrării.
Cocoţat la tribună, un sexagenar vioi şi rubicond, cu zulufi cărunţi pieptănaţi peste tîmple după moda lansată de Titus, perora de zor:
-Vă spun eu, e mîna tiranului...dictatorul de Vulpius Traianus l-a împins la asemenea gest necugetat! El e cel responsabil de acest gest criminal, aşa cum clica lui e vinovată de dezastrul patriei, de uscarea recoltelor, secarea izvoarelor, uciderea turmelor şi părăduirea avuţiilor valorizate ancestral!
-Să nu uităm, onorabile Corbulo, de taxele împovărătoare pe podgorii şi pe malţu ' de bere! răcni un celt înalt, burtos, cu fruntea îngustă şi pleata unsuroasă ce-l urmărea atent c-o bărdacă mare în mînă.
Florianus se strecură lîngă el şi-i şopti ceva la ureche, apoi le făcu semn celor doi să se apropie.
-Magistrul Radix, Radix Stephanus, e dispus să vă vadă, le spuse metecilor.
-Salve, maxime cenzore, spuse Solarius, cum o duceţi cu sănătatea?
-Binişor, da' s-ar putea şi mai bine, se strîmbă celălalt, berea asta e acră, Flosculi, puiule, fugi şi adu-mi alta!
-Domine Radix, spuse protocolar Genunius, noi, auzind că patria, ubi bene ibi ne cere, venirăm să ne oferim forţele şi toată priceperea cu care suntem înzestraţi...
-Cinci sesterţi de căciulă, spuse Radix scărpinîndu-se pe sub toga bălţată cu pete purpurii de vin.
-E puţin, stimabile, ce dracu', amor patriae nostra lex, e mult de lucru la un catren, nu oricine poate să scrie aşa ceva...hai să zicem zece şi batem palma!se tîrgui Solarius.
-Şapte şi-o litră de zaibăr, mai mult nu pot, am şi eu cheltuieli!
-Vrem şi stipendii, dacă cel împuns de epigramele noastre îşi taie venele cred că merităm beneficii suplimentare, nu?
-Ssst, spuse Radix, făcînd semn spre orator, acu se lansează-n alocuţiunea lui favorită aia cu democraţia...
Într-adevăr, cel aflat la tribună îşi şterse fruntea, luă o înghiţitură de apă şi peroră energic, oprindu-se din cînd în cînd să-şi facă vînt cu un papirus groscior şi mucegăit :
-Democraţia, nobil auditoriu, nu e un concept gol de formă...ea e guvernată de principiul dinamic "intrare qui vult, manere qiu potest!" astel încît nobilul sentiment de libertate să fie strecurat de orice murdării explicite. De altfel, de la Caligula încoace, remanenţele tiraniei fac prozeliţi...exceptis expendiendis, dragii noştri clienţi cărora le acordăm credite nerambursabile...însă cinica agravare a stării de fapt este principala noastră preocupare în aceste tragice momente în care chiar edificiul umanităţii este ameninţat de cataclismul injustiţiei...da, onorabili şi eminenţi proeminenţi, sunt în asentimentul sapientului dicton, "pereat mundus fiat justiţia", da' nu oricum, fiindcă justiţia e oarbă cînd ar trebui să fie şi surdă la incantaţiile sirenoide ale emergenţilor corupţiei vidiace...pardon mediace...chiar eu, în călătoriile mele am asistam în Mediolarum, Media şi-n alte regiuni proconsulare precum Sciţia minor şi Alutensia major cum se vindeau voturile edililor pe ouă, lipii şi vai nouă, pe trei ocale de poşircă... Aceste fapte şi gesturi profund antidemocratic-rectangulare trebuie stîrpite...oricum ignobilul gest al celor care se bucură de răul făcut, însumat cu tarele plebei strînse în cuşca volitiv-dictatorială, toate ne pot nimici ca naţie...deci, să nu lăsăm nepedepsită răutatea, iar celui care rîde azi de cel tragic răpus să-i spunem "ex ossibus ultor", stimabililor, căci nimic nu e mai elocvent decît elocvenţa durerii aproapelui...
Florianus chicoti şi aplaudă batjocoritor cu două degete, iar Genunius îl imită. Solarius în schimb se ridică agitîndu-şi chitonul şi răcni:
-Huooo, măh, data viitoare să folosească o sulă bine ascuţită!
Radix îl dezaprobă de formă, luă o duşcă proaspătă, rîgîi bine dispus şi le întinse cîte o pungă mărişoară fiecăruia.
-Aveţi acilea plata-n avans pentru o sută de epigrame...în plus vă chivernisesc şi c-o pensie de centurion veteran la pretorieni..fraieri aţi fi să nu acceptaţi!
În sală larma polemicii se înteţi dar Radix, fără să mai asculte replicile, se ridică şi făcu un semn semnificativ cu policarul împins între următoarele două degete:
-Fleacuri, ţaca-paca-n vorbe de nimic...nunc est bibendis, că mi-e o sete de la discursurile astea...
N.A. Acest text este un pamflet, orice asemănare cu persoane şi situaţii reale este întîmplătoare.
*(POSTARE DIN 2012)
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Anșa, și?
Asta face din tine o privighetoare, albitură?
Ai uitat să completezi, totuși, că nu aveam nici în clin, nici în mânecă, cu subiectul poveștii. E foarte posibil ca, pe atunci, să nu mai fi activat pe saitul ăsta, după ce mă pusese la popreală onor apropitaru, deci orice referire la mine era o mizerie. Dealtfel, nu singura, cât am lipsit ani de pe aici. Asta le face cinste inamicilor, desigur.
Cât privește afirmația lui Bordaș, face parte din același drăgălaș comportamnet al celor ce se cred mai sănătoși decât alții. Eu nu mi-amintesc să-l fi jignit vreodată. Poate să fi fost de partea opusă a părerilor mnealui, dar numai atât.
În fine, bine că găsiși și tu o mărgică, dar la mormanul tău (și al amicilor tăi) de băligar, nici nu cauți măcar cu coada ochiului. |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-02-04 20:09:34 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dacă tot se dezgroapă potcoave de cai morți iacă una, n-o știam din epoca depărtată cînd nu prea treceam prin lavră...uimitor, fiindcă vă știam tovarăși de idei și de pasiuni pesediste!
E Ioan Peia, după o pastilă de Rudotel.
Referirea la Rudotel nu are nimic maliţios în ea. Fără Rudotel ar fi fost mult mai dezlănţuit.
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-01-02 17:32:02
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-02-04 19:48:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
magraonae, iar ai luat-o prin porumbiște?dacă-ți zic, ceva de dulce despre originea și famelia lu matale ți-aș da apă la moară, ai sări ca ars!nu merită timpul pierdut să-ți scriu niscai sudalme...ești redus la o singură coardă:huooo, țiganilor, leprelor, vînduților!grav e, din punct de vedere psihic, că începi să fii convins de toate elucubrațiile și mizeriile pe care le verși aici! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-02-04 19:33:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Că tu, albitură, ești intepentent, vai de ciocul tău cârâitor!
Iar tu nu scrii numai pe saiturile literare, mercenare! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-02-04 19:29:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu, măi, Neluță, cine să recoleze unu care scrie pe saiturile literare și care, în pofida ideii tale ficse n-are nici în clin nici în mînecă cu politichia? e doar un remebăr, și-oricum funcția bate gradu...iar tu, probabil, ai fost și vei rămîne for evăr un fidel recrut al antenelor lui Felix. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-02-04 18:49:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și ai impresia că asta-ți spală caracterul și coloarea, belule! Ăi fi fost om cu scaun la cap atunci. Nu fuseseși racolat, probabil. Da΄ m-am înșelat, dupe cum se vede. Acum ești dus cu haeroplanu-n norișori.
Ca și ăstălalt care-mi reproșa mie că am ”cotrobăit ca șobolanul” prin trecut, ca să-i arăt ce drăgălășenii împărțea el cu Țângheșan, pe vremea când nu se descoperiseră frați siamezi. Acum face și el același lucru. Da, da΄ la el nu se pune, că a pupat-o pe scoverguța-n floare! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-02-04 15:26:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dar ce zici de asta, în care don Quijote de Malu îi trage-un șut în dos devotatului Sancho Panza, făcându-l drojdier (pe vremea aia. azi l-ar face guvernator) fincăci deoarece acesta din urmă îl adora pe ecsintescu, singurul care i se adresa cu "dom profesor".
Dar să reproduc final capodoperei buriciene, pe care a zăvorît-o demersului critic, probabil din scrupule valorice:
Ecsintescu sa I-o traga
Cand I-o fi lumea mai draga
Probabil e masochist
Nu e numai si LingVist!
De unde rezultă că dragostea dintre maestru discipol transcede lumea măruntă a oamenilor sănătoşi la cap şi afirmă, cu tărie rimată şi ritmată, amorul nebun dintre doi drojdieri de seamă!
Postat de catre ioan peia la data de 2009-08-08 19:22:05
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2019-02-04 13:57:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
” o tempora, o mores”...pt. edificare un comentariu din epocă a bardului din Malu:
Aici am avut un comentariu în care observam diferenţa incomensurabilă între prostioarele catrenate şi scriitura lui Recheşan.
Îl provocam pe auto/apologetul de peste gîrlă să scrie şi el măcar două rînduri de acelaşi calibru.
Şi-l invitam să mai citească autori de prima mînă, ca să înveţe a face diferenţa între acva kiorensisurile de tip cioacă şi prestaţiile inteligente şi pline de umor subtil ale lui Recheşan.
Şi cred că am mai spus că nu-i suficient să fii colonel făcut la apelul de seară şi să le ai cu scrisul.
Dar se vede treaba că nu e voie să îl jicnim în amoru propriu pă apigramat, că se supără lumilii cre-l pupă pă moţ!
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-26 00:38:07 |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-02-04 11:09:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|