FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Condamnaților pe viață
Text postat de Valeriu Cercel
A fost cânva, ȋn România,
Un domn vestit, numele-mi scapă,
Când dispăruse-un timp hoția,
Iar hoții o sfârșeau ȋn țeapă,

Ȋnsă de-atunci, pe rând, netoții,
Fătați, parcă, de proaste iepe,
Au tot schimbat la legi, ca hoții
Specializați să dea ei țepe,

Sau câte-un deșt din Parlament,
Ori…condamnați să frece-acasă,
Ridichea, prazul, evident,
Primind, ȋn schimb, bonuri de masă…

Nici vorbă, muncă, roboteală,
La poduri, drumuri, la canal,
Scriu cărți, când mor de plictiseală,
Iar cei de sus, alt Cod penal,

De-aceea vreau s-o spun pe față,
Chiar de ar fi să socotim,
Doar noi, cei condamnați pe viață,
Am mai rămas ca să muncim!

Valeriu Cercel
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Suparat esti, frate!
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2018-11-20 00:47:09
         
 
  Și ce mai făcături, socotite a fi versuri!
Probabil traduse din americana de baltă, în limba cercelească! Sau kerkelească, mă rog, tot pe-acolo!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-11-17 12:27:22
         
 
  Vai, vai! Cerceluș e condamant pe viață să cioplească hârci yankeilor duși pe a lume! Istovitoare muncă! Oare pentru cine? Nu pentru buzunărelul, ceafa și burdihanul celui ce-a tulit-o la trai-nineacă? Adică un dus din lumea asta, "trudind" din greu la nemurirea ălor duși în lume aialaltă!
Mișto ocupațiume, imensă ipocrizie!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-11-17 12:24:54
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE