PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
CUM SĂ ÎNGHIŢI O BROASCĂ RÎIOASĂ Text postat de Gheorghe Rechesan CUM SĂ ÎNGHIŢI O BROASCĂ RÎIOASĂ ( dramă XXX într-un act) PROLOG CORUL ANTIC (intonînd cu voce monotonă) -Pe o cîmpie de azur, cu flori şi of de ciocîrlan, trăia naiv şi imatur, un ucenic în porţelan...din lutu’ roată învîrtit şi brînca împrejur colan, năştea şi oale de gătit şi-ulcioare de sorbit molan...dar într-o zi la scăpărat, cu membru-i păcătos, zălud, din humă rece-a frămîntat, în curbe roze, line-un nud... (era în norme stipulat, ba chiar se scrise şi-n Talmud: „boiul golaş e condamnat”)...şi-l încropi dintr-o bucată, cu ţîţe pline de atee şi crupa tare, legănată..ce-atîta vorbă, o femeie! TABLOUL I Decorul înfăţişează un Olimp butaforic: doi măslini din plastic, cu frunzele prăfuite, o coloană ionică din stuc, doi-trei norişori din carton atîrnaţi în dreptul unei draperii decorate cu stele aurii din staniol. ZEUS (intră din dreapta; poartă o togă liliachie cu tiv auriu, o barbă albă, perucă aşijderea, cunună de lauri din viplă şi-un mănunchi de fulgere, din acelaşi material, în mînă): -Pe barba mea, ce vis urît! Se făcea... HERMEŢACHI ( intră din stînga; e-nţolit într-o pelerină cenuşie, poartă caduceu şi-o pereche de sandale cu aripi, umblă aplecat cu paşi furişaţi): -Plecăciuni, mărite! Cum aţi dormit? ZEUS: -Suntem doar noi îmi poţi spune pe nume...Bine, nepoate, bine...ce fac supuşii mei din Azureea? HERMEŢACHI (se scarpină cu o mînă-n chica-i încîlcită): -Mîrîie, unchiule! Cu osebire cel mai nou, oierul ce veni din Arcadistan...dar şi alţii asemenea lui, zurbagii, tigorii, nesupuşii! ZEUS: Aşaaa...şi ce zic? Hai, spune-mi ... HERMEŢACHI: -Te bîrfesc, măria-ta...c-ai fi rigid, vetust şi tiran, că n-ai principii şi guvernezi după bunu-ţi plac! ZEUS ( vîrînd mÎnă sub togă scoate o broască vie, care orăcăie speriată): -Ţi-ai luat porţia de umilinţă pe ziua de azi? HERMEŢACHI ( înghiţind în sec): -Nu, unchiule...dar nu s-ar putea... ZEUS (cu asprime): -Hai, înghite, nepoate...e necesar pentru-ntărirea cugetului! HERMEŢACHI: -...să-mi dai una verde, nerîioasă? Ultima dată am făcut urticarie la părţile gingaşe! ZEUS ( îi îndeasă broasca în gură): -Înghite, îţi zic! Cum vrei altfel să-ţi oţeleşti cugetul? Ştii doar: un batracian pe stomacul gol în fiecare dimineaţă...Aşa... acu’ poţi să te scobori în Azureea! Ia aminte, întipăreşte-ţi în cap orice vezi sau auzi pe acolo...şi nu intra în controverse inutile cu muritorii; hai du-te! (îl împinge spre ieşirea din scenă, apoi monologheză) Bun băiat, supus cît trebuie, lingău cu măsură, abil şi fără scrupule în lumea de rînd... păcat că nu are mai mult tact! Eheeei...pe unde o fi Exintius...cîtă perfidie înnăscută, îngemănată cu cinism...un adevărat diplomat al sferelor cereşti! TABLOUL II Decorul înfăţişează un tărîm feeric şi naiv; draperii albastre întruchipează cerul senin, o mochetă albastră, iarba şi colinele sinilii; în mijlocul scenei un havuz din sticlă în care plimbă peştişori din polistiren bleumarin. PROMEŢEL ( stă în faţa unui trepied din lemn, modelează o siluetă feminină cu trăsături neclare şi cîntă): -Pe cîmpia minunată, Eu făcui din tină-o fată E nurlie şi întreagă, Ţucu-i gura ei de fragă... (se apropie de statuie şi-şi lipeşte buzele de capul acesteia; auzind paşi, priveşte speriat în jur şi acoperă repede galateea de lut cu o cîrpă ponosită) IOVAN ( poartă o mantie de dimie groasă, căciulă din pielicele de miel şi-un toiag noduros): -Ciobănaş la oi am fost, fetele nu mă cunosc, da’ la vara care vine, m-or cunoaşte şî pă mine...(îl zăreşte pe Promeţel şi zîmbeşte voios) Tu eşti olarul, nu-i aşa? PROMEŢEL: -Da, olarul...fac ulcele, bărdace şi oale...orice mărime , felurite modele ! IOVAN: -Fă-mi şi mie un ulcior, să ţin în el apă proaspătă de izvor! Poţi? Ţi-oi da un miel, cînd o făta bălaia ... PROMEŢEL: -C-o toartă sau cu două? Ştii, cele cu două toarte-s mai scumpe... IOVAN( hohoteşte gros): -Mare pişicher eşti, olarule...(zărind trepiedul acoperit cu pînza ponosită) Ce-ai acolo? O butie de lut? PROMEŢEL (încurcat): -O butie? Nici vorbă...dacă-ţi spun, juri că nu sufli o vorbă? E ...o femeie! IOVAN: -Fugi măi, de-aci!Ce să cate femeile în Azureea? Pe aici îs doar muze, mofluze şi farfuze... PROMEŢEL ( trăgînd pînza de pe statuie): -Uite! Îţi place? IOVAN (dă ocol siluetei de pe trepied): -Nu-i rău...da’ pe la bxxi, puteai pune mai mult lut...picerele-s oleacă strîmbe, iar ugerele-s cam mici... PROMEŢEL (privindu-şi autocritic opera): -Mda...s-ar putea să ai dreptate, mai am olecuţă de lucru la ea! IOVAN: -O să ai necazuri! PROMEŢEL (nedumerit): -De ce să am necazuri? N-am făcut rău nimănui... IOVAN: -Păi... ştii ce poruncă a dat jupînu’, nu? (arată cu toiagul înspre cerul fals din muselină) Doar El are voie să-ncropească făpturi! PROMEŢEL: -Ştiu, fireşte că ştiu, dar nu e vie! IOVAN: -N-are a face, de-aia tot poţi păcătui, doar uitîndu-te la ea...are ţxxe? Are!Dar cxr şi bxxi? Ce mai vrei, e ispită-n toată legea... PROMEŢEL: -Săptămîna trecută am făcut o vacă...cînd a fost gata, am vrut s-o mulg...n-a curs din ugerul ei decît praf... ( apare-n scenă, pe neaşteptate, Hermeţachi; surprins Promeţel nu apucă să ascundă statuia şi se postează dinaintea ei, acoperind-o cu trupul său) IOVAN ( aparte, sieşi): -Ăsta cine-o mai fi? HERMEŢACHI: -Ce faceţi, suflete? Vă sfătuiţi? IOVAN: -Ba! Doar tăifăsuim... de ce or fi oare sunt cei de Sus aşa de curioşi? HERMEŢACHI (îl împinge înlături pe Promeţel şi priveşte statuia): -Ce-i asta? Pe barba lui unchiu-miu, ce arătare-i aici? PROMEŢEL: -Ce să fie? Iaca un ulcior... HERMEŢACHI: -Un ulcior? Cu mîini şi picioare? PROMEŢEL (încurcat): -Da...e un model mai aparte...l-am făcut pentru serbare! HERMEŢACHI (nedumerit): -Ce serbare? N-am auzit nimic! PROMEŢEL ( cu voioşie): -Azurnaliile fireşte...sărbătoarea nebunilor albaştri..se ţine-n fiecare an de-ntîi prier... HERMEŢACHI( învîrtindu-se pe lîngă statuie): -E urît, nu-mi place...mai bine-ai modela o bărdacă pîntecoasă ca s-o umplem cu vin! EPICUR( intră în scenă gălăgios, cu gesturi largi, fîlfîind poalele tunicii ): -Bre, ce chiori pot fi unii!( către Hermeţachi) Nu vezi, nătînge, că-i o muiere? Cine naiba vă trimite p-acilea, de-a puia-gaia, drept esteţi? Din ce văgăună vă scoate jupîn Zeus? HERMEŢACHI(mirat): -O femeie? Cum aşa? EPICUR: -Da, măi! O femeie...( se apropie de statuie indicînd cu palma)...uite-i cxxxl, cu bxxxle dolofane...uite-i şi ţxxxle ca două mere.. (către Promeţel)...acolo meştere, puteai pune mai multă rotunjime, să aibe bărbatul ce cuprinde! HERMEŢACHI(indignat): -Dar e goală! Ce...urît! EPICUR: -Nu-i urîtă, bre! E...naturelă, e mama noastră, a tuturor, în carne şi oase! Ataraxie curată, măi nene! HERMEŢACHI(ameninţător): -Trebuie să-i spun lui Zeus...nu-i permis! Sigur nu ştie că olarul său olăreşte femei goale..vei fi pedepsit! EPICUR: -Ete scîrţ... de asta nu mai pot io! CORUL ANTIC: Făcu săracu, migălit, din lut rece ca pe-un ulcior, trup femeiesc bun de iubit, clădit anume pentru-amor...coane, faci mare greşală, nu tăinuie urîtu-n dor, nici dragostea-n fală goală... HERMEŢACHI( părăseşte scena furios, strigînd): -Aţi încălcat legea...nu-i îngăduit s-arătaţi goliciuni, să vorbiţi despre pxxe şi ţxxe..veţi fi pedepsiţi...pe toţi vă va lovi mînia lui Zeus! TABLOUL III Decorul: jumătate de scenă înfăţişează Olimpul, cealaltă, cîmpiile Azureei. ZEUS ( se plimbă agitat prin partea-i olimpică): - Pe unde umblă nătărăul de nepotu-miu? De ce întîrzie? Orice întîrziere, orice şovăială, poate compromite planul meu colosal...Azureea trebuie să devină un tărîm curat, fără patimi şi fără păcate, un patrulater pur pendulînd între onoare, cuvînt, credinţă şi candoare...Nihil sine deo...adică Eu! - HERMEŢACHI (intră gîfîind, palid de indignare): -Mărite...unchiule, azuricii îţi nesocotesc poruncile! ZEUS (mirat): -Care porunci? Am dat atîtea că le-am pierdut numărul! HERMEŢACHI: -Cea cu goliciunea păcătoasă...olarul făcu din humă, o muiere dezgolită, cu nurii la vedere...iar ceilalţi îşi rîd toţi de tine! ZEUS ( furios): -Neruşinatul...săptămîna trecută făcu o vacă...tot dezbrăcată!Dă-mi repede fulgerele, ca să-l învăţ minte! ( în cealaltă jumătate de scenă, Promeţel îşi mîngîie duios femeia de argilă) HERMEŢACHI(alergînd din culise, cu o mînă de fulgere şi o lunetă vetustă): -Învaţă-l minte pe zurbagiu, unchiule...trăzneşte-l, prăvale-l scrumuit în infern! ZEUS ( cercetînd jumătatea opusă a scenei): -Dă-mi telescopul...să ţintesc bine, nu cumva să trăznesc din greşală alt neghiob! ( un bubuit puternic zguduie scena, luminile se sting şi doar un reflector roşu îl încercuieşte pe Promeţel) PROMEŢEL (lîngă resturile informe ale statuii): -Na! Că mi-o luă tiranu’ şi p-asta! (strigă ridicîndu-şi braţele către Olimp, unde Zeus şi Hermeţachi ciocnesc voioşi cîte-un pocal cu ambrozie) Luaţi-mi tot! Şi pielea şi oasele şi sîngele, şi... sufletul gol! (cade-n genunchi lîngă grămada de argilă fumegîndă, plîngînd înăbuşit) CORUL ANTIC: Dintr-un bulgăre de humă, Vru sărmanul o drăguţă Zevs tiranul făr’ de mumă, I-o trăzni c-avea şi pxxă! ~ Cortina~ DISTRIBUŢIA: Zeus: Ioan Emanuil Corbu-Cristescu, artist al poporului Hermeţachi: Mihai Iulian Matei, student actorie Promeţel: Vasile Iftime Iovan: Gheorghe Recheşan Epicur: Ioan Peia, artist emerit Corul antic: Radu Ştefănescu Regia: Demostene Veleitaru-Scîrbea Decoruri: Muzeul Gh.Antipa Scenografia: Lenuţa Împedecatu Lumini: Luxlumen Scăieni Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   N.A. am repostat acest text nu ca să fentez OUG-UL Cristescu, ci dintr-un motiv simplu:el a aparţinut întotdeauna realităţii europeice, aşa cum a fost ea, cu urcuşuri(în anii de mare agitaţie şi fervoare)şi coborîşuri(vai!tot mai accentuate)   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-28 10:06:32	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE