|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pânza de păianjen |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
"Ce-i cu tricoul ăsta cu mâneci lungi pe tine, Marius?", l-am întrebat pe un fost elev când l-am întâlnit într-o zi pe o căldură de se topeau și pietrele, iar el mi-a zis, "Nimic, doamnă, altul nu am avut, de când a venit protectia copilului nu mai are cine să-mi calce cămășile și nici cine să-mi dea să mănânc", "Aiurea, măi, băiatule, asta să i-o spui lui Mutu, nu mie - i-am replicat - zi mai bine ce ți s-a întâmplat, dar dacă nu vrei să-mi spui, n-am să insist, zi mai bine dacă ți-e foame, vrei să-ți iau ceva să mănânci?", aflasem deja de întreaga grozăvie, toată școala vuise atunci, când s-au dus cei de la protecție peste ei la sesizarea unui vecin care nu mai putuse suporta tristețea și nodul în gât care i se pusese văzând asemenea oripilități, îi găsiseră legați de un piron pe el și pe sora lui, stăteau amândoi într-un coteț exact ca niște câini rebegiți și împărțeau o pungă de pufuleți, probabil masa pe o întreagă zi, se invitau unul pe altul să ia câte unul din pungă pe care apoi îi molfăiau încet, ca să țină cât mai mult, precum bătrânii care nu mai au dinți și atunci îți dau senzația că mestecă în gol, asteptând să se topească mâncarea în gură pentru a o putea înghiți, "Nu mi-e foame, doamnă, demult nu îmi mai e", mi-a spus el cu voce scăzută, apoi și-a suflecat mânecile incet și atent, cât să văd crestăturile făcute lung pe brațe cu cuțitul, "M-am tăiat ca să nu mai simt durerea, uneori este atât de greu de suportat, m-am gândit că așa pot scoate răul din mine, numai așa", "Poate totuși ți-e foame, băiatule, am continuat atunci cu o voce și mai scăzută decât a lui, te-a durut rău sufletul, nu? și ai vrut să scoți durerea aia din tine de nesuportat, de aceea te-ai tăiat", mă uitam ca hipnotizată la crestăturile alea, unele erau mai vechi, altele proaspete, semn că răul acela de care îmi zicea nu poate fi scos atât de ușor, doar că deveniseră din ce în ce mai precise și mai adânci, ultimele dintre ele puteai jura că sunt făcute de un chirurg, urmăreau atent arterele și se apropiau din ce în ce mai mult de inimă sau poate tocmai de acolo au început. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|