|
|
|
|
|
|
|
|
|
Măiastrului Nechezan ( acrostih ) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Bine-ar fi, măiastre, ca întotdeauna
Inaintea vorbei, să-ți legi neuronii,
Nu să strigi aiurea, ca să sperii luna,
E destul că nu-ți mai stăpânești hormonii.
Te-aș băga în sân de atâta drag,
Eu am fost și sunt bun samaritean,
Aș putea în altă parte să te bag,
Mă amuză, însă, faptul că nu te-am.
Râzi ca între bozii o urzică moartă,
Ești un fel de pir avântat spre sapă,
Gol ca o budană de-o vecie spartă,
Ai miros de vin, dar nu ții nici apă.
Stiu, te crezi bărbat dacă porți mustață...
Ințelege, totuși, că e doar o frână
Tare efemeră, când îți curg pe față
Macii de sub dealul nasului, în mână.
Ai, ai ai, măiastre, încă mă mai mir,
Ești, sub cele haine, chiar în pielea ta
Și îți spun acum : fagul face jir,
Treci de amănunte, du-te, nu mai sta!
Rogu-te , smerit, ia și o sacoșă,
Eu te știu matur, nu copil de țâță,
Lasă orice treabă, scrie o eboșă,
Eu, dezleg la gură sacul cu tărâță... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|