|
|
|
|
|
|
|
|
|
Am obosit de-atâta mers pe drum |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Am obosit de-atâta mers pe drum
pe-a timpului cărare revolută
aș vrea să mor de fapt, dar nu acum
că frică-mi e de lumea infinită
Mi-e teamă că plecând din lumea mea
o să m-afund în veșnica uitare
așa cum fiecare fulg de nea
când cade-n palma mea dispare
Dar teama mea mereu nemăsurată
e-ntreținută de limanul vieții
cănd s-ar putea ca lumea asta toată
să se scufunde-ntunecimea morții
Iar dacă stăm si ne gândim mai bine
nimic din ce percem nu dispare
ci se transformă și apoi devine
o nouă formă și mai uimitoare
Ca viața să ne fie o poveste
de întâmplări mereu fermecătoare
am vrea ca, Doamne, să ne dai de veste
de strania poveste viitoare
Să știm că după moarte vom ajunge
în valurile-albastre de destine
cu care vom putea pe veci străpunge
imensa poarta-a forțelor divine
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|