|
|
|
|
|
|
|
|
|
OCHEAN ILEVĂN (I) |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
OCHEAN ILEVĂN (I)
(scenetă science-fiction)
Cîmpia Deliormanului, pe-nserat. Suflă un vînticel îngheț care scutură măciuliile uscate ale scaieților și te taie pînă la os. Pe bolta întunecată, printre scame de norișori scămoșați ca bumbacul, lucesc cîteva stele stinghere. Stogurile de fîn înalte, răzlețite pe țarină, aruncă umbre adînci, ca niște gropi fără fund. În umbra unei clăi se strecoară doi inși. Primul e ciolănos și pleșuv și are obrazul aspru al omului care trăiește din truda cîmpului, al doilea, pîntecos și scundac, cu fața rubicondă pe care e întipărită un zîmbet larg de automulțumire, pare a fi, după straie și după mers, de la oraș.
NELU PLEAVĂ (arătînd spre o scară sprijinită de stog):
− Hai, urcă, domn profesor, ce te codești!?
MIȘU PELTICEA:
− Colea-n vîrf ? Nu se năruie cu mine, că-s om cu greutate?!
NELU PLEAVĂ:
− Nu, nu se năruie...cînd ajungi sus te prinzi bine de perpeleac și gata, ești în siguranță!
Burtosul suie gîfîind, pas cu pas, fușteii scării și se prinde de perpeleac. Stogul se clatină cînd ciolănosul urcă și el dar, în virtutea legilor echilibrului, rămîne în picioare. Amîndoi stau înghesuiți și agățați de parul în jurul căruia sunt clădite valurile de fîn.
NELU PLEAVĂ:
− Ai adus benoclul?
MIȘU PELTICEA:
− Ce ben-oclu?
NELU PLEAVĂ:
− Benoclul ăla, domle, cu care să te benoclezi la stele ...în alte părți îi zice ochean, tot un drac...l-ai adus?
MIȘU PELTICEA:
− Dacă știam că vrei să ne benoclăm la stele, aduceam tiliscopul construit de mine personal dintr-o țeavă de cinșpe țoli, două borcane de iaurt, folie de aluminiu și o tigaie de teflon...are o rezuluție superioară oricărui tip de benoclu sau ochean!
NELU PLEAVĂ:
− Treaba ta...acu tre să te bazezi numai pă simțul văzului!
MIȘU PELTICEA:
− Am un văz de șoim...zăresc musca în zbor și orbetele în gaură de la cinci kilometri distanță...nu degeaba am două doctorate cu tema tehnicile transmiterii imaginilor vizuale prin frînghia optică de poliper!
NELU PLEAVĂ:
− I-auzi, neică! Tare-mi mai plac mie oamenii elevați de la care pot afla lucruri noi...ce-i ăla poliper?
MIȘU PELTICEA:
− Un fel de moca-moleculă obținută din clei de prun!
NELU PLEAVĂ:
− Păi, dacă-i obținută din prun, de ce nu-i zice pruno-per?
MIȘU PELTICEA:
− C-așa mi-a dat indicații Tovarășa, cînd lucram la teză...să folosesc numai materiale autohtone obținute din meri și din peri!
NELU PLEAVĂ:
− Mda, așa știam și io...că mai citesc cînd am răgaz, dar mai mult chestii ușoare, poezii, balade, eseuri, cimilituri, nu treburi tehnice...ai cunoscut-o personal?
MIȘU PELTICEA:
− Pe Tovarășa? Nu, n-am avut onoarea, dar i-am citit cu maximă atenție toate lucrările...și pe-alea din domeniul tehnic și pe cele din domeniul economic!
NELU PLEAVĂ:
− Dar pe Tovarășu, pe el,l-ai întîlnit? Că umbla, domle, prin toată țara bătea România-n lung și-n lat, prin fabrici, uzine, pe șantiere, la strîngerea recoltei, în ferme agro-zootehnice și-n minele de cărbuni era peste tot și-l enteresau toate, nu ca ăștia de-acum pe care nu-i enteresează decît să-și umple buzunarele și să le fie lor bine!
MIȘU PELTICEA:
− O singură dată...ieram la o teleconferință pe teme ideologice, ceva cu noua ordine mondială și statutul țărilor socialiste în contextul de-atunci...
NELU PLEAVĂ:
− Orice s-ar zice, Ceaușescu avea ideologie în el cît cuprinde, nu puteai să-l înfunzi cu probleme de politică...la orice întrunire mergea era bine pregătit, plus că nu-i comanda nimenea din occident ce să facă sau cum să facă...el le știa pe-ale lui și le și punea-n aplicare!
MIȘU PELTICEA:
− Da, mare păcat că l-au împușcat...așa un conducător nu mai pupăm noi o mie de ani de-acum încolo!
NELU PLEAVĂ:
− Nu degeaba zicea Petre Țuțea la televizor: Cînd voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naționalist în care să credeți, Ceaușescu. Nu știu eu cît de comunist e el, dar ține cu nația asta, să știți de la mine. Ăsta e român adevărat. Ține cu noi!
MIȘU PELTICEA:
− Asta n-o știam! Știam numai că Vadim i-a pupat dreapta cu care veghea la binele nației și i-a urat așa: să ne trăiești o mie de ani în drumul neabătut spre fericire și progres !
NELU PLEAVĂ:
− Avea și Vadim minte, nu era de aici de colo să-i pupi mîna lui Ceaușescu în public...alții îl lingușea, așa, pă gratis, dar ăsta știa ce zicea...în plus, ca poet, nu-l bătea nimeni, Păunescu, poate, în unele locuri, că avea talent cu carul și scria...( se întrerupe și-l bate pe Pelticea pe umăr): Ia fii atent ce se vede, acolo, spre soare-răsare!
MIȘU PELTICEA:
− Cu rușii, să-ți spun drept, nu prea-s de acord...ne-au luat tezauru, cloșca cu puii de aur și ne-au pus cote la toate...
NELU PLEAVĂ:
− Ce dracu bolborosești...nu-l vezi că e cît o roată de bicicletă?
MIȘU PELTICEA:
− Ce să văd, nene?
NELU PLEAVĂ:
− Ozeneul, bre! Ți-am zis că apare la fics, în fiecare zi de joi pe la orele șapte-șapte și-un sfert!
MIȘU PELTICEA (ducînd palma streașină la ochi):
− Io credeam că-i luna plină!
NELU PLEAVĂ:
− Cum să fie luna? Ce, luna are geamuri sferice și becuri fluorescente?
MIȘU PELTICEA:
− Da, acuma-l văd și io...parcă-s nește licurici megalo-mari...și, cum luăm noi legătura cu ăia din ozene dacă se apropie în proximitatea noastră, că nu m-am gîndit să aduc un colac de frînghie optică?
NELU PLEAVĂ:
− Telepatic, din cîte mă duce pe mine mintea, numa telepatic!
(va urma)
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|