|
|
|
|
|
|
|
|
|
Deșteaptă-te, române! |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Ca să vă mai descrețesc frunțile acum, in aceste vremuri de zavistie, când român cu român nu se mai înteleg, darămite ungur cu român, singurii intre care mai există tovărășească frăție fiind cei pe care îi leagă același ciolan. Hai să vă spun o poveste pe cât de ciudată, pe atât de adevărată și de hilară.
Și cum, mai nou, iar au inceput să se înjure partea românească cu partea ungară împinse de la spate de cea penală, iacătă că s-au intâmpat și lucruri care și-au ieșit cu totul din rostul si făgașul lor.
Judecând cinstit, este firesc ca majoritatea ungurilor să dorească autonomia/independența Transilvaniei. Iar, cei mai mulți dintre ei, unirea cu Ungaria. Stă în firea lucrurilor. Așa cum si majoritatea românilor - poate nu toți - și-au dorit unirea cu România. Mai drag și mai aproape ți-e propriul frate, indiferent câte cafteli ai luat de la dânsull. Am fi naivi să credem că lucrurile stau altfel sau că rezolvarea vine din înjurături sau pusul mâinii pe topor.
Excepțiile sunt foarte putine și de regulă au în spatele lor ceva tragic. Un tragic care, uneori, devine de un comic absurd.
Cunosc un caz din urbea mea unde, te miri cum dracului, s-a pripășit un ungur. Nu l-am cunoscut vreodată, îi știu povestea de la fiica lui.
N-a vrut să le spună niciodată celor din familie ce i-a pricinuit o așa mare supărare pe propriul neam, dar omul nostru odată a zis, gata, nu vreau să mai aud de voi, drept care și-a pus coada pe spinare, a plecat din inima secuimii și a ajuns taman la... Pitești. Adică aici, în urbea mea. Pesemne voia să se ascundă si de aceea a ales un oraș cu acest nume. Căci Pitești vine de la "a se piti"; care va să însemne "a se ascunde". Adică un târg pitit/ascuns după dealuri.
Și-a luat omul nostru rumâncă, și-a făcut casă, a turnat copii... Dar de baștina lui (baștină = loc de origine) nici nu mai voia să audă. Încă nici ungureste nu mai vorbea o boabă.
Treaba e că avea o apucătură care, să te minunezi, nu alta, de unde îl făcea să fie privit cu mare cinste la început, intr-un sfârșit ajunsese pricină de buclucuri: Când se îmbăta, îi plăcea să cânte "Deșteaptă-te române!".
Bineînțeles că românii din partea locului îl tratau cu mare respect văzându-l cu cât foc cântă tocmai el, un ungur, așa un cântec de deșteptare, dar mai apoi vremurile s-au cam stricat și cum, intre timp, cântecul cu pricina, devenit în vremurile noastre imn național, sfârșise prin a fi interzis, familia nu stia cum să mai înduplece autoritățile comuniste explicându-le că nu l-a apucat vreun avânt revoluționar, ci este doar așa, un cântecel de jale pentru unul care s-a rupt de a-i lui și uneori, când bea peste măsură, îl apucă ofurile și dracu știe cum a găsit taman în acest cântec de avânt național alinare... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dar apropo: ce caută virgula aia între Deșteaptă-te și române? Adică românu se dășteaptă dupe virgulă?
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-06 00:11:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Fâs! Te dăduși și tu scriitor!
În altă ordine de idei, avocățele: auzi, mă, cică pe unu, iohanis, care nu e de la tine din Pitești, unde te joci tu de-a v-ați ascunselea cu avocatura, iohanis zis și werener își bagă piciorele în ea de Constituție. Cică veni și răspunsul de la Comisia aia pe unde circulă bărcile pe uliți, comisie care zice că hotărârile CCR se aplică fără discuție. Ce zici, avocățele, dân puntu dă vedere al luminăției tale, e corcet?
Și mai se zice că ăsta, werneră, care stă ca malăul pe jilțul potrocensit, ar fi cam infractor, că își însuși nește case cu acte false. Și hoț de poznare, că a șparlit fro 320.000 euroi de la stat, cu care a luat alte case. Și refuză să-i returneze.
Ca pe-un avocățel ce ești, te-ntreb: e corect?
Că ăștia, alde procurorii lu kioveșika, au nenorocit oameni, i-au băgat în mormânt, i-au purtat ani de zile prin judecăți nevinovați.
Tu, avocățele, cu suflețelul tău sensibilos, de poețel-avocățel, cum reacționezi la fazele astea? Că javrele ălelalte, am văzut cum: ca niște javre umane!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-06 00:06:59 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|