PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
observatii la obsevatii Text postat de Dumitru Cioaca De curand umanistul Ioan Peia intr-un articol filozofic intitulat "Observaţii la “PRINCIPIILE VIEŢII” – un fel de dodecalog de... mântuială!" aduce niste argumente care ar putea fi categorisite drept contra-argumente, findca prea se opun idelor extrem de progresiste pe care domnul profesor Cristescu si le-a insusit de la un autor necunoscut; care s-ar putea sa fie chiar geniul Poporului Roman din moment ce prefera sa ramana anonim. Mai jos, pentru a restabili adevarul filozofic, imi permit sa introduc propriile mele observatii. De ce fac acest lucru? Fiindca de la filozofii daci se stie ca niste observatii care nu sunt combatute la timp de alte observatii o pot lua razna cat ai zice peste, si nu este bine ca acest lucru sa se intample chiar aici pe Europeea. (filozoful incepator Genuneanu) "Citind proverbe, am constatat că, oricare dintre ele, are şi un contraproverb, care, desigur, pretinde acelaşi grad de credibilitate şi aplicabilitate ca şi primul. Citind sapienţiile învăţaţilor, am constat acelaşi lucru. Poţi chiar să întocmeşti un adevărat contraglossar de idei potrivnice, fără să ai sentimentul că violezi nu'ş ce înalte precepte morale, cuprinse în respectivele sapienţii. Adică ceva de genul comentariilor de mai jos, făcute la nemaipomenita comoară de înţelepciune, culeasă de dom Cristescu, din marea operă humanoidă, de conjunctură." (filozoful matur Ioan Peia) "Ma voi straduii sa urmez intocmai legea descoperita de filozoful matur Peia care care ca orice proverb sa aiba un contraproverb" (Genuneanu) 1.Principiul oglinzii. Înainte de a-i judecă pe alţii, este bine să atragi mai multă atenţie asupra ta. Filozoful Peia: Păi, luminata reflecţie nu prea aduce a bine. Kioveşiştii – cu, în siajul lor, tefeliştii – au atras foaaaarte tare atenţia asupra lor, şi faptul ăsta nu mi s-a părut a aduce deloc a principiul ăla. Dimpotrivă, ei au spart toate oglinzile obişnuite, reclamând dreptul absolut de a-i proiecta pe alţii în alte ogllinzi – ale minţii lor, geratoare de imagini şi idei strâmbe, ca în tunelul acela de concavităţi şi convexităţi irecognoscibile. Filozoful Genuneanu: -Gurile rele spun ca si marele filozof Peia ar fi spart toate oglinzile in care s-a uitat, deoarece, fiind oglinzi Kiovesiste, in loc sa reflecteze chipul lui luminos si plin de intelepciune i-l aratau pe necuratul. 2.Principiul durerii. Omul supărat pe sine duce supărarea altora. Filozoful Peia: - Omul supărat pe sine, înseamnă că are o atitudine critică corectă: întâi îşi sancţionează propriile greşeli, se supără că a greşit, apoi se poate, eventual, compara cu restul indivizilor. În timp ce restului indivizilor puţin îi pasă de procesul autocritic al celui “supărat pe sine”! Aşa că transferul de ofuscare nu are loc sub nicio formă. Deci, principiul este fals. Filozoful Genuneanu: -Omul suparat pe sine inseamna ca este un slabanog care nu are curajul sa se supere pe altii; motiv care il face sa devina si mai suparat pe sine. Cel mai bun remediu care il scoate pe om din acesta incurcatura aparent insurmontabila, este insuratoarea care ii da omului posibilitatea sa se supere, la inceput, pe soacra, iar dupa ce-i moare soacra, pe nevasta. Pentru ca supararea sa nu duca la excese impanate cu violenta, omul insurat isi ia, dupa caz, una sau mai multe amante. 3.Principiul căii superioare. Omul trece la o cale superioară de dezvoltare abia atunci când învaţă să se comporte cu oamenii mai bine decât aceştia se comportă cu el. Filozoful Ioan Peia: O “cale superioară de dezvoltare” (ce-o fi aia, ce dezvoltă?... musculatura? –dar să ne facem că-nţelegem sintagma) se tot încearcă, de vreo jdemii de ani, iar individul tot “subdezvoltat” a rămas! Intelectual şi moral vorbind, căci mi s-a părut că la asta face aluzie preţiosul precept. Filozoful Genuneanu: O cale superioara de dezvoltare nu se refera in nici un caz la musculatura umana ci la o dezvoltare superioara a fericirii omului. Si aceasta fericire vine numai atunci cand omul se comporta cu semenii lui mai bine decat se comporta semenii lui cu el. Un exemplu personal este cea mai buna metoda de a face mai usoara intelegerea acestui principiu de baza al filozofiei. Eu am un vecin, care find un zgarciog, atunci cand merg la el in vizita, nu ma trateaza decat cu o stacana de trascau, lucru care ma face mai mult nefericit decat fericit. Cand acelasi vecin vine la mine in vizita, eu, fiind un om mult mai marinimos, nu ma las pana nu torn in el cel putin un litru de rachiu. Dupa care, vazandu-l ca abia se mai tine pe picioruse, ma simt superior dezvoltat, din moment ce il iau in carca spre a-l lepada in fata usi de la apartamentul sau. 4.Principiul bumerangului. Atunci când ajutăm alţi oameni, ne ajutăm pe noi înşine. Filozoful Ioan Peia: - Bumerangul este armă. Dacă nu loveşte ţinta, se întoarce la vânător. Faptul ăsta să fie servit drept exemplu de ajutor reciproc? Parcă şi văd un nor de bumeranguri vâjâind pe deasupra capului, într-o spectaculoasă canonadă războinică? Hazlie interpretare! Filozoful Genuneanu: -Bumerangul, pentru aborigenii din Australia, nu este o arma si un mijloc legal si onest de a-si castiga in mod demn existenta. Atunci cand un anumit trib de aborigeni se hotaraste sa ajute pe un alt trib concurent sa nu moara in chinuri cumplite dataorita inanitiei, ci datorita bumerangului care ucide instantaneu, respectivul trib se ajuta si pe sine in sensul ca toti cangurii vor avea onoarea de a fi invitati la masa numai de el. 5.Principiul ciocanului. Nu folosi niciodată ciocanul pentru a omorî un ţânţar aflat pe fruntea interlocutorului. Filozoful Peia: - Trebuie să fii esenţă de prost, ca să faci asta. Nu. Nu foloseşti ciocanul, ci substanţe otăvitoare. E mai eficient şi fără daune colaterale! Mă refer la fruntea prostului! Filozoful Genuneanu: -Acest principiu filozofic dovedeste spiritul de sacrificiu al unui tantar, care se aseaza expre pe fruntea unui om, dusmanul lui de totdeauna, pentru ca alt om sa-si ucida semenul folosindu-se de pretextul ca el nu a vrut altceva decat sa scape lumea de o insecta daunatoare. Metoda substantelor otravitoare propusa de filozoful Peia, pe langa ca este una mult mai costistoare decat metoda ciocanului (cu un ciocand, daca ai putere de munca, poti sa omori milioane de tantari, fara ca aceasta minunata unealta de lucru sa se resimta, pe cand chimicalele otravitoare trebuiesc cumparate mereu) este si o arma de distrugere in masa care nu tine seama de gradul de utilitate sau inutilitate a insectelor intalnite. 6.Principiul schimbului. În loc să pui alţi oameni la punct, cu botul pe labe, pune-te tu în locul lor. Filozoful Peia: - Dacă ai fi câine, motivul punerii botului pe labe ar avea, drept motivaţie ascunsă, fie un fel de obedienţă subalternă, fie o ipocrită mimare a supunerii. În secunda doi, un astfel de exemplar e foarte posibil să muşte cu furie. Filozoful Genuneanu: -Aici filozoful Peia are perfecta dreptate, in sensul ca un om care respecta cu sfintenie conditia de om, niciodata nu va incerca sa puna pe alt om cu botul pe labe, preferand sa-i dea niste labe peste bot. 7.Principiul învăţării. Orice om pe care îl întâlnim, în potenţialitate este capabil să ne înveţe ceva. Filozoful Peia: - Asta-i o tâmpenie, extrasă dintr-un exces de politically correct! Adică prefăcătorie cu lustru de diplomaţie super-ipocrită. Să-l văd pe nenea ăsta, debitant de astfel de bazaconii, cum asimilează incoerenţele unui nebun ce se crede Napoleon! În potenţialitate, nebunul poate fi geniu neînţeles, dar cum potenţialitatea este adesea un fel de n-ar mai fi – ceea ce şi este, într-o scurtă definiţie! – dacă am sta să învăţăm de la orice deraiat, certamente sfârşim şi noi la fel. Cenzura... imanentă trebuie să fucţioneze ireproşabil, altfel toţi neguleştii kioveşişti ne pot da lecţii de anticorapşăn, iar noi să învăţăm cum se face! Filozoful Genuneanu: -Aici filozoful Peia a pus foarte gresit punctl pe i: un om cu scaun la cap are enorm de multe de invata de la un nebun care se crede Napoleon, dar numai daca-i pune marelui razboinic intrebarile care-l macina. Astfel va afla ca Napoleon Nebunul nu va pierde nicidata lupta cu negulestii kiovesisti, dar nici nu o va castiga. Fiindca atat Napoleon Nebunul cat si anumiti filozofi extremi de sanatosi la cap, nu duc niciodata razboaie pentru a le castiga, ci numai de dragul de a duce razboaie. 8.Principiul charismei. Oamenii manifestă interes faţă de omul care se interesează de ei. Filozoful Peia: - O altă prostie! În general, carisma e “influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc.” (DEX). Or conţinutul panseului de mai sus este tocmai pe dos. Am putea defini, eventual, o astfel de atitudine drept altruism sau ceva de genul. Dar nici vorbă de carismă, manifestată dinspre mulţime către individ. Mulţimea nu are carismă, ci persuasiune de ciurdă. Filozoful Genuneanu: -Confundand multimile cu ciurdele, carisima filozofului Peia s-a dus in balarii, iar sansele lui de a ajunge tribun adulat de mase au fost pe veci compromise. 9.Principiul 10 puncte. Dacă crezi în calităţile cele mai bune şi superioare a oamenilor, de regulă acest lucru îi obligă pe oameni să manifeste calităţile lor cele mai evidente. Filozoful Peia: - Da’ cuuuum să nuuu! Ia să crezi tu, cu perseverenţă, că omul e o fiinţă ireproşabilă şi să vezi câtă superioritate din asta ţi se-ntoarce drept în moacă, cu o forţă de croşeu de categorie grea! Vorbă să fie! Cred că nenea ăsta, care o lălăie pe dialect creştinoid, în sensul întoarcerii obrazului celălalt, e un fel de scopit de peşteră, în dialog etern şi ţăcănit cu creaturile de prin scobiturile acesteia. Filozoful Genuneanu: -Moaca plina de vanatai, cucuie si rani inca nevidecate pe care o afiseaza domnul Peia, ne arata ca filozoful nu ne vorbeste despre experienta altor ganditori, ci din propria lui experienta de o viata. 10.Principiul confruntării. Întâi îngrijeşte-te de oameni, apoi intră cu ei în confruntări. Filozoful Peia: - Cum ar veni, întâi oblojeşte-i, ca să capete puteri, pentru ca, ulterior, să ţi-o tragă la moacă cu mai multă forţă! Mişto cugetare! Da’ n-ar fi mai bine să-i articulez eu una, la scăfârlie, insului, ca să am şansa de a nu cădea, ca prostul, sub pumnul lui de urangutan veritabil, aflat anterior în starea de blegeală fizică? Adică îmi dau singur cu tesla-n biluţe, ca să par principial. E o prostioară amicală! Filozoful Genuneanu: -Filozoful Peia nu-si va da niciodata cu tesla in bilute si asta nu din cauza ca i-ar lipsi tesla... 11.Principiul stâncii de piatră. Încrederea este fundamentul oricăror interacţiuni. Filozoful Peia: - Certamente! Am încredere în unul cu care mă asociez să fac o treabă, iar insul, nu numai că mă abandonează pe drum, dar mă şi vinde! În 99% din cazuri, astfel este răsplătită încrederea. Cine susţine baliverna de mai sus, înseamnă că nu a trecut prin viaţă, e încă un bebeluş care crede că tot ce zboară se mănâncă. Adică e un mic Gâgă, filosof-învăţăcel de hârţoage pedagogice! Filozoful Genuneanu: -Aici concuzia trasa de filozoful Peia este legata de de deziluzii profesionale: se stie ca intre crescatorii de gaini, cunoscuti in literatura de specialitate si sub termenul de gainari, datorita concurentei acerbe, nu a existat, nu exista si nu vor exista nici un fel de relatii de incredere. Aici cred ca gainarii ar avea multe de invatat de la rromi, care in munca lor de noapte cu noapte prin interiorul cotetelor, practica arta colaborarii si a ajutorului reciproc. 12.Principiul liftului. În procesul de interacţiune, noi putem ridică oamenii, dar îi putem şi coborî. Filozoful Peia: - Păi e simplu... e ca la cursa aia dementă, prin noroaie: utimul îl calcă pe cap pe primul, ca să poată trece el mai departe. Sau îl ia pe sus şi dă cu el cât-colo, ca să nu-i mai stea în drum. Asta-i regula. “În sus şi-n jos, Pip, asta-i viaţa!” – Marile speranţe – Ch. Dickens). Ce mare noutate cogitativă e în asta? E de pe vremea lui Pazvante. Filozoful Genuneanu: -Pentru a-l putea calca pe cap pe primul filozoful Peia s-a hotarat sa fie ultimul. Hotarare care, daca nu ar fi un ateu atat de inrai,i-ar aduce si alte foloase deoarece in Sfanta Carte scie clar ca, la intrarea in rai, "cei din urma vor fi cei dintai" 13.Principiul situaţiei. Nu permite niciodată ca o situaţie să semnifice, să valoreze mai mult decât interacţiunea. Filozoful Peia: - Aici suntem trimişi pe zona de specialitate, a hermenelii! La alde Barthes, Saussure, Faucault, Derrida, Kristeva etc. Ca nişte neiniţiaţi în arta asta super-abstractă, ne dăm şi noi, timid, cu părerea : o fi-nsemnând că să nu blăblăieşti mai mult decât ceea ce se vede cu ochiul liber, fără râcâieli filosofice după ureche. Poate, dar în cazul ăsta, contradicţia din cogitaţiune este frapantă. Ei, dar nişte inculţi ca noi nu avem cum să pătrundem adâncimile abisale ale semioticienilor de geniu! Filozoful Genuneanu: -Cand filozoful Peia isi da numai timit cu parerea filozoful Genuneanu nu mai are curajul sa-si dea cu parerea de loc. Fiindca nu sti niciodata cand ii vine foame sacal timid. 14.Principiul Gică. Când Gică are problema cu toţi oamenii din jurul lui, problema principala o reprezintă tocmai Gică. Filozoful Peia: - Şi dacă o fi taman invers? Cum dovedim că Gică e problema? Prin simplă afirmaţie? Principiul adevărului absolut, legat de numărul celor care-l îmbrăţişează, să fie el infailibil, ca Papa cu-ale lui coroane, puse una peste alta? Dămult, mai dădămult unii savnţi susţineau că nu se poate zbura. Au venit nişte alde Gică şi au spus: ba da! În general, în ştiinţă, au fost mulţi de-alde Gică – vezi şi Einstein. Asta ca să luăm exemple celebre. Dar şi prin viaţa de toate zilele se poate întâmpla asta. Iată că, uneori, un Gică din ăsta se dovedeşte a avea dreptate, în pofida agitaţiei de ciurdă! Vezi tefeleala de acuş ceva vreme, în care nişte entuziaşti susţinători ai celor ce-i voiau vârâţi la mititica pe mai mulţi inşi, luaţi drept Gică din punctul lor de vedere, se dovedi a fi un fiasco total. Ba chiar o mizeră manufactură de culise. Filozoful Genuneanu: -Nu numai in stinta au fost multi de Gica (vezi Gica Einstein) dar si in filozofie au fost la fel de multi Gica, unul din ei fiind de origine daco-europeeica. (ati ghicit, este vorba de colegul nostru, distinsul Gica Peia) 15.Principiul accesibilităţii. Uşurinţa cu care relaţionezi cu tine însuţi îi ajută pe alţii să se simtă liberi în relaţia cu ţine. Când cu ţine însuţi nu te înţelegi, ceilalţi din jurul tău se simt prost şi încordaţi. Filozoful Peia: - Asta reproduce, sub altă formă, aşa-zisul principiu nr. 2. Deci e redundant. Am putea adăuga doar, ca un comentariu suplimentar, că, dacă afişezi aşa, un aer de jmeker natural, relaxat şi disponibil, atunci toţi se simt la fel de jmekeri şi disponibili să relaţioneze. Asta numai la beţivăneală se întâmplă. Până i se pune unuia pata, şi să vezi balamuc după aia: toate fălcile devin accesibile la toţi pumnii posibili!... Filozoful Genuneanu: -Balamucul cel mai mare, cand i se pune unuia pata, nu este la betivaneala ci la femei... 16.Principiul tranşeului Atunci când te pregăteşti de lupta, sapă-ţi un şanţ, în aşa fel încât în acesta să încapă şi un prieten. Filozoful Peia: - Luptă?!!... Păi la ce dracu mai enunaţarăm principiul de mai sus, şi ăsta legat de nr. 2? Credeam că deja am devenit o concordie universală, în urma definirii ăstor magnanime prinţipuri, şi, când colo, iote că ne-ntorserăm la regula darwinistă al luptei câineşti. Păi, bre, nea cugetătorule: ori îndreptăm lucrurile, elaborând astfel de prinţipuri corijatoare, ori n-o mai fredonăm sapienţial. Că aşa, tooot s-au trezit la însăilat panseuri inşii ăştia aplecaţi spre corijarea apucăturilor omeneşti şi, vax albina!, le-ndreptară ca pe funia-n sac. Apoi, chestia cu tranşeul lărgit, e cam cu gând mişel: hai să-l ademenesc pe unul care nu a avut prevederea să-şi sape un şanţ şi să-i cer chirie pe proprietate propria-i viaţă. Adică să-l vâr la-naintare, în virtutea acestui drept, şi dacă-l nimeresc duşmanii-n scăfârlie, vor crede că, gata, a terminat cu tipul care se ascundea-n şanţ, aşa că vor ieşi la atac, iar eu îi secer ca pe spicele de grâu. Erou, ce mai! Filozoful Genuneanu: -Interpretarea data de filozoful Peia santului in care ar trebui sa sapi si o groapacapabila sa gazduiasca un prieten (desi uni zic ca cel mai bine te simti atunci cand ai norocul sa inoptezi intr-un sant alaturi de o ticla de trascau care iti e prietena) nu se refera la o lupta pe viata si pe moarte ci la lupta pentru pace, pe care nadajduieste sa o castige orice filozof care nu sete pus pe rele. 17.Principiul agriculturii. Toate interconexiunile şi relaţiile trebuiesc cultivate. Filozoful Peia: - Pare a fi, mai degrabă, principiul fizculturii, ăla promovat de un nene, în pantalonei scurţi, de pe aici! Deci, o glumiţă răsuflé. Chiar toate, toate? Şi cu naziştii, şi cu bolşevicii, şi cu tefeliştii, şi cu ăia şi cu ăilalţi? Nu e un fel de amestecătură de bolbotine, de nu se mai ştie om cu persoană? Babilonie curată, ce mai ! Filozoful Genuneanu: -Toate interconexiunile cultivate trebuie recoltate; dar numai dupa ce s-au copt! 18.Principiul 101% Caută 1% din informaţii, lucruri cu care suntem de acord şi orientează asupra acestora cele 100% eforturi ale tale. Filozoful Peia: - Ce prosteală statisticoidă! Şi dacă în ăle 1% informaţii sunt tot atâtea tâmpenii, musai trebuie să le accesez şi să le multiplic? De unde ştiu că nu într-un anume rest de 1%, din cel 100%, nu s-ar afla ceea ce mă interesează? Ori luăm, pe rând, toate unurile la sută, din sută la sută, ca să dăm de marea revelaţie? Aiureli retorice! Filozoful Genuneanu: -In vino veritas! si nu 1% ci 100%. p.s. Dupa vin eforturile filozofilor ar trebuii indreptate catre adevaruri mai tari cum ar fi palinca sau horinca. 19. Principiul răbdării. Atunci când călătoreşti alături de alţii, întotdeauna vei călători mai încet decât dacă ai merge singur. Ai răbdare. Tot acolo ajungi, chiar dacă puţin mai târziu, dar nu o să fii singur. Filozoful Peia: - Nu cred că e chiar aşa. Singur, te cam plictiseşti de mers. În grup, vrei nu vrei, mergi cu acelaşi pas. Asta, dacă te ţin balamalele. Dar ele nu te-ar ţine nici în cealaltă ipostază – a mersului solitar. Totuşi, în grup, ai o şansă-n plus. Poate te mai ajută vreunul, nebiciuit de intereseul de a ajunge primul. Şi e foarte posibil să nu fii singur la finiş, dacă ai răbdarea de a o tălălăi pe drum, dar certamente nu vei câştiga nimic pentru întârziere. Vor râde toţi fraierii de tine. Asta-i altă flecăreală cu iz sapienţial. Filozoful Genuneanu: -Caltoria in grup nu duce decat la busculade, accidente, drogari si alte nenorociri; cel mai bun exeplu? Turul Frantei, la care toti ciclisti care au rabdare nu castiga nimic. 20.Principiul sărbătorii. Verificarea reală, autentică a relaţiilor se concretizează nu doar prin faptul că suntem credincioşi şi loiali prietenilor atunci când aceştia sunt în necaz, dar şi în faptul că ne bucurăm real şi sincer atunci când prietenii noştrii obţin succesul, victoria, bucuria, fericirea. Filozoful Peia: - S-o crezi matale, nea cogitatorule! Dacă majorităţii indivizilor nu îi aduce niciun fel de beneficiu succesul altora, li se va revărsa din plin bila, măcăind pe din dos, cu multă umoare revărsată-n vorbe ipocrite: “Mare brânză, asta făceam şi eu! Ce merit e-n asta?” Filozoful Genuneanu: -Filozoful Peia nu are dreptul sa fie atat de pesimist, deoarece istoria ne arata ca din miile de facatori de "mare branza" apare cateodata un talent meteoric care este in stare sa dea la iveala un cascaval de cea mai buna calitate. 21.Principiul prieteniei. În tot felul de condiţii egale, oamenii vor avea tendinţa să lucreze alături de omul care le este pe plac. În tot felul de condiţii inegale, oamenii vor face acelaşi lucru. - Asta-i o chestie demnă de Gâgă: e foarte normal să mă alătur unui om care-mi inspiră încredere şi care îmi este oleacă simpatic. E calea cea mai uşoară de abordare a managentului lucrării în comun. Chestia tare e abia când reuşeşti să-ţi inhibi sentimentul de dizgraţie, vizavi de un individ, şi să-l acuplezi la scop. E ipocrizie, ce-i drept, dar una benefică. Pentru amândoi. 22.Principiul cooperării. Muncă în comun, în cooperare creşte cu mult probabilitatea succesului. Filozoful Peia: - Redundanţă la cel de sus. Şi banalitate. Filozoful Genuneanu: -Acest principiu a fost verificat si rasverificat de colhoznici sovietici. 23. Principiul satisfacţiei În interacţiunile constructive, benefice,a părţilor implicate, pentru a dobândi plăcerea, bucuria, satisfacţia, de regulă le este suficient pur şi simplu să se afle alături şi împreună. Filozoful Peia: - Cred şi eu: dacă mă aflu lângă o gagică şucară, pe malul unui lac, sub briza uşoară a unui vânticel care se furişează prin coama sălciilor, întins pe iarba crudă şi ademenitoare, este evident că voi fi animat de cele mai mari satisfacţii. Mai ales dacă mi se va rătăci mâna prin teritorii ispititoare! Oh, oh! Filozoful Genuneanu: -Orice principiu filozofic care propaga fericirea deplina isi are exceptiile lui. Ca exemplu: sub pletele unei salcii plangatoare,din cauza unei rataciri neinspirate catre niste teritorii ispititoare care apartineau altui proprietar, mana filozofului Ioan Peia a suferit un accident erotic care a silit-o sa stea doua saptamani in gips. PS. FB mă anunță că acest text este o amintire de-a mea de acum un an. Nu știu de unde am preluat textul dar este plin de înțelepciune. Așa că vi-l ofer, cu drag, celor care nu-l cunoașteți. Merită citit. Și poate, chiar, reflectați la acest text! Filozoful Peia: - Chiar dacă nu ştiţi de unde aţi preluat textul, mr. Corbu, simplul fapt că l-aţi asimilat necritic, nu vă aduce oarece beneficii de imagine. Uite că am reflectat la el, precum ne îndemnarăţi, şi nu găsii mare bravură sapienţială în conţinutu-i sacrosanct. Filozoful Genuneanu: -Cea mai mare abatere de la legile in vigoare este ca domnul profesor Cristescu a afisat acest text pe Europeea fara aprobarea autorului anonim. Ca sa nu mai vorbim de tantimele neplatite aceluiasi anonim. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   cînd porţi ochelari de cal, ca onorabilul Buricea Mişu pînă şi un anunţ de la mica publicitate ţi se pare lung şi greu de lecturat!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-05-24 13:43:58               Frate Mihai, Din lungimea acestui text numai o treime imi apartine. De restul se fac vinovati atat distinsul nostru padisah cat si filozoful Ioan Peia. Dar sa sti ca pe langa lungimea dialogurilor lui Plato, pe care domnul Peia le stie pe de rost, textul nostru filozofic este o nimica toata.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-05-24 07:49:51               Textul este prea lung si nu am avut rabdare si curiozitate pentru a-l parcurge !   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-05-24 07:28:59	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE