Atelier Literar


	PRIMA PAGINA TEXTE COMENTARII AUTORI CONSACRATI CAUTARE
	FORUM CHAT REVISTA EUROPEEA AJUTOR CONTACT


	Rechizitoriul democrației
	Text postat de Cristian Vasiliu
	Partea I-a. Intro. Din nou premizele. O recapitulare a istoriei postdecembriste. Epoca Johannis. Primii pași. Intro Abia acum, în anul Centenarului, forțele politice (și prin forțe politice nu înțeleg partide politice, ci grupări mai mult sau mai putin absconse ce se lupta pentru putere) au ajus la momentul final al încleștării, într-o luptă deschisă și disperată, din care nu se mai poate ieși prin armistitiu. (Este încă un semn că spiritul liberalismului și al democatiei – respectul pentru opinia contrară și îngăduința față de minoritate – agonizează în acest început de secol XXI). Toate evenimentele de până acum nu au fost decât diversiuni și tatonări, toți “pasii” de până acum nu au fost altceva decât o schemă de dribling, toate declarațiile de până acum nu au fost decât jocuri de cuvinte oscilând între pamflet și invectivă. S-a ajuns într-un impas și taberele s-au separat și s-au așezat față în față: Presedințele, procurorii și o facțiune penibilă a Parlamentului (formată din USR și PNL) – de-o parte, PSD (aripa Dragnea) și Legislativul și Executivul cu “penalii” lor – de cealaltă. Nu este foarte clar – desi voi face speculații mai jos în articol: (1) jocul pe care îl fac în tot acest timp instituțiile de forță (SRI, SIE, SPP) și trusturile de presă, în subteran (unele) și în văzul lumii (celelalte) și (2) dacă sunt aliate ale vreuneia din parti aflate în conflict sau dimpotrivă au propria lor agendă. Nimic normal – cel puțin din punct de vedere democratic – în această aliniere de forțe, însă cel mai grav lucru este faptul că Socialul (nu în totalitatea lui!) nu este folosit drept spectator sau - cel mult - arbitru, ci drept armă. O armă inocentă și totuși mortală; o armă încărcată cu ură și manevrată cu o înspăimântătoare usurință. Din nou premizele. O recapitulare a istoriei postdecembriste. Este necesar, pentru a descifra înțelesurile zilelor de foc pe care le trăim, să folosim o lupă temporală și să privim prin ea înapoi către ce s-a întâmplat după Revoluție. Simplificând lucrurile (și urmărind doar liniile mari ce rămân după micșorarea dimensiunii temporale), putem afirma că în toți acești ani (aproape 30) am asistat de fapt la o luptă acerbă între două dintre cele trei capete ale hidrei fostului regim comunist. Revoluția nu a înlăturat decât structurile administrative; partidul comunist și securitatea (rivale încă demult) au supraviețuit și au continuat un război fraticid. Balanța s-a înclinat pe rând când în favoarea Fostului Partid (transformat din FSN-ul iliesian în PSD-ul dragnist), când în favoarea Fostei Securități (adunată în jurul lui Băsescu și apoi în jurul lui Johannis). Tot ce nu a fost pe una dintre aceste mari baricade, fie nu a fost relevant din punct de vedere politic, fie a fost înlăturat. Când s-a sfârșit ultimul mandat al lui Băsescu, s-a crezut – în mod eronat – că Epoca Securității a apus și – cel mult – urma să ne întoarcem în Epoca Partidului. Din păcate Johannis – o ciudată emanație a Partidului Național Liberal – a preluat frâiele (sau a fost înglobat în roțile) unui sistem eficient și eficace, capabil să controleze Socialul și Politicul după bunul plac (prin instituții de forța și Justiție). Partidul și Securitatea și-au găsit noi nume de scenă: “Penalii” (cunoscuți intr-o epoca băsescu sub numele de “Moguli”) și, respectiv, “Statul Paralel”. Epoca Johannis. Primii pași. Dacă ne concentrăm asupra unui trecut mai apropiat, constatăm că au trecut (1) mai bine de 3 ani de la alegerea presedintelui Johannis, (2) 2 ani de la tragedia Colectiv și ridicarea din cenușa Colectiv a guvernului technocrat și (3) un an de la căștigarea alegerilor de către PDS și de la nașterea mișcării #rezist.. Au fost “pasii” președintelui Johannis (fără ca neapărat Johannis să fi fost și capul care a îndrumat pașii) prin care acesta a încercat să concentreze în mâna sa o putere tot mai mare. (Termenul mai exact: să își legitimizeze puterea ascunsă pe care deja o avea prin moștenire, prin controlul Parlamentului și Guvernului). (1) Fie că a adus “propriul” său Guvern (cu complicitatea unui Parlament slab, ținut ostatic de mișcări de stradă), (2) fie că s-a declarat fățiș de partea contestatarilor Guvernului (minoritatea care a protestat în 2017), (3) fie a girat și a sustinut de fiecare dată ieșirile procurorilor (în special ale D.N.A.-ului) din matca constituțională, legală și morală. A fost o veritabilă încercare de instaurare a unui Republici Justițiare (sau, mai exact, a unei Republici a Procurorilor) în care puterea statului (în totalitate) ar fi urmat să fie controlată și exercitată de (sau prin) Justiție. (Notă: Nu este un abuz de limbaj. Mijloacele la care s-a recurs în această intreprindere sunt de sorginte nazistă (vezi presiunea unui Social electizat de ură, ieșit în stradă) și bolsevică (vezi “lovitura legală de stat” ce ne-a adus epoca Cioloș). În martie 1933, Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz) prin care Cancelarului Hitler i se ofereau puteri depline a fost votată de un Parlament asediat de popor, iar în 1917 (25 octombrie/7 noiembrie) mensevicii erau înlăturați din guvern printr-o insurecție. Constatam însă într-un alt articol că ne aflăm la sfârșitul istoriei, nu pentru că Istoria nu mai are relevantă, ci pentru că nu mai este cunoscută.). Din fericire a existat suficientă opoziție încât să nu se ajungă la o compromitere totală a democrației (și a încrederii populare în democrație). Înainte de a merge mai departe trebuie înțeleasă foarte bine miza Justiției în contextul prezentat mai sus. Care sunt legăturile Justiției (una dintre puterile statului) cu instituția Presedenției? De ce această alianță? Care sunt interesele ce animă părțile din alianța (vizibilă) Președinție – Procurori? Există o a treia entitate instituțională ce are legături atât cu Președintele, cât și cu Justiția, și poate chiar le pune în mișcare, ca o mare gaură neagră, invizibilă și totuși capabilă să atragă în ea sau în jurul ei mari cantități de materie? Partea a II-a Justiția ca forță politică. Procurori şi Judecători. Procurorii şi Politicul. Procurorii şi corupţia de putere. Procurorii şi corupţia de putere. Justiția ca forță politică. Tocqueville – în prima jumatate a secolului XIX – constata că există o tendință a Justitiei în Europa de a acționa în anumite circumstanțe eminamente politic. Tocqueville căuta puncte antitetice de comparație cu sistemul democratic american. Două sunt cauzele (posibile și probabile) ale acestui fapt. În primul rând puterea Judecătorească (puterea de a face dreptate) este construită pe un imaginar mai arhaic decât puterea politică. Jean-Jeaques Wunenburger susține că “a guverna este, […], o activitate posterioară celei de a judeca și de a sancționa, pentru că nu putem dirija o societate, […], decât dacă i-a fost asigurată anterior supraviețuirea”, iar supraviețuirea – adaugăm noi – se realizează prin asanarea corpului Social. Și în al doilea rând, Puterea judecătorească fost ultima putere care s-a eliberat de sub tutela unei autoritați centrale, derivată dintr-o putere divină. (Notă: Multă vreme Justiția s-a înfăptuit “în numele regelui”). De remarcat că niciuna dintre aceste cauze nu se aplică Americii, imaginarul politic – democrația - fiind acolo cel care a dat naștere națiunii.). Astfel Justiția (cel puțin în Europa) nu numai ca nu s-a lăsat pătrunsă de spiritul democrației (voinței populare), dar a dat semne că îl consideră subsidiar principiului dreptății. Nu este neaparat ceva rău, câtă vreme “tirania majorității” poate fi la fel de nocivă și de capricioasă ca orice altă tiranie. Există însă și reversul medaliei: negarea dreptului majorității de a decide în materia justitiei (cu orice fel de argumente, cele mai multe corecte) lasă portița prin care Justiția poate ataca oricare altă putere a statutului. Adevarul este că Justiția constituie o forță colosală tocmai pentru că acționează ca un arbitru atât în cadrul Politicului, cât și între Politic și Social. (Din nou apelul la Istorie ajută la demonstrația acestei afirmații: infiltrarea structurilor statului după cel de-al doilea război de către comuniști s-a făcut prin intermediul Justiției). În secolul XX s-a ajuns la un compromis recunoscându-se faptul că Justiția necesită independență sporită în funcționare (Notă: de la un anumit moment acuzatia nu s-a mai facut “in numele statului”, ci “in numele legii”), dar şi un control sporit la formare (si desfiintare) pentru a preveni abuzurile (tocmai pentru ca formarea Justitiei nu se face conform unui principiu democratic).În acest fel trebuie înțelese rolurile ce revin Presedintele, Executivului (prin ministrul Justiției) și Curtii Constituționale. Justiția trebuie protejată și de ea însăși, iar acest lucru nu se poate face decât din exterior. Arhitectura constituțională actuala a statului, dacă ar fi respectată în spiritul ei (și daca nu ar exista tentințe de egocentrism ale Justiției, dar și temeri că se urmărește nu un control, ci o subordonare a Justiției de catre Legislativ) ar fi suficientă pentru a garanta existența unei democrații stabile. Personal, nu sunt de acord cu excluderea Presedintelui din procedura de numire a capilor Justiției (procurori șefi, membrii CSM, membrii ICCJ). Am mai spus-o și cu alte ocazii. Presedinția este o putere extraordinară ce intervine doar în cazuri de criză (de exemplu: conflicte între puterille principale ale statului, blocaje interne ale puterilor statului, etc…). Astfel se traduce în intermeni constituționali rolul de arbitru/mediator ce îi revine președintelui. El trebuie să aibă la dipoziție căi de a repune în funcțiune Puterile Statului sau de a le împăca (prin acțiune, nu numai prin tratative), însă în mod normal Președintele nu trebuie să decidă în vreun fel, ci doar să ia act de deciziile puterilor principale (pentru a nu se afla în situația unui abuz de drept constituțional). Legislativul nu ar trebui la rândul său – dar aici este “o chestiune de oportunitate”! – să îi revoce privilegiile Presedintelui legate de numirea capilor Justiției (după cum nu ar trebui să îi revoce nici atribuțiile de numire a capului Executivului), doar pentru că Președintele – acest mic și vremelnic presedinte – nu își înțelege (sau nu vrea să își înțeleagă) rolul și se abate de la Spiritul Condtitutiei, profitând de slăbiciunea Literei ei. Iată însă că există numeroase semnale îngrijorătoare privind intervenția procurorilor (mai ales a DNA-ului) în Politic (si nu dau exemplu decat cele 2 decizii CCR din 2017 prin care se constata existența unui conflict constituțional între Justiție și Executiv). Invers: presupusele “atacuri” ale Politicului asupra “Justiției” (posibile atât în teorie cât și în practică) nu trebuie confundate cu necesitatea îngrădirii forței politice a Justiției. Dacă singurele dovezi ale “atacului asupra Justiției” sunt legile ce urmează să fie votate în Parlament se poate demonstra ușor că în ele nu există nicio prevedere care să atenteze la independența Justiției sau care să “favorizeze infractori” (cu nume și prenume). Desigur dezbaterile din spațial public pe marginea acestui subiect nu mai au la baza argumente, ci emotii (și de aceea nici nu mă voi obosi să iau în discuție prevederile acelor legi), însă nu pot să nu constat și o vină a Justiției însăși, câtă vreme și ea este cea care a permis ca lucrurile să ajungă atât de departe, fără să ia atitudine. În fond Justiția nu este un monolit și nu pot să cred că există o infestare morală a întregii Justiții. (Notă: Exista desigur reacţii ce vin din cadrul Justitiei, însă prea puțin energice și prea puțin mediatizate). Procurori şi Judecători. Actul de justiţie are 3 actori (Acuzatul (reprezentat sau nu de Avocat), Procurorul şi Judecătorul) şi se realizează în mai mulţi paşi. Mai întâi Procuroul acuză şi aduce în sprijinul acuzelor martori şi probe, iar Acuzatul (prin vocea Avocatului) se apără aducând şi el la rândul său martori şi probe. Din punct de vedere al ierarhiei în justiţie Avocatul şi Procurorul se află pe aceeaşi treaptă. Abia apoi revine în sarcina Judecătorului să împartă dreptatea. Judecătorul stabileşte (1) care sunt legile relevante pentru caz, (2) care sunt faptele relevante pentru caz şi care este adevărul celor sustinute de Avocat şi Procuror, (3) cum se aplică legea în cazul faptelor şi (4) ce trebuie să se întâmple cu părţile implicate (pedepsele şi nivelul lor sau achitarea). Câteodată am impresia că se uită că Procurorul nu este deţinătorul adevărului şi nici cel ce pedepseşte, ci Judecătorul. (1) Poate la aceasta confuzie contribuie şi faptul că termenul de magistrat îi include atât pe judecători, cât şi pe procurori sau (2) poate am rămas pur şi simplu cu un reflex comunisto-jacobin adânc înrădăcinat nu în creier, ci în vintre. Sau poate este o confuzie întreţinută cu buna ştiinţă pentru a servi un scop politic (al Justiţiei însăşi sau al celor ce controlează Justiţia). Confuzia aceasta poate însă exista doar în cadrul Socialului. Daca ne trezim în situatia în care (1) Judecatorii devin partenerii “de nădejde” ai Procurorilor sau (2) Procurorii deţin (sau pot deţine) pârghii cu care pot muta Judecătorii, este limpede că actul de justitie este viciat şi încrederea în justiţie este maculată. Cazuri concrete vin să confirme faptul că ne aflăm tocmai în situaţia de mai sus, din pricina (1) fie a unor lacune existente în organizarea Judiciară (posibilitatea ca relaţia Judecător – Procuror din sala de judecată să se transforme în relaţie Procuror – Acuzat), (2) fie a unor legi dinadins schioape, (3) fie a unor forţe exterioare care au polarizat Justiţia într-o direcţie imorală. Iar dacă primele două puncta pot fi rezolvate relativ uşor de către Legislativ şi Executiv (adica de o zonă a Politicului), pentru a rezolva ultimul punct este necesară o conlucrare între Politic şi Social, (care poate lua şi forma unui miting)... Putem avea încredere ca lumina va reapare de la sine în Justiţie, dupa cum a apărut lumina în univers după Big-Bang? Are dreptul Politicul să atingă problema funcţionării interne a Justitiei şi sa repare legile pe care Justiţia trebuie sa le aplice? Răspunsul este categoric: Da! Răspunsul pentru cei care acuză Politicul de rea-voiţa se află tocmai în textul noilor legi ale justiţiei. De curând i-am explicat ziaristului Mălin Bot că toate caracteristicile unei legi bune (asa cum le propune Lon L. Fuller: să fie general aplicabile, clare şi inteligibile, consistente, etc…) nu sunt influenţate (decât la nivel de imagine, dacă legile au nevoie de imagine) de calităţile oamenilor politici care o iniţiază sau care o votează, (după cum un adevăr matematic nu îşi schimbă în niciun fel valoarea în funcţie de calitatea celui ce l-a descoperit). Procurorii şi Politicul Nu există loc de speculații în pivința relației Procurorilor cu Politicul, decât dacă alegem să privim situația creată (de declanșarea procedrii de revocare a șefei DNA, blocată de președinte) din perspectivă politică. Procurorii fac parte autoritatea Judecătorească (și la autoritatea judecătorească am făcut referire când am vorbit de Justiție), nu din puterea Judecătorească; ei – dupa cum scrie în constituție la articolul 132 alin. 1 – „îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”. Nici vorbă despre vreo altă independență în afară de independența în privința soluțiilor din dosare. Curtea Constituțională a explicat acest lucru în amănunt (pe mai multe zeci de pagini) și de altfel și dna Simona Tănăsescu – profesor de drept constituțional, cea care a sustinut opinia contrară a președinției – are (și susține) aceași opinie în cartea sa “Constituția României. Comentariu pe articole”. Încercarea de scoatere a procurorilor de sub autoritatea ministrului de Justitie (membru al Executivului, cu largă susținere parlamentară), nu este o formă de eliberarea a acestora și de depolitizare. Și în trecut procurorii – cel puțin în cazul funcțiilor de conducere – au fost cel puțin numiți de persoane politice, dacă nu controlați de persoane politice. Nu putem fi de acord cu crearea unei alte puteri în stat (diferită de cea Judecătorească), pentru care nu există nici prevederi, nici controale constituționale și cu atât mai mult nu putem fi de accord ca această putere să fie sub controlul unic direct al Presedentiei sau indirect sub controlul S.R.I. (vezi protocoalele pe care Justiția le-a semnat cu S.R.I.). Și mai ales nu putem accepta ca in numele „eliberării” procurorilor de Politic să batjocorim constituția și autoritatea C.C.R.-ului. Procurorii şi corupţia de putere. Folosirea puterii – de către o persoană ce deţine acestă putere (1) arbitrar, (2) cu neglijenţă sau (3) contrar scopului în care această puterea a fost instituită şi încredinţată acelei persoane, constituie un abuz. Şi orice persoană căreia îi este oferită o putere este pândită de tentaţia şi capcana abuzului. Nu puterea însăşi este sursa abuzului, ci slăbiciunea umană o face posibilă. Dorinţa este uşor de sedus, voinţa este firavă, iar putinţa este limitată. Tocqueville scria ”Atotputernicia ca atare nu mi se pare în sine un lucru rău sau primejdios. Exercitarea ei depăseşte forţele unui om, oricare ar fi acela”, iar Loadul Acton, pe urmele lui Montesquieu, afirma şi el: “Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe în mod absolut”). Împărţirea puterii (fie aceeaşi putere între mai multi oameni – vezi de exemplu Parlamentul, fie o putere în mai multe puteri în echilibru şi control reciproc – vezi împărţirea puterilor în Statul de drept) este o măsură menită să prevină abuzurile. În cadrul Socialului se vorbeşte pe mii de voci (uneori în mod raţional, alteori – de cele mai multe ori! – în registrul emoţiei negative) despre corupţie (adică despre abuzul de putere al Politicului). Acesta preocupare legitimă a Socialului este însă deturnată, exagerbată sau confiscată. Nu insist aici şi acum asupra metodelor prin care se realizează aceste lucruri. Remarc doar că, urmare directă a lor, rămâne în periferia privirii critice a Socialului un alt tip de abuz, mult mai nociv pentru.că afectează însuşi echilibrul democratiei şi aduce atingere demnităţii şi libertăţii umane: abuzul de putere. Folosirea puterii de dragul puterii, folosirea puterii din plictis, folosirea puterii din dorinţa de a face rău, folosirea puterii ca forma de refulare, etc.... Toate aceste forme de abuz de putere nu conţin niciun principiu limitativ şi, prin comparaţie, atât de blamată corupţie pare o năzbâtie copilărească. Corupţia se poate opri în bariera omului şi a instituţiilor, abuzul de putere caută să depăşească tocmai aceaste bariere. Coruptia nu ucide decât accidental (scopul final al coruţiei fiind unul material); abuzul de putere torturează conştiinte şi dezintegrează democraţii, Dacă pentru politicienii corupţi Dante a pregătit bolgia a cincea din al optulea cerc al Infernului, pentru cei care abuzează de putere ar fi trebuit să pregătească al nouălea cerc al Infernului; şi dacă suntem de acord că cei care abuzează de putere îi trădeaza pe cei care le-o încredinţează, poate că în acest al noulea cerc al infernului, aproape de Satan, este şi locul lor. Noi – Socialul – am fost atât de mult timp victimele abuzului de putere – şi în comunism, şi epoca recentă – încât am dezvoltat diverse forme ale sindromului Stockholm; ne considerăm lipsiţi de putere, însă avem nevoie să o simţim în mâna de fier a unei singure persoane providenţiale indiferent de modul în care aceasta o foloseste. Desigur nu trebuie să uităm de puterea nivelatoare a manipulării... Justitia poate opri – cel putin teoretic – corupţia Politicului. Are la îndemână armele (legile şi structurile) pentru a face acest lucru. Votul Socialului – atunci când Socialul deschide ochii şi atunci cand votul este luat în considerare – poate amenda atât abuzul de putere, (cât şi corupţia) la nivelul Politicului. Dacă însă abuzul de putere infestează Justiţia, rămân prea puţine mijloace de control la îndemâna Socialului (şi Politicului) pentru a restabili echilibrul (şi aici se dovedeşte nocivă tocmai acea independenţă a Justiţiei înţeleasă greşit ca o libertate absolută). Din ce în ce mai des apar suspiciuni şi dovezi ale unor abuzuri de putere (unele chiar strigătoare la cer) înfăptuite de procurori: martori preparaţi, dovezi falsificate, presiuni (chiar tortură) asupra martorilor, etc… Dacă în trecutul apropiat (epoca băsescu) toate aceste lucruri treceau drept bârfe sau manipulări, acum ele nu mai pot fi ignorate (sau minimizate) de către un Social onest. Nu poate exista nicio abatere de la principiile statului de drept, de la respectarea drepturilor omului; nu poate exista nicio încălcare a separaţiei puterilor în stat; nu putem ceda niciunei morale ce propune răul ca mijloc pentru a ajunge la bine. Totuşi, dacă recunoaştem abuzurile din Justiţie şi nu ne mulţumeşte arătatul cu degetul într-o singură direcţie: către Justiţie – ne impiedicăm în următoarele întrebări: Care au fost circustanţele care (1) au permis procurorilor să comită abuzul de putere şi (2) ce anume i-a îndemnat să facă acest lucru. Dacă pentru prima parte putem acuza (1) codurile penale (aberante, vagi şi laxe pe alocuri) sau (2) dereglajul institutional: (2.1) lipsa răspunderii şi a controlului, (2,2) modalităţile de presiune asupra judecătorilor (de care am vorbit şi mai sus), (2.3) protocoale de colaborare/cooperare cu SRI-ul, etc…), motivaţia acţiunilor procurorilor – ce-a de-a doua parte – este încă neclară. Să fie Corupţia un pericol atât de mare pentru Social (şi pentru Politic) încât Justiţia (prin procurori) să se considere îndreptăţită să oprească acest flagel cu orice pret, chiar şi acela al compromiterii instituţiilor ce o alcătuiesc şi a ieşirii din matca constituţională? Greu de crezut. Corupţia a fost în primul rând un subiect politic aruncat Socialului drept explicaţie (simplistă) pentru o stare de fapt şi folosit ca motiv pentru a-l scoate din letargie; coruptia a devenit inamicul public (“care ucide”) şi a căpătat chipul unor oameni politici; corupţia a fost instrumentată politic. Într-un prim “pas” (la nivel imagistic) – printr-o campanie susţinută online – a ajutat la marcarea unor ţinte (pur politice), iar la un “al doilea pas” prin intermediul Justiţiei (şi mai exact cu ajutorul procurorilor) s-a tras asupra acelor ţinte. Iată de ce cred ca Justiţia a făcut parte (de voie - de nevoie) dintr-un plan politic mai amplu, elaborat şi coordonat din altă parte, fără însă ca acest fapt (aservirea) să o exonereze în vreun fel. S-a făcut abuz de putere în Justiţie desigur, dar el a fost de mâna a doua; undeva mai sus a existat un abuz de putere de o magnitudine mult mai mare. Şi ştim unde să cautam: printre cei ce “apară Justitia” sau printre cei care au parghii cu care pot influenta (chiar şi indirect) Justiţia: (1) Preşedinte, (2) instituţiile de forţă (în special SRI cu care Justiţia a încheiat protocoale secrete), (3) PNL (căzut pradă feliei provenite din PDL) sau (4) ONG-uri (cu sponzorizări dubiose). Fie că este vorba de o singură persoană cu tendinţe autoritariste, fie de un grup cu interese obscure şi mijloace ce exced regulile democratice sau regulile economiei de piaţă, prin îngenuncherea în faţa lor, în ultima perioadă (începând din epoca băsescu) Justiţia şi –a pierdut din independenţa şi din respectul pe care ar trebui să le aibă în orice ţară în care “domneşte legea”. Partea a III-a Justiţia ca scut şi arma. Istoria epocii Băsescu. “Paşii” lui Băsescu. Justiţia trinomului. In loc de concluzie. Cine are puterea? Justiţia ca scut şi arma. Istoria recentă este plină de exemple de eşecuri ale democraţiei prin mijloace democratice: Hugo Chavez (în Venezuela), Ferdinand Marcos (Filipine), Alberto Fujimori (Peru), Juan Peron (Argentina), Recep Tayyip Erdogan (Turcia), Vladimir Putin (Rusia). (Unii îl trec pe lista şi pe preşedintele Trump). Ne-am obişnuit să credem – prin prisma scrierilor gânditorilor moderni (precum Toqueville) – că democraţia este punctul de maxim progres al organizării umane de la care – odată atins – nu ne putem întoarce. Din păcate democraţia se erodează: oamenii uită să o cultive pentru că s-au născut în mijlocul ei şi nu îi mai înţeleg principiul de justificare, iar unele instituţii – compuse din aceşti oameni – fie se clatină şi se prăbusesc, fie cresc nepermis de mult şi umbresc alte instituţii. De obicei aceste lucruri se întâmplă când apare în peisajul Politic un personaj cu porniri autoritariste, cu carismă şi priză la public, ce declară război unoi elite politice şi economice, pe care o etichetează ca fiind profund coruptă şi trădătoare. Steven Levitsky şi Daniel Ziblatt au creat o listă de caracteristici ale unor astfel de personaje ce pun în primejdie democraţia, listă cu ajutorul careia acestea pot fi detectate încă de la primele manifestări pe scena politică: (1) respingerea regulilor jocului democratic; (2) negarea legitimităţii adversarilor politici, (3) toleranţa sau chiar încurajarea violenţei, (4) disponibilitatea de a reduce libertăţile civile ale oponenţilor, inclusiv ale presei. Scenariul – ce urmează dupa câstigarea prin populism şi demagogie a unor alegeri libere – este simplu: fie profitând de o criză reală (de obicei economică), fie creând inamici interni sau externi, fie propunând ameliorarea democraţiei, eradicarea corupţei sau creşterea securităţii, un astfel de personaj începe să adune puterea în mâna sa, cu paşi mici şi prin mijloace legale. În subteran puterea reală este asigurata de forţe militare, de intelligence sau de poliţie. Însă cheia pentru distrugerea (sau slăbirea) democraţiei cu ajutorul democraţiei o constituie tocmai păstrarea aparenţei de legitimitate (prin manipularea Socialului) şi de legalitate a acţiunilor întreprinse în detrimentul democraţiei (prin ocolirea, subjugarea sau înlăturarea Justiţiei). De obicei nicio tendinţă autoritaristă nu trece neobservată şi uneori întâmpină reacţii de respingere puternică din partea opoziţiei (şi poate şi a unei părti a Socialului). În acest caz Justiţia devine o armă – ajutând la înlăturarea adversarilor politici şi totodata un scut – fortând trecerea unor legi (prin exploatarea unor vicii sau ambiguităţi ale Literei Constituţiei şi prin violarea Spiritului Constituţiei). Cu un Social orbit sau temător şi cu o Justiţie nu doar înlăturată din cale, ci chiar atrasă de partea sa, drumul de la democraţie la autoritarism este deschis şi curăţat. Istoria epocii Băsescu. “Paşii” lui Băsescu. Justiţia trinomului. Plecând de la lista de caracteristici autoritariste şi analizand ceea s-a întâmplat după Revoluţie în Romania putem recunoaşte că şi prin politica noastră au trecut fulgurant sau catastrofal personaje de acest fel. Poate cel mai vocal din ele a fost “tribunul” Vadim, (un om cult şi charismatic, poate animat de intenţii bune, însa cu un discurs violent nationalist) ce a candidat pentru presedinţie în 2000. Doar o coalizarea a forţelor politice şi a presei din acea perioadă a făcut posibilă evitarea în ultimul moment (Vadim ajunsese până în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale) al unui dezastru democratic. A funcţionat atunci un bun-simţ democratic (poate şi pentru că Vadim a fost prea puţin grijuliu în ascunderea intenţiilor sale şi a mijloacelor pe care le-ar fi folosit odată ajus la putere), semn că democraţia românească avea (în 2000) un anumit grad de maturitate. (Este poate examenul cel mai importat pe care democraţia l-a dat după Revoluţie şi în acelaşi timp dovada că ne aflăm pe drumul cel bun). În 2004 însă acelaşi bun-simţ politic al Socialului (şi al partidelor politice ce s-au confruntat în alegeri) din pacate nu a mai funcţionat, permiţând ascensiunea spre vârfurile puterii a celui mai cunoscut personaj autoritarist al Romaniei: Traian Băsescu. El poartă vina că după 10 ani în interiorul ţării s-a răspândit până la metastaza cancerul abuzului de putere şi – desigur – cancerul corupţiei. În aceeaşi măsură în care trecutul este necesar pentru a înţelege prezentul şi prezentul este necesar pentru a înţelege trecutul. Faptele se înlănţuiesc, produc efecte şi îşi dezvăluie astfel cauzele materiale, formale, eficiente sau finale. Odată cu Traian Basescu, “establishmentul” politic (de sorginte socialistă, alcătuit în mare parte din cadrele fortul Partid Unic) a fost răsturnat şi înlocuit cu unul securistoid. Abia acum, dupa ce am început să deschidem ochii putem vedea şi putem înţelege pârghiile şi lanturile cumplitului mecanism pe care acesta l-a pus în funcţiune. Ca oricare alt personaj din galeria de conducători cu tendinţe autoritariste, Băsescu s-a folosit de puterea prezidenţială la limita constituţionalităţii (şi chiar dincolo de ea). Şi-a spus “presedinte jucător” sugerând prin aceasta ca rolul de “arbitru” (prevăzut de Constituţie) nu îi este deajuns. A căutat (şi a obţinut) printr-o retorică brutală şi frustă o susţinere largă a Socialului şi a intrat de nenumărate ori (mai ales în cel de-al doilea mandat) cu bocancii murdari în grădina Legistativului şi a Executivului. (Notă: Să nu uităm că Băsescu a ţinut mult timp în laţ prim-ministrul, luând şi comunicând decizii executive în locul acestuia fără niciun fel de jenă democratică). Adevărata putere însă şi-a extras-o şi şi-a exercitat-o împotriva adversarilor politici cu ajutorul Justiţiei şi al Serviciilor Secrete. După cum am mai precizat, în încercarea de a menţine departe de jocul politic aceste puteri (şi pentru a asigura o continuitate şi stabilitate în condiţii de criză), Constituţia acordă presedinte o serie de prerogative în numirea magistraţilor, a unor judecători constituţionali şi a capilor Serviciilor Secrete. Se prezumă însă (1) o bună-credinţă şi o bună-creştere, (2) o detaşare de meschinăria politicului şi (3) o punere în slujba interesului national a persoanei ce ocupă postul de preşedinte. Băsescu nu a avut niciuna dintre calitatile de mai sus şi a întâmpinat o mult prea slabă opoziţie în acţiunile – legale! – pe care le-a întreprins pentru a-şi consolida puterea. Înainte de “paşii” lui Johannis au fost “paşii” lui Băsescu… Primul pas (după venirea la putere) a fost schimbarea legilor justiţiei (cu ajutorul direct al Monicăi Macovei şi al lui Cristian Predoiu, astăzi metamorfozaţi amândoi în gardienii şi bocitoarele Justiţiei). Trebuie amintit (măcar pentru a puncta ironia istoriei şi ipocrizia celor ce o înfăptuiesc) că aceste legi au fost adoptate fără dezbare publică şi parlamentară, fără isterizarea Socialului, prin asumare. Actul în sine a trecut neobservat printre alte acte similare întreptate în aceeaşi direcţie antidemocratică, semn că normalitatea a fost foarte repede confiscată şi întoarsă pe dos. Al doilea pas a fost numirea procurorilor şi judecătorilor loiali care să foloseasca noile Coduri în direcţiile trasate de la Cotroceni. La inceput inamicii au fost “comuniştii”, “baronii PDS” (2004-2009), apoi “mogulii” (2009-2012) şi în final “corupţii” (2012 – 2014). Întâmplător sau nu, tocmai adversarii politici (şi economici) ai PDL-ului (şi a lui Băsescu personal, ce se identifica fără nicio reţinere cu partidul chiar şi după ce a devenit presedinte) s-au încadrat în categoria “inamicilor”. S-a deschis astfel în Romania un lung şi ruşinos sezon al vânătorii de vrăjitoare. Numirile de magistraţi şi modificarile aduse legilor justiţiei au fost urmate de al treilea pas: întărirea, restructurarea şi chiar crearea unor instituţii noii în înteriorul Justiţiei/Ministrului Public care să servească mai bine scopurilor autoritariste ale preşedintelui. Voinţa nu era suficientă; era necesară şi o disciplină şi un control ierarhic pentru ca deciziile să fie implementate cât mai eficient. Mecanismul trebuia specializat, uns şi urmărit îndeaproape. Desigur exemplul cel mai bun şi mai cunoascut este Direcţia Naţională Anticorupţie, astăzi miza şi parte implicată într-un enorm scandal politic. Deşi – sub o altă forma (Parchetul Naţional Anticorupţie) şi cu rezultate submediocre – instituţia exista şi înainte de venirea la putere a lui Băsescu, în mandatul Monicăi Macovei, după 2005, DNA – mai întâi Departamentul Naţional Anticorupţie şi abia apoi Direcţia Naţională Anticoruptie – a fost reînventată, a trecut în subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) şi a (re)dobândit dreptul de a investiga – foarte convenabil – parlamentari. (Notă: Foarte convenabil, deoarece majoritatea inamicilor politici erau – sau fusesera – parlamentari). Mai întâi sub conducerea lui Daniel Morar şi apoi sub conducerea Laurei Codruţa Koveşi, DNA a dat cu prisosinţă dovada loialităţii faţă de zona portocalie (PDL) a spectrului politic, (cel puţin) până la sfrâşitul celui de-al doilea mandat al lui Băsescu. În malaxorul ei au căzut exclusiv persoane ce au antagonizat Presedinţia şi grupul de interese economice şi politice din jurul preşedintelui. Socialul a fost însă mulţumit de “spectacolul cătuşelor” (cum a fost numit) şi a aplaudat chiar şi în lipsa pâinii. Totuşi, nici cel de-al treilea pas nu a fost deajuns. Prin plasa Justiţiei (fie datorită probatoriului insuficient, fie datorită nealinierii politice a unor judecători) scăpau în continuare “comunişti”, “moguli” şi “corupţi”. Băsescu trebuia să supraliciteze; să forţeze prapeţii democraţiei, rămânând în acelaşi timp în litera ei. Pasul al patrulea nu putea fi însă făcut fără un context propice şi o justificare pe măsură; iar contextul şi justificarea au apărut în 2008: criza economică. Nu este sigur că fără criza economică din 2008, lucrurile ar fi arătat altfel, dar cu siguranţă ea a uşurat mult drumul spre putere (nelimitată) a lui Băsescu. De obicei o criza (fie că este provocată, fie că este lucrarea hazardului, fie că este creata în totalitate prin manipulare şi iluzie) constituie un prilej excelent pentru ca un autoritarist să se scuture de chingile constituţionale şi să asalteze democraţia în numele salvarii tarii. Teama este cea mai buna metoda pentru expolierea de libertăţi, dupa cum umilinţa este cea mai bună metoda de a destabiliza balanţa justiţiei. Socialul – o buna parte dintre el – a crezut în imaginea de conducător aspru, dar drept, chemat să ia măsuri drastice pentru a salva “nava” din furtună şi chiar să se razbune pe cei care (prin “comunismul” şi/sau prin “corupţia” lor) o distruseseră (sau cel puţin o găuriseră). (Mai grav este că şi o parte a intelectualilor romani s-au alinit în spatele lui, precum sobolanii în spatele cântăreţului din fluier). Dupa 2008 şi mai ales după realegerea din 2009, pe fondul instabilităţii economice şi sociale, câtă vreme atenţia Socialului, dar şi a altor instituţii era canalizată în alte direcţii, Băsescu a introdus în Justiţie calul troian: SRI-ul. În mod oficial şi în acelaşi timp pe ascuns a obţinut în cadrul CSAT-ului o decizie ce declara “corupţia” o problema de siguranţa naţională, o “vulnerabilitate”. S-a putut astfel justifica intervenţia SRI-ului în (1) constituirea probatoriului şi în (2) judecarea cazurilor de corupţie. Spre ruşinea Justiţiei (dar mai ales a celor care o reprezentau la acel moment), o serie de protocoale au fost semnate între SRI şi alte părţi din corpul Justiţiei, protocoale ce trasau foarte exact cadrul operativ al intervenţiei (sub numele de “cooperare” sau “colaborare”) SRI-ului: în general prin restrângeri ale liberarilor şi drepturilor persoanelor, dar care prevedeau şi responsabilităţi ce excedau – cel putin din punct de vedere etic – statutul de magistrat, din partea procurorilor şi a judectorilor. Problema majora nu este însă existenţa acestor protocoale, (de care Socialul a aflat de curând), ci faptul că au deschis calea legală pentru abuz. Nu ele în sine sunt (sau au fost) neconstituţionale, ci acţiunile care au decurs din punerea lor în aplicare. (Nota: Aceast[ situaţie este similară cu modul în care sunt judecate legile în America. Încă din secolul trecut Tocqueville remarca faptul că în America nu legile sunt declarate neconstituţionale, ci aplicarea lor în anumite cazuri particulare, lucru care desigur în final poate conduce la retragerea respectivei legi). Al patrulea pas, cu consecinţe nu numai imediate şi punctuale (ele în sine de o gravitate extremă: vieţi sfărâmate pe nedrept, încălcărea drepturilor omului, etc…), ci şi de lungă durată şi de profunzime (la nivelul mentalităţitor şi instituţiilor) este moştenirea “glorioasă” a regimului Băsescu. Sistemul diabolic creat la acel moment (SRI-Justiţie), menit să dea o putere sporită unei singure persoane şi să inhibe puterea Executivului şi a Legislativului, s-a dovedit atât de viabil, încât a continuat să functioneze şi după ce Băsescu a eşuat în încercarea de a ajunge cu un alt vehicol politic (PMP) la putere în 2014. Ceea ce era înainte un trinom s-a transformat în binom... În loc de concluzie. Cine are puterea? Înțelegând rolul jucat de Justiție (de o anumită parte a ei) în epoca Băsescu (rol păstrat şi în epoca ce a urmat: epoca Johannis), dar şi pericolul general valabil al deviației constituționale a Justitiei (de care am vorbit mai sus), devine mai limpede ce anume motiveaza în zilele noastre Justiția. Pe de-o parte abuzul de putere în sine este ofertant pentru orgolii, pe de altă parte nu mai poate crede nimeni (cel puțin până acum) în independența Justiției, câtă vreme umbra SRI-ul se întinde pe cotloanele instituțiilor sale. Pe de altă parte devine la fel de limpede interesul pe care îl trezețte Justiția.Temerea este ca manetele Justitiei (construite de SRI) pentru fostrul presedinte au ajuns prin moștenire indirectă la Johannis. Dar nici varianta în care SRI-ul a devenit autonom şi a ajuns chiar să controleze noul președinte nu poate fi exclusă. În orice caz trinomul (Președinte-Servicii Secrete-Justiție) s-a reîntregit şi punând întrebarea precum Cicero “Cui bono?” descoperim interesul acestuia de (1) a nu fi modificate legile justitiei, de (2) a ascunde protocoalele secrete, de (3) a păstra Președintele ca factor decident în procedurile de numire şi revocare a unor magistrați, dar şi (4) de discreditare (prin campanii de presă) a Executivului şi (5) de slăbire (prin intimidare) a Legislativului. De altfel toți pașii făcuți de președintele Johannis (în continuarea pașilor lui Băsescu) confirmă încă o dată alinierea de forțe nedemocratice împotriva Parlamentului (și împotriva Socialului). Și nu sunt singurii pași; urmează și alții, poate mai periculoși decât cei de până acum. Ne apropiem de un dezdodământ....
	Parcurge cronologic textele acestui autor
	Text anterior Text urmator
	Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

	Comentariile userilor


	1.atunci mercenar neplătit.chiar nu mă interesează poziţia de acolo.important e că ţi-ai găsit un spaţiu, chit că apariţia periodică pe europeea mă face să cred că nu prea ai parte de aprecieri şi comentarii acolo. 2.lasă-l pe Komartin în pace, ce te freacă grija pt ceea ce cred sau citesc eu, nu mai da sfaturi că nu eşti în măsură să o faci şi, mai ales, nu-mi mai atribui afirmaţii pe care nu le-am făcut. 3. l-am frunzărit, fiindcă, sincer,nu prea merită citit cu atenţie. 4. eiii şi?dă-te jignit! 5. nepermis,tasta T e depărtişor de tasta D, mai ales că te pretinzi literat, absolvent de univeristate, nu eşti ţaţa primninistresa! 6. recomandă, cine te opreşte?!cu limbajul ăsta de polistiren expandat "democratia a fost sugrumata de personaje autoritariene" (termen care-i , probabil,o invenţie lexicală a la vio-vasi dăncilă)nu prea ai priză la public, în opinia mea.
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-15 15:11:39


	ţângheşan e haştagistul tipic: cu creierul blocat în formule presetate. legăturile lui cu secureii nici nu trebuie dovedite: sunt evidente. Deci la ce să ne aşteptăm de la un trompeţel conectat la priză?
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-15 13:38:39


	1. "mercenar media in slujba extremistilor"... Nu primesc bani pentru articole. Sunt tolerat pe o platforma unde directia oficiala este contrara opiniilor mele. 2. Constat ca pe dl Komartin nu il faceti "mercenar". Macar cititi ce scrie el, daca ce scriu eu vi se pare aberant, mistificator, mincinos, etc... 3. Sincer, nu cred ca ati citit integral articolul meu. Emit intr-adevar si supozitii, pentru ca trebuie sa completez un tablou, insa concluziile mi le extrag din fapte. Va rog insa sa cititi urmatoarele: "Procurorii şi Politicul Nu există loc de speculații în pivința relației Procurorilor cu Politicul, decât dacă alegem să privim situația creată (de declanșarea procedrii de revocare a șefei DNA, blocată de președinte) din perspectivă politică. Procurorii fac parte autoritatea Judecătorească (și la autoritatea judecătorească am făcut referire când am vorbit de Justiție), nu din puterea Judecătorească; ei – dupa cum scrie în constituție la articolul 132 alin. 1 – „îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”. Nici vorbă despre vreo altă independență în afară de independența în privința soluțiilor din dosare. Curtea Constituțională a explicat acest lucru în amănunt (pe mai multe zeci de pagini) și de altfel și dna Simona Tănăsescu – profesor de drept constituțional, cea care a sustinut opinia contrară a președinției – are (și susține) aceași opinie în cartea sa “Constituția României. Comentariu pe articole”. Încercarea de scoatere a procurorilor de sub autoritatea ministrului de Justitie (membru al Executivului, cu largă susținere parlamentară), nu este o formă de eliberarea a acestora și de depolitizare. Și în trecut procurorii – cel puțin în cazul funcțiilor de conducere – au fost cel puțin numiți de persoane politice, dacă nu controlați de persoane politice. Nu putem fi de acord cu crearea unei alte puteri în stat (diferită de cea Judecătorească), pentru care nu există nici prevederi, nici controale constituționale și cu atât mai mult nu putem fi de accord ca această putere să fie sub controlul unic direct al Presedentiei sau indirect sub controlul S.R.I. (vezi protocoalele pe care Justiția le-a semnat cu S.R.I.). Și mai ales nu putem accepta ca in numele „eliberării” procurorilor de Politic să batjocorim constituția și autoritatea C.C.R.-ului." 4. La 40 de ani, nu pot sa iau diminutiv folosit de "baietel" decat in sens peiorativ... 5. erata (pentru comentariul anterior) badjocorirea => batjocorirea 6. Recomand lecturarea cartii "How democracies die". O sa gasiti in ea o serie ingrijoratoare de similaritati intre situatia creata prin nerespectarea intocmai si la timp a dipozitiilor Curtii Constitutionale si alte situatii din tari in care democratia a fost sugrumata de personaje autoritariene... Cristi
	Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-15 12:47:56


	observ că tot se trăncăneşte despre respectarea Constituţiei şi C.R. Trebuie să admiteţi că C.R. nu e nici pe departe un organism obiectiv şi imparţial, format din specialişti în drept constituţional, o treime dintre membri fiind pesedisti, iar restul fosti colegi ai doctului tudorel-buboşel, ex-tufă în comisia veneţiană.şi uite aşa, ajungem la precedentul periculos şi paradoxal că ditamai curtea supremă poate da, la comanda politică, o decizie anticonstituţională, restrîngînd puterile executive şi decizionale ale preşedintelui...oricare ar fi numele său!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-15 10:57:49


	bravo, domle, măcar dumneata recunoşti că eşti mercenar media în slujba extremiştilor..c-or fi de stînga, c-or fi de dreapta? ce mai contează...
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-15 09:25:31


	http://www.ziarulnatiunea.ro/2018/06/15/rechizitoriul-democratiei-1/
	Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-15 09:09:46


	dle Cristi, băiaţelule(îmi permit diminutivul comparînd diferenţa de ani care ne desparte)supoziţiile tale sunt hilare şi par scoase din alfabetarul primăresei firea(oameni plin de venin)Ce să mai dezbatem în aceste circumstanţe:lipsa ta de obiectivitate, mercenariatul media?"bad-jocorirea constituţiei? e ciudat cum prozeliţii infractorilor vopsesc realitatea lor în alb şi o spoiesc pe a celor care le rîd în nas în negru.Nu înţeleg care ar fi problema celor pe care-i "analizezi" atît de strîmb dacă dl Komartin sau alt scriitor reprezentativ ar apărea în piaţa Victoriei cu un tricou pe care ar scrie EU#?în mod sigur nu ar debarca dintr-un autocar ca turma de mitingişti psd! p.s. bade peia, constat că umbli la surse!da, mă, ai ghicit: îs plătit şi încă cu meleone de sri, cia, fbi, SIS, MI6, mossad!!!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-15 08:19:39


	Ura lui ţîngheşan are o sursă foarte certă: SRI!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-14 23:56:11


	dle Gheorghe Rechesan, daca nu v-ar imboldi o ura monstruoasa, ati vedea ca putem dezbate si putem avea opinii contrare cu privire la orice, mai putin la fapte si la realitate. E de rau si de PSD in articolul meu, dar nu putem sa toleram raul mai mare ce se arata dispus sa dea foc la tara, de dragul distrugerii raului mai mic. Ura lasa deschisa poarta manipularii si a automanipularii. Iar badjocorirea Constitutiei este un precedent periculos... Lupta politica trebuie dusa doar in terenul pe care il traseaza Constitutia... Daca si pe dl Komartin ati ajuns sa il cititi cu diez la cheie e grav... Cristi
	Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-14 22:13:19


	Aaaooooleu! Aoooleuuu! Trăii s-o văd şi p-asta! Ţângheşan recuperatoru făcându-şi autocritica: cică e "hăbăuc, neinformat şi pauper". Şi-acu, după ce o luaşi în bot, ţângheşane, cu şforţările tale haştagiste, începi, încet-încet s-o coteşti, da' nu pe unde trebuie ci prin curtea altora. Desigur, pesedeii sunt vinovaţi că pătărânghia baschetbalistă şi majordomu' ei, werner, jucară sârba pe Constituţie şi îşi făcură de cap în pădurea haştagistă. Băi ţângheşane, eşti de tot râsul!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-14 16:17:29


	Vasiliu Cristiane, L-ai lovit la sufleţel pe pretenaru tău rădulescu! Tocmai ce îl lăuda pe komartin că e anti, că e haştag, adică de aceeaşi parte a bricadei, şi dădea cu poezeaua de gardu' nu'ş cărei publicaţii online, bicoz rezomnau la prinţipuri. Acu ce făcuşi? Îi străpunseşi inimioara haştagistă cu aşa citat?
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-14 16:01:06


	Dl Komartin nu are taman o opinie asemănătoare, e mult mai obiectiv şi nu foloseşte termeni ca: "facțiune penibilă a Parlamentului (formată din USR și PNL)", " in numele „eliberării” procurorilor de Politic să batjocorim constituția și autoritatea C.C.R.-ului." şi alte opinii partizane( a se citi pesediste en blanc)...dar, fiind pe aceiaşi temă se poate accepta alăturarea...deh! sindromul firea-Halep loveşte din nou!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-14 15:36:26


	dlui Komartin are o opinie asemanatoare cu a mea... Citez: "Deși demersurile inițiale de „asanare” au fost binevenite (pentru că au băgat cât de cât frica în politicieni & afaceriști prăduitori), acțiunile justițiarilor de conjunctură au cam luat-o razna. Și, cu cât încearcă mai tare să se sustragă de sub orice control (după emanciparea față de Băsescu, președintele Iohannis este un bun și util colaborator, nicidecum un stăpân), centaurul la taior e, din păcate, tot mai imprevizibil și mai lipsit de scrupule. Cu cât se simte mai încolțit, cu atât va fi mai haotic și mai pregătit să folosească orice îi e la-ndemână. Obligați să-i luăm partea pentru că a apărut dintr-o necesitate, trebuie acum să-i privim acțiunile cu entuziasm moderat și cu ceva mai puțină îngăduință. Ceea ce am aflat recent în legătură cu F. Coldea și cu L.C. Kövesi trebuie să le dea de gândit până și celor mai mari susținători ai „salubrizării” pe care instituțiile conduse de aceștia au pornit-o." Cristi
	Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-14 13:52:49


	uite o opinie asemănătoare: http://www.lapunkt.ro/2017/02/centaurul/
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-14 08:51:23


	noroc cu vighilenţa ta, baştane, că altfel s-ar duce ţara de tot în rîpă! (nu că pesedeii ar face vreun efort să facă ceva folositor, ba din contră îi dau brînci cu toată puterea)Da' ce reflexe de anchetator ai, bibicule, parcă eşti asesor în tribunalul popular!Uite, deşi e nerozie ce-ntrebi şi mi-e scîrbă să mă conversez cu unu ca tine îţi răspund fix punctual:statul perpendicular(adică a celor aterizaţi la naştere în ocipital)e format din drăgnişti, lingăi şi securei bătrîni reşapaţi şi se luptă din răsputeri să scoată ţara din UE atenţi şi grijulii să-şi spele dosărelele.Liderul lor e infractor dovedit, primministresa, o marionetă în mîna lui, e o tută semianalfabetă, incapabilă să emită vreo idee cît de măruntă.restul partidului-stat e asemenea comandantului suprem.Susţinut mediatic de lătrăii unui tv ce aparţine altui infractor(ăsta şi-a executat barem pedeapsa pt hoţii)De partea cealaltă nişte fraieri care sunt intimidaţi de tupeul lor, încercînd să ţină pasul cu oarba cu paloşu şi balanţa-n brîncă.La mijloc, masa de votanţi, hăbăucă, neinformată, pauperă în care se amestecă şi cei de bună credinţă ca mine şi exaltaţi naţionalişti, xenofobi şi nostalgici după binefacerile dictaturii comuniste, ca tine.Cam asta e-n linii mari situaţia, trăiască naţia!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-14 08:23:42


	Când ţi se pun întrebări făţişe, la care trebuie să răspunzi punctual, o dai cotită. Tehnică securistă!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 21:21:49


	bade, iarăși ai uitat să-ți iei neurolepticele! singurul pe care-l monitorizez ești matale, fiindcă posezi o mică avere nedeclarată în bitcoini, faci trafic cu carne de curcă și deții ilegal 5 metri steri de volume cu dalde veronica porumbacu, ion brad și marcel breslașu.
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-13 19:36:29


	Ba tu, ghiolbane, că l-ai monitorizat! Eşti, deci, direct interesat!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 15:53:29


	peio, io n-am acces la dosare,ca tine, securist acoperit ce eşti şi nu pot să-ţi spun decît ce se ştie:werner pierdu o casă prin proces(l-a tras în piept un notar cu nu ştiu ce acte neclare privind moştenitorii proprietarului şi a ieşit basma curată din chestia cu conflict de interese de pe cînd era primar. dragnea al tău are o condamnare definitivă cu suspendare pt frauda electoralăşi, se pare încă trei dosare nasoale pe rol.să vedem dacă va fi achitat...oricum cred că va recidiva şi iarăşi va organiza marşuri a la benito, asalturi asupra Romei dîmboviţene, marş în care te-ai implicat şi tu, atît de plenar...de altfel,ca orice lingător de dos care se-nchină unui infractor!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-13 15:09:55


	Iată ce aflu şi am rămas perplex: DOI PROCURORI CSM AU DOSARE LA DNA – Procurorii CSM Cristian Ban si Nicolae Solomon care vor da aviz pe revocarea Laurei Kovesi au plangeri penale in lucru la DNA. Cerem abtinerea lui Ban si Solomon pana la clarificarea situatiei. Prezentam acuzatiile aduse celor doi: "Constituire/aderare la grup infractional organizat, cercetare abuziva, instigare la marturie mincinoasa, fals intelectual si uz de fals, abuz in serviciu si represiune nedreapta" În aceste condiţii să ne aşteptăm la obictivitate din partea ăstora?! Până la obiecitvitate, cum de se acceptă povestea asta? Şi mai vorbeşte plăvanul de la Poltrocenii de infractori, alţii decât el şi ai lui?
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 13:45:51


	să ţi-l pupe alea pe care le miroşi şi tu la fofoloancă:vasilica ot videle şi firea a firoscoasă şi tîrziu acasă!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-13 13:14:22


	Iar după ce faci asta, recuperatorule (ca să mă bucur şi eu de viaţă!), să zici aici cum e cu călcarea în picioare a Constituţie de către nemţălău tău! Negru pe alb să ne zici, ca să-ţi dai arama de acoperit pe faţă! Sau faci şi tu pe mortu-n păpuşoi ca infractorul penal werner, taman el, care are tupeul să-i facă infractori pe cei ce nu sunt, în timp ce el stă la adăpostul kioveşismului şi rânjeşte ca un fanfaron de lux!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 12:49:59
	Parcurge cronologic comentariile acestui autor
	Text anterior Text urmator


	Să-mi pupi penianul, recuperatorule!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 11:12:46


	mitingistule, tu nu eşti penal, eşti pur şi simplu penian!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-13 10:50:16


	Ţîngheşane, bă, realitaea nu are nimic de-a face cu imaginaţia ta de parodist minor!... "clivajul dintre mitingişti şi restul României...tăcute,", zici tu. Păi, taman România aia tăcută, care a tot asistat la porcăielile voastre securisto-kioveşiste, şi-a ieşit din ţâţâni şi a venit să vă arate cam ce gândeşte. Da' tu de unde să ştii, că stai la cutiuţa ta de recuperator şi mesteci vorbe goale. Iar dacă e scârbită de ceva, apăi acel ceva e tocmai veşnica voastră fojgăială, de gândaci ronţăitori, care staţi tot timpul de-a curmezişul şi faceţi orice ca să iasă lucrurile pe dos. Chiar crezi că majoritatea oamenilor sănătoşi la cap nu au observat asta? Ba da, şi de-aia abia au aşteptat să vină să vă arate deştetul ăla mijlociu, în direct şi la o oră de vârf! "ameninţările făţişe la adresa magistraţilor" Vai, vai, sărrraci magistraţi porcorori, fac pe ei, în pempărşi, de frică! De-aia umblară ei cu cătuşele-n mânuţe, ca să se apere de atacatorii care le ameninaţau independenţa de a face ce-i taie capul, fără a da socoteală nimănui! "indiferenţa celor din piaţă care n-au răspuns "corespunzător" şi nici grămezile de gunoaie lăsate în urmă de manifestanţi." De unde ştii tu cum au răspuns, mă, manifestanţii? Ai intrat în rezonanţă telepatică cu piaţa? Ţi-au povestit tefeliştii tăi? Eu am fost acolo. De câte ori apăreau kioveşi şi majordomul ei, werner, în discurs sau pe ecran, se fluiera-n draci! Au răspuns cu huiduieli de se cutremurau blocurile din jur. Că a fost sonorizarea insuficientă pentru a acoperi totul, asta-i chestie de natură tehnică. Apoi, să vii atâta drum până la Bucureşti şi să stai atâtea ore-n şir, ca o momâie, nu ţi se pare că întrece logica elementară? Mă rog, despre logica haştagiştilor nu e cazul să vorbim. Mi-a plăcut, însă, marele vostru miting, de a doua zi, care a ras totul în jur! S-au zguduit gardurile de protecţie, că le tot clătinaţi voi cu disperare, văzând că staţi în stradă ca boschetarii la paradă gay! "Grămezi de gunoaie" Bă, sunteţi atât de idioţi, încât repetaţi, ca papagalii castraţi, nişte tâmpenii incredibile, răspândite de propagandă. Derizoriu! Nici nu se merită să mai încerci a da replica. Sunteţi mărunţi, mărunţi, mărunţi, adică mici, mici, mici ca şi sexul de furnici!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-12 20:15:21


	Ţângheşane, în locul tău mi-aş vârî capu-n pământ şi aş pupa cârtiţele pe gură! Ca să vă alinaţi după upercutul încsata drept în figură, în piaţa aia, pe care v-o adjudecaserăţi voi, ca şi cum o moşteniserăţi de la mămicile voastre, de-acasă!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-12 18:39:00


	ţine-o tot aşa, peia, pînă-n 21 iunie,poate obţineţi achitarea hamsterului!!!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-12 11:49:34


	ceea ce era important,dle Vasiliu, nu ai observat:clivajul dintre mitingişti şi restul României...tăcute, înconvoiate de sărăcie, scîrbită de politicianism, deprimată de toate.n-ai observat nici violenţa discursului celor de la tribună,demagogia adesea stupidă,rizibilă, ameninţările făţişe la adresa magistraţilor,indiferenţa celor din piaţă care n-au răspuns "corespunzător" şi nici grămezile de gunoaie lăsate în urmă de manifestanţi.
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-12 08:42:15


	Dom'le şi sunt atât proşti haştagiştii, că umflă gogoaşa pînă dincolo de orice limită şi credibilitate! I-auzi ce bazaconii îndrugă răspândacul ţângheşan: "75% dintre mitingiști au fost urcați în autocare ca niște oi, 50% dintre ei nu știau pt ce sunt duși dar nu s-au împotrivit.dacăă faci un calcul sumar la 150.000 de participanți suma medie pt deplasare, apă, ceva de haleală ar veni minim 40 euroi de mitingist," Deci are el, aşa, un fel de filing statistic şi ştie sigur, sigur, dar sigur că fix 75% din mitingişti" (ai lui nu sunt "mitingişti”, ci... protestatari – o formulare serioasă, nu-i aşa?), că 50% nu ştiau încotro o apucă – alt filing statistic infailibil! – iar, desigur, acolo-şea neşte 150.000 (ce generozitate, totuşi, în evaluare!) au primit stimulente de 40 dolari de căciulă? Om între la cap, nu-ţi mai pui problema procentelor, că, de, dacă omul visează procente, lasă-l să aiureze, dacă-i place, nu-l trezi din reverie că pică de pe casă! Dar când ajungi la banii rezervaţi pe cap de participant, nu poţi să te mai opreşti din râs! Băi ţângheşane, tu te uiţi în creierul tău când rosteşti astfel de enormităţi? Ce-au făcut, mă, pesediştii, i-au servit cu friptane şi băuturi fine, de aproape doo meleoane? Vă spun eu ce-am văzut că le-au dat oamenilor cu care am călătorit: o sticlă de o juma de litru de apă minerală (1,5 lei, cred) şi un sendviş de 4 lei. Atât, ţângheşane. Restul e-n bucătăria creierului tău turmentat! Că nu puteai să-i laşi să moară de sete şi de foame, după o călătorie de ore bune şi stat în picioare, de la 16 la 24! Că nu erau martiri ai rivoluţiei? Deci idioţeniile patente pe care le învârţi, ţângheşane, distribuite pe reţeaua voastră de rahaturi internautice, sunt gesturi de prost-esenţă. Înseamnă că cei cărora te adresezi sunt nişte inmbecili irecuperabili, dispuşi să creadă tot ce li se toarnă-n trompa lu eustaş! Ţângheşane, eşti mai penibil ca ţoapa de cartier, care umblă cu bârfa de colo-colo, sperând că dă peste cineva care s-o ia-n seamă. Şi dă, până la urmă: peste alta, asemeni ei şli vorbesc în acelaşi timp, fără săs e asculte, ştiind că spun tâmpenii. Tu crezi, ţângheşane, că scrii paradelile alea ale tale, de mare scribaci, de care râzi doar tu singur, în baie.Şi, ăv cors, în mod fals, mica ciurdă de pe aici, satisfăcută de faptul că scuipi înspre adversarii lor.
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-12 01:13:09


	Totuşi, cât de derizorie şi distractivă este încercare acelor care vor să pară domni stilaţi, relaxaţi, seniorali, pacienţi etc, în relaţia cu descreieraţii haştagişti! E ca şi cum, nimerit într-o hoardă de maimuţe-nfuriate, care aruncă-n tine cu pietre, ai încerca să le ţii un spici savant, sedativ despre evoluţia omenirii din maimuţă şi nivelul de civilizaţie la care a ajuns, sperând că astfel le domoleşti pornirile instinctive! Chiar sunt siguri aceşti domni că scapă întregi din balamuc?
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-12 00:06:23


	DEMENŢA HAŞTAGISTĂ, DIRIJATĂ DIN UMBRĂ DE SECURIŞTI, A ATINS LIMITE INIMAGINABILE! EPISODUL CU SIMONA HALEP, SPURCAT DE OTRAVA HAŞTAGISTĂ, PUNE SERIOS PROBLEMA SĂNĂTĂŢII MINTALE A ACESTOR DESCREIERAŢI!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 23:19:15


	Ţângheşane, măi bandă de magnetofon reşapat, măi propagandist ieftin – mă rog, nu ştiu cât primeşti pentru asta, da', în ordine morală, eşti mai ieftin ca braga ţigănească! – eu am participat direct la operaţiune, şi am apelat la găzduirea unui partid pentru asta, pentru că mi s-a stricat hârbul de maşină. Iar eu sunt un tip care spune lucrurilor pe nume, nu-mi pasă pe cine am în faţă: nimeni nu a venit împins de la spate, gigione. Şi am circulat pe jos, de la Romană în Victoriei, başca faptul că am luat-o pe de-a dreptul, prin mulţime, de la marginea pieţii până lângă tribună. Am vrut să mă lămuresc singur, fără impresiile şi părerile nimănui. Chiar dacă aveam altă treabă de făcut. Eram convins că vor apărea piţigoi ca voi, care vor denatura evenimentul, ofticaţi până în măduvă de puterea de reacţie a poporului cel adevărat, al cărui vot perfect legitim îl negaţi cu disperare de nazişti feroci. Ei bine, am întâlnit în drum numai oameni cu scaun la cap, aşezaţi la minte, disciplinaţi, între 25 şi 60 de ani, în medie, 40, din toate categoriile sociale. Se citea pe figurile lor bunul simţ , inteligenţa şi dreapta judecată. Mulţi, foarte mulţi oameni cu fason, nu bezmetici exoftalmici, ca haştagiştii voştri. Încât m-am întrebat, la un moment dat : unde dracului sunt „ştirbii” lu licheleanu şi „pegra” răspopitului baconsky, taică? În creierii lor, deformaţi până la scolioză cogitativă, desigur! Apoi, trebuie să ai judecata deraiată complet de la normal, să crezi că sute de mii de oameni pot fi luaţi cu arcanul, urcaţi în autobuze şi trimişi, pachet, la miting. Numai DNAiştii voştru sunt capabili de asta, bă ţângheşane, ca pe vremea stalinismului. Asta e ultima voastră caterincă? La atâta aţi rămas, bolnavilor? Şi că acolo au fost numai proşti şi drojdieri? Vai vouă, rău aţi ajuns, în demenţa voastră paranoică! Băi deraiaţilor, băi nemernicilor, băi hahalere de pripas, băi neruşinaţilor, vouă nu vă e, mă, clar că sunteţi doar o trupă de descreiereaţi, incitaţi din off de altă adunătură de decerebraţi cu epoleţi – toţi, avizi de putere? Bă, voi credeţi că nu veţi da socoteală odată şi odată pnetru mizeria din creierele voastre deformate? În istoria aia, de care nu ai tu habar, ţângheşane – ţi-o completezi, la moment, de pe net, dar asta nu-ţi oferă o viziune deşteaptă asupra evenimentelor şi consecinţelor care le-au urmat – în istoria aia, zic, s-au văzut multe ticăloşii şi mulţi ticăloşi ca voi, făcându-şi de cap, şi care, finalmente, au sfârşit prost. Bă, mai treceţi, dracului, pe al doftorii de cap, din când în când, poate vă trece fierbinţeala asta paranoică. Cum ai fost racolat, măi ţângheşane, cum ai trecut tu de la antibăsism, la pro? Cum altfel decât intrând în trupă, poate şi şantajat cu vreun dosărel – metode specifice – şi ai acum sarcini precise, raliindu-te cu cine ştie câţi alţi suferinzi la bibilică, unii dintre ei mişunând şi pe aici. Pe contul meu de feizbuk v-am trimis la mama dracu pe toţi, dar aici n-o pot face, că cică e zonă sanitară! Cum zonă sanitară, când mişună şobolani ca voi, care răspândesc ciuma brună? Ai sikti, muhaiele de cârpă!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 23:09:34


	pesedeii se învîrt lingușitori pe lîngă Halep de parcă victoria acesteia de la Roland Garros ar fi fost prevăzută în programul lor de guvernare! însă, să vezi a dracu chichițele ceremonioase, pe arena națională Firea a primit ce-a meritat:huiduieli, a naibii de spontane...auzi la analfabeta:„ne bucurăm c-ai venit în țara noastră!”
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-11 22:24:24


	Dle Rechesan, eu am fost in piata, eu am interactionat cu oamenii de acolo. Am ajuns cu greu pana in mijlocul pietei. Nu cred ca trebuie sa vina nimeni sa imi spuna ce am vazut si ce am auzit. In general mai am incredere in proprii ochi si in propriul creier. Acolo, in strada, am vazut Romania. Romania adevarata. Romania normala. Tot spectrul uman, pe care nu avem voie sa il badjocorim si sa il disconsideram. Nu semi-docti cu ifose si hipsteri pentru care libertatea inseamna sa faca pipi din picioare si sa isi lase barba. Am vazut tineri, multi tineri. Am vazut batrani si am vazut oameni maturi. Am vazut oameni simpli. Am vazut oameni agitati. AM vazut oameni seriosi, incruntati si am vazut si oameni veseli. Am stat cateva minute langa o mini-fanfara. Doar daca iti alegeai tintele puteai sa nimeresti oameni care sa nu se poata exprima coerent. Cum de oare la Antene apar alte exemple? Oare de ce mie nu mi-au luat nimeni interviu?
	Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-11 22:21:33


	Ciocălău, atenţei mărită! Presupunând că viitorul preşedinte - căci nimic nu e imposibil - ar fi Dragnea, ai mai pleda cu atâta foc pentru drepturile lui constiuţionale? Şi n-o mai lua pe ocolite, ca aşchia lu Bulă, că rişti să ajungi în focăraia de sub pirostrii! PS: Pregătit, pregătit pentru propagandă, securistule! Te credeam prost, da'-nvârţi politichia, ca suina dovleacul! Nu degeaba fusăşi detaşat în America, sub umbrela lu pacepa!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 20:55:07


	Tipic securistic: duci vorba-n altă parte, te faci că plouă cu broscuţe. Te-am întrebat ceva, răspunzi în dodii.
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 20:39:39


	ciocălău, Propaganda ta ieftină e apă de ploaie! Ţi-am mai spus: juvăţ! Fugi la mormântu lu pacepa şi spune-i poveştile astea răsufle...
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 20:38:11


	Demnule Peia, De ce va place dumneavoastra sa intrati in discutie precum musca trzetze in anusul cabalin? Eu incerc sa discut aici probleme serioase de drept sau ne-drept cu domnul Cristian Vasiliu si dumneavoastra bâz-bâz dupa delicatesuri!
	Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-06-11 20:34:33


	peia, nu fă pe orbu, toate televiziunile (cu excepția antenelor) au dat imagini semnificative cu „mitingul contra abuzurilor!” 75% dintre mitingiști au fost urcați în autocare ca niște oi, 50% dintre ei nu știau pt ce sunt duși dar nu s-au împotrivit.dacăă faci un calcul sumar la 150.000 de participanți suma medie pt deplasare, apă, ceva de haleală ar veni minim 40 euroi de mitingist, așa, angros cam 6 milioane de euroi.nu te întreb de unde vin banii ăștia dar un lucru e sigur:cuvîntul de ordine a șnapanului maxim, musiu dracnea a fost:fiecare organizație județeană se descurcă!deci îs bani negri-negri de tot!
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-11 19:39:56


	Cioacă, bă neam al lui Pacepa, Până acum se schimbară legile pe şustache, de către cioloşii voştri, uite-aşa, plesnind din deştete, ca saltimbancii! Sau te aci că nu ştii? Anume, kakaveika şi pruna pe colac făcură asta, cu entuziasm nestăvilit! N-au întrebat pe nimeni, nu tu discuţii în parlament, nu tu dexpuneri publice. Au dat de gard cu ordonanţa şi pa! Asta, în avantajul securiştilor, dirijaţi de băşilă al tău, pupa-l-ai în băs fără-ntrerupere, şi al porcororilor kioveşişti, care s-au transformat în dumnezei. Aşa că, repet: pune-ţi juvăţ la papagal, că pledezi în van pentru ceata ta de securişti!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 18:08:53


	În orice caz trinomul (Președinte-Servicii Secrete-Justiție) s-a reîntregit şi punând întrebarea precum Cicero “Cui bono?” descoperim interesul acestuia de (1) a nu fi modificate legile justitiei, de (2) a ascunde protocoalele secrete, de (3) a păstra Președintele ca factor decident în procedurile de numire şi revocare a unor magistrați, dar şi (4) de discreditare (prin campanii de presă) a Executivului şi (5) de slăbire (prin intimidare) a Legislativului. De altfel toți pașii făcuți de președintele Johannis (în continuarea pașilor lui Băsescu) confirmă încă o dată alinierea de forțe nedemocratice împotriva Parlamentului (și împotriva Socialului). Și nu sunt singurii pași; urmează și alții, poate mai periculoși decât cei de până acum. Ne apropiem de un dezdodământ.... (Cristian Vasiliu) Domnule Vasiliu, Deci presedintii, care au fost pana acuma trei, nu au avut si nu au nici un interes in schimbarea legilor, dupa parerea dumneavoastra. Si eu sunt de acord cu aceasta concluzie, deoarece nici varul Iliescu, care tot presedinte a fost si inca ce presedinte (vezi Mineriada) nu a avut nici un interes in schimbarea legilor in spatele carora se afla chiar el. Pe cand legislativul are interes in schimbarea legilor. Si acum intrebarea lui Cicero adresata legislativului "Cui bono"? Ca doar legile pe care vrea sa le schimbe tot de un Legislativ au fost facute. Da, imi va raspunte marele tribun Ioan Peia, dara ala a fost alt legislativ. Pai ce facem noi aicea, cum se scimba legislativul se scimba si legislatia? In Franta Codul Napoleaon nu s-a scimbat de 200 de ani, si tara nu s-a dus de rapa. Sa fie legislativul francez mult mai nepriceput sau mai plin de lene decat legislativul romanesc? Cat despre protocoale secrete dintre procuratura si serviciile insarcinate cu strangerea probelor impotriva pungasilor: ele exista in fiecare tara, si sunt secrete tocmai pentru a nu da pungasilor posibilitatea de a distruge probe sau de intimida martorii. Ce e rau cu asta, daca probele stranse de aceste servicii (politie, securitate) sunt adevarate? Si acum despre despre interesul presedintelui "a păstra Președintele ca factor decident în procedurile de numire şi revocare a unor magistrați" asa cum spuneti dumneavoastra: nu cumva acesta este nu numai interesul presedintelui ci si al tuturor romanilor? Sau credeti ca ar fi mai bine ca toti magistratii sa fie numiti numai de legislativ, pe motiv ca legislativul a fost ales? Dar din cate imi amintesc eu si presedintele este ales. Deci de ce n-ar avea si el dreptul sa aleaga niste magistrati asa cum prevede Constitutia? Si acum puctul patru in care presedintele este acuzat de "de discreditare (prin campanii de presă) a Executivului"; nu credeti ca si Executivul duce campanii de presa pentru discreditarea Presedintelui? De ce o parte ar avea dreptul la astfel de campanii de presa iar cealalta parte nu ar avea? Si acum punctul final, interesul presedintelui de a slabi legislativul prin intimidare prin alinierea unor forte nedemocratice: care ar fi aceste forte nedemocratice? SRI-ul? Eu stiu ca in orice tara in care domneste democratia serviciile secrete nu sunt considerate forte nedemocratice ci tocmai forte care sunt platite sa apere democratia. Justitia sa fie forta nedemocratica? Ma indoiesc. Sau insasi presedintele sa fie ne-democratul principal? Este posibil, dar daca Poporul Roman a hotarat de doua ori la rand sa aleaga prin vot democratic niste ne-democrati ca Basescu si Johannis (se pare ca singura data cand a votat cum trebuie a fost cand democratul Ilici Iliescu a fost ales presedinte), ce putem face noi domnule Vasiliu? Fiindca unul dintre proverbele favorite ale marelui Cicero era: "vox populi vox dei"
	Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-06-11 17:36:33


	Valabil şi pentru tine, ţângheşane, aceleaşi evaluări legate de kioveşism, iohanism, portocaliam şi protocolism, adică, per total: neo-stalinismul porcurăsesc, al cărui militant jalnic eşti şi tu, alături de papagalul ciocolatiu de peste gârlă! Sunteţi implicaţi în sistem până-n cioc şi n-aveţi niciun pic de ruşine în a-l susţine pe faţă! Văzuşi ieri miting adevărat, nu aranjat de către şioroşiştii jegoşi, finanţaţi de punga escrocului ăla speculant? Pînă la urmă, dacă nu vă vine mintea la cap, o să fim nevoiţi să v-o aşezăm noi. Mai insistaţi cu mizeriile voastre propagandistice, dacă nu sunteţi convinşi încă, paradiţilor!
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 14:57:41


	cînd jonglezi cu bilele albe şi cele negre, nu poţi avea obiectivitatea analitică a unui observator nealiniat. titlul, pompos şi inadecvat...eu i-aş fi zis eseului, achizitorul democraţiei, oricare ar fi acea persoană."ne apropiem de un deznodămînt!"...aşşş, pronunţarea sentinţei lui dracnea se apropie dar va fi achitat, că doar n-a făcut softmineriada fără rezultat,aşa cum este convins dl Corbu.
	Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-11 13:01:51


	Măi cioacă, Tot o bălmăjeşti p-acilea de-tâta vreme, ba cu glumiţele tale răsuflate, pline de aluzii licenţioase, deseri; ba făcând comentarii de natură politică şi dându-ţi tu cu părerile-n şanţ - ca să nu pomenesc de materia mucilaginoasă, în fasole! E cam greu de priceput ce te doare pe tine grija de ţara asta, în care habar n-ai ce se petrece, cu adevărat. Tooot o lălăi cum îţi vine ţie la socoteală (aiurea, socoteală!... o părere, acolo-şa!), emiţând cele mai tâmpite concluzii. Şi agramat, pe deasupra. De fapt, nu vrei să ne spui şi nouă ce treabă ai tu cu România? Că de sentimentalisme etnice nu te putem bănui, dat fiind faptul că arboretul tău... ginecologic nu are, în structura-i ancestrală, niciun fel de rădăcini. Nici de ţintă istorică predilectă nu puten vorbi, întrucât tu eşti un biet băgător de zeamă şi nu istoric de seamă. Bă, nu cumva, potrivit obiceiului ţigănesc de a-şi vârâ nasul în locuri dosnice, îţi adaugi la pensie nişte boabe de linte, cu acelaşi efect putrid ca al celor de fasole? Că, altfel, e greu de priceput de ce emani aşa, un aer puturos, de securist reciclat, din categoria Pacepa, care moare, dar nu se predă, smulgându-şi epoleţii din creier! Auzi, dacă îţi tragem noi, românii din ţara asta. iar nu transfugii de aiurea, nişte înjurături neaoşe, ca unui neavenit în treburile noastre, nu crezi că ţi s-ar potrivi de minune? Măi paraditule portocaliu, în afara faptului că eşti şi tu obsedat de comunism, ca unii idioţi cu creier de muscă, de pe aici - deşi comunism nu mai e de vreun sfert de secol, dacă o fi fost vreodată - în afară de asta, ai putea, aşa, să ne explici şi nouă ce-ai înţeles tu din faza: kioveşism, portocalism, iohanism? Despre dovezile mizere ale intervenţionismului securisto-kioveşist în justiţie, ai putea să ne explici? Despre achitări cu ghiotura, în intanţele eliberate de presiuni securiste, ai putea să ne lămureşti? Despre hotărârile CCR, pe care-o apărai de mama-focului, pe vremea când măsluia, cu erate, strecurate-n motivare după miezul nopţii, ca hoţii hoţilor, pentru rămânerea chiroipanului docker în jilţul Poltrocenilor. Despre acelaşi CCR, pe a care acum o blamezi cu vehemenţă, ai putea să agrăieşti? Că, altfel, te văd foarte informat, după buletinul de ştiri al neo/securismului stalinist... Asta, ca să-ţi dai arama pe faţă, anume aia din care confecţionai cazane de ţuică p-acilea. După care, te-ai reprofilat şi-ai trecut la achiziţii de arginţi, din cipurile IPRSului. Când ai fost prins cu mâţa-n sac, fapt pentru care ai tulit-o-n patagonii, după iubitul tău Pacepa! Ia zi, Nae din odaie, să ne lămurim şi noi! Da' asta, fără bancurile tale şchioape, că suntem sătui de ele ca de mere acre şi de şatre arhaice.
	Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 09:56:41


	Citatul complet si corect este: Coruptia nu ucide decat accidental (cam cacofonic enuntul dar asta e!). Mafia ucide pentru ca este, asa cum remarcati chiar dvoastra, o organizatie criminala. Ma gandesc ca poate si cititorul este partininc, nu numai scriitura! Cred ca aveti ancore puternice (acesta este termenul tehnic din manualele de manipulare), daca din intreg textul acesta este singurul lucrul care v-a trezit o reactie! (Pe langa subiectul cu Ponta, Ponta...) . Si o intrebare: De ce imi cereti comentarii Contrafactuale? Pana una-alta Johannis este presedintele.... Cristi
	Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-11 08:24:06


	Domnule Cristian Vasiliu, Un asa articol partinic nu am mai citit de mult, sau ca sa fiu mai precis, de pe timpul celui mai iubit fiu al poporului. Si bineinteles ca sunt de acord cu dumneavoastra: acum lupta pentru putere se da intre PCR reprezentat de Dragnea si Securitate reintrupata in fascistul Johannis. Dar nu-i asa ca daca in locul fascistului Johannis ar fi fost ales Victoras Ponta, intre securitate si partid ar fi fost cea mai deplina armonie, asa cum a fost pe timpul impuscatului si pe timpul lui Ilici Iliescu? Va rog sa-mi spuneti daca gresecsc cu ceva in artionamentul meu, fiindca, din cate observ eu securitatea se aliaza, din spusele dumneavoastra numai cu presedintii, indiferent carui partid ii apartin, pe cand fostul partid comunis se aliaza numai cu PSD-ul. p.s. Sunt extrem de incantat de marea dumneavoastra descoperire: coruptia nu omoara. Fericita tara trebuie sa fie Romnaia, din moment ce in ea draguta de coruptie nu omoara. In SUA ea omopara pe capete prin cea mai corupta organizatie criminala, Mafia, la fel in Rusia unde Mafia corupta a lui Putin omoara oponentii politici si ziaristi pe capete, la fel in Belorusia si la fel in Turcia. Dar coruptia a ucis nu numai oameni dar si imperii, fiindca se pare ca unul din motivele principale ale disparitiei Imperiului Roman, Imperiului Bizantin, Imperiului Otoman si al Imperiului Rus si Sovietic a fost gradul extrem de ridicat de coruptie la care ajunsesera aceste imperii. Eu cred ca descoperirea dumneavoastra ar necesita un studiu mai aprofundat: de ce in oricare alt loc din lume coruptia omoara pe cand in Romania coruptia refuza cu incapatanare sa faca acest lucru?
	Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-06-11 07:57:42


	Pseudonim

	Parola



	Nu am cont! Am uitat parola!


	Texte: 23972
	Comentarii: 120095
	Useri: 1426

	ADMINISTRARE