PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Săndel (variantă actualizată) Text postat de Florentin Sorescu Într-o fabrică cu lițe, șaibe, sârme, piulițe, meşterea un inginer; îl chema aşa: Săndel. * Știe bine orișicare totul merge cu motoare de când omul, puturos, n-a mai vrut s-o ia pe jos și nici calul, la căruță, să-l mai pună: teleguță. Vezi, era o vreme când omul sta mai mult pe gând şi-i plăcea să se desfete cu ce are, pe-ndelete. Lucrurile fără zarvă se făceau; mai cu zăbavă, căci era mai socotit viața să ți-o duci tihnit, ca să poți să iei aminte. Altfel timpul zboară, minte și, din tânăr cum ai fost, te trezești bătrân și prost. Erau multe bucurii, chiar și pentru-acei copii care n-aveau telefoane, laptopuri, casetofoane, ci doar cretă colorată. Fugi de-aicea, ciocolată? N-auzeai nici pomeneală! Era tot o migăleală ca să faci o prăjitură din șerbeturi și glazură. Și, de vreți s-o spun pe față, tot mai bună-i o dulceață. * Dar am luat-o prea la vale şi uitai să-ţi spun matale că Săndel avea un vis; De îţi place, spui decis! Tot privind uimit la cer să dezlege un mister, s-a gândit el cum să facă nu o brişcă, ci o arcă (tot cu gândul, vezi prea bine, la ce-a fost şi nu mai vine); De fapt nu e prea uşor s-o descriu: velomotor? parcă da şi parcă nu; Cum să-i zicem? Spune tu! O corabie cu pânze care urcă printre frunze și se-nalță sus, în zbor. Gata, ştiu: veloplanor. * Ai văzut pe mări senine când e soare și e bine cum plutesc duse de vânt mici corăbii, unduind, de ai zice c-o oglindă este apa, tremurândă? Ştii, problema lui Săndel era cum s-o ia spre cer, de se poate, mai uşor, chiar decât ar fi un nor. Îmi vei spune curajos: „Stai puțin, la ce folos o corabie cu vele care urcă printre stele? De ce nu, un zepelin, un planor, un submarin ori banalul avion sau, mai simplu: un balon? Hai să ne gândim puțin: zboară sus un submarin? Și balonul cât se ține peste apele senine? Dar un lucru mai presus decât toate-ar fi de spus: Domn' Săndel voia să zboare, după care drept spre mare s-o cotească, dacă este rostul ca să dea la peşte; (Dumnealui, s-o spun mai clar, când și când era pescar). Ş-ar mai fi încă ceva: Este oare cineva care n-ar vrea prin tărie să se vânture niţel cu baston şi pălărie? Ba, pardon! Şi c-un căţel! Ia imaginaţi un nor (alb, pufos, încetișor), unde poți, când vrei, să vii cu prieteni, jucării! Însă cel mai cel mai cel își dorea – v-o jur! – Săndel să se-așeze, lin, pe punte păsărele cât de multe obosite după zbor; dacă vreţi, şi un cocor. * Toamna, când te uiți în zare, mii de păsări călătoare vezi plecând rând după rând; și mai vine-o vreme când se întorc din nou acasă. Cărui dintre noi îi pasă unde stau? De spui: „pe jos”, eu răspund: „periculos poa' să fie. Vreo pisică şmecheră, afurisită, sau un câine mai nervos – ți le-nhață, os cu os; Și pe apele întinse pot să cadă, iar, învinse de atât amarnic zbor; Poate-poate vr'un vapor de zăresc sau, cine știe? un planor cu măciulie în catarg, trecând în zbor; Doar atunci, încetișor, se așază: Somn ușor! * Ei, visând la toate-aceste și umblând pe căi celeste, domnul inginer Săndel s-a gândit la un model. Cu elice și motor? Nu. Ci agăţat de-un nor. (Totuși, are și-o turbină, când e vremea prea senină și nu bate pic de vânt, să nu cadă la pământ.) * Spun direct și răspicat toate astea le-am aflat într-o zi, citind o carte cu imagini colorate. Văzui fel şi fel de schiţe din condeie şi peniţe desenate cu migală, în creion şi cu cerneală. Doar un lucru era clar: cerul, ca un chihlimbar şi-un catarg suind spre stele mii şi mii de rămurele. Cocoţate sus, pe ele, ici şi colo, păsărele ciripind nevoie mare; poate-un piculeţ cam tare. Iar un şmecher de pisic, pezevenchi şi de nimic dă din coadă tacticos; Ptu, că pică de frumos! Nici n-ai zice, dragi copii, că e pus doar pe drăcii. Pe o masă, desfăcute hărţi cu lumi necunoscute unde n-a păşit vreodată picioruş de om sau fată, toate pline de albastru: fluturi mii în dans măiastru şi o gloată de pitici prinşi să numere furnici. Ar mai fi de precizat că la cârmă, ne-nfricat, sta un pui de cimpanzeu, pus pe ducă, teleleu, ce nutrea un gând avan: Să ajungă căpitan! Şi cu asta mă opresc! Ca să nu vă plictisesc. * Voi, copii, poate că ştiţi că există-acei părinți care ziulica-ntreagă fac ce fac şi tot aleargă, iar când se întorc acasă, ba n-au timp, ba nu le pasă când vorbeşti cu ei, ba zic să-i mai lași, de poți, un pic. Ah, ce-aş vrea să mă înşel, dar așa era Săndel, până când o rândunică i-a spus tare, fără frică: „Timp ar fi, domn' inginer, să mai stai şi tu niţel; mie-mi pare că tot una eşti cu piesele din fier care se rotesc întruna: Parc-ai fi un roboţel!” Iară el s-a scărpinat mult în barbă și-a oftat; Și, dând totul la o parte, s-a gândit să scrie-o carte. Despre-o fabrică cu lițe, șaibe, sârme, piulițe unde a-nceput, ușor, să viseze: un motor. Morala: Vreau să spun aici, copii, că motoarele sunt vii; sau o snoavă şi mai mare: Unii oameni sunt motoare. P.S. A zburat sau n-a zburat? mă vei întreba decis; îţi voi spune, ca-ntr-un vis, el, la cer, s-a ridicat, într-o zi, când tot lucrând la bizara lui maşină, i-a venit, aşa, un gând să se mute sus, pe lună, unde poţi pluti, uşor. Hai, salut! Mă duc să zbor. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mr. Florescu, cu acest text ați demonstrat fără putință de tăgadă că era lumina stinsă când vi s-a acordat nivelul de postare 100. Altfel, nu se explică!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-09-02 20:46:18               Ăsta da, leac pentru insomnie!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-09-02 16:53:07	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE