PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Medve Text postat de Gheorghe Rechesan Într-a şaptea ne-am trezit cu o colegă nouă, una Florica Brudaşcu, venită dintr-un sat de sub Vlădeasa, din munţii Bihorului. Avea un obraz lătăreţ şi roşu ca un măr ionatan, un păr negru, stufos, împletit în două cozi groase care-i atîrnau pînă la jumătatea spatelui, mîini şi picioare mari şi era mai înaltă decît mulţi băieţi din clasă. Sarafanul uniformei o strîngea peste piept şi peste şolduri şi umbla, iarnă-vară, încălţată cu o pereche de bocanci bărbăteşti, cu talpa groasă. Stătea singură în bancă, tare stingheră şi nu prea vorbea cu nimeni, iar cînd vorbea mai mult mormăia de nu puteai înţelege prea bine ce voia să spună. S-a observat imediat că Florica era sortită să fie calul de bătaie al clasei. Celelalte fete o ocoleau, iar băieţii o ciupeau, o trăgeau de cozi, îi puneau gumă de mestecat şi pioneze pe scaun sau îi lipeau filele caietelor. Ea riposta lovind cu pumnii şi cu picioarele şi, dacă cînd te nimerea cu bocancii ăia butucănoşi, te puteai alege cu vînătăi serioase. Am poreclit-o „ Medve” (urs, în ungureşte) şi nu cred că puteam găsi una mai potrivită. Nici profesorii n-o simpatizau din calea-afară fiindcă, ori de cîte ori era scoasă la tablă stătea încruntată şi trebuiau să-i scoată vorbele cu cleştele din gură. Era bîtă la algebră, fizică, chimie şi limba franceză, iar la celelalte materii de-abia primea cîte un amărît de cinci. Diriginta a luat măsuri şi, fiindcă stătea la internat, a pus o elevă mai mare să o mediteze la materiile la care era ameninţată să rămînă corijenţa. Cu chiu şi vai, tocind şi mormăind formulele învăţate pe dinafară, Medve a reuşit să treacă clasa şi la materiile importante. La sfîrşitul clasei a opta, profei de română i-a venit ideea să organizeze o serbare şcolară, un fel de spectacol la care să participe toată şcoala. O simpatizam mult, mai ales băieţii, fiindcă era tînără, drăguţă şi purta nişte fuste mini care o avantajau. În anii 70 nu se inventase încă tîmpenia de „Cîntare a României” aşa că, vrînd-nevrînd, mai mult de dragul ei, am intrat în joc. Am primit fiecare cîte o poezie să o învăţăm pe de rost, profa de muzică a organizat un cor chinuindu-ne să intonăm pe trei voci cîntece patriotice pe care le detestam, numai Medve a rămas pe dinafară, sau cel puţin aşa am crezut noi. În ziua spectacolului, toţi elevii şcolii, dichisiţi şi înţoliţi în uniforme curate şi călcate, s-au înghesuit în sala de sport laolaltă cu profesorii şi cu directorul. Venise şi un ştab de la u.t.c. să vadă cum ne producem din p.d.v. artistic, fapt care a mărit emoţia celor care trebuiau să urce pe scenă. De bine de rău, unii recitînd, alţii cîntînd în cor sau la chitară, ne-am descurcat onorabil pînă la urmă. La final, cînd credeam că se isprăvise toată comédia, pe scenă a apărut Medve. Era de nerecunoscut, îmbrăcată cu zadă neagră, spăcel cusut cu flori, opincuţe în picioare şi o basma roşie pe cap, portul popular din satul ei bihorean. S-au auzit chicoteli, fluierături şi aplauze în bătaie de joc, iar cineva din rîndurile din spate a strigat: „plimbă ursu, măi!” Profa de română s-a ridicat strigînd „ ssst, faceţi linişte” iar cînd larma s-a potolit s-a întors spre ea şi a îndemnat-o: „ Hai, fată, dă-i drumul, aşa cum te-am învăţat!” Şi Medve a început să cînte cu o siguranţă neaşteptată. Era o doină sau ceva asemănător, dar nu melodia sau versurile ne-au lăsat mască, ci vocea ei puternică, clară şi plină de inflexiuni.Cîteva profesoare au început să lăcrimeze, pînă şi Dragomirescu, proful de mate, de spaima căruia tremurau toţi corijenţii, asculta atent, cu bărbia proptită în palmă. După ce a terminat de cîntat s-a lăsat o linişte adîncă, de puteai auzi respiraţiile celor aflaţi în sală. Cu obrajii în flăcări, Medve a făcut o plecăciune stîngace şi a fugit în culise, mai precis în spatele paravanului care ascundea coşul de baschet. Profa de română a împins-o înapoi pe scenă şi de-abia atunci au izbucnit aplauzele. Băteam toţi din palme ca apucaţii, profesori şi elevi laolaltă, un ropot puternic şi sincer care a făcut să zdrăngăne geamurile înalte ale sălii de sport. Nu ştiu ce s-a mai ales de Medve. Cred că a dat admitere la liceul pedagogic, fiindcă atunci cînd era întrebată ce meserie voia să-şi aleagă, mormăia încruntată: „învăţătoare, ca doamna Florica Ungur sau ca doamna Florica Zaha!” Poate a ajuns învăţătoare în satul ei natal, o interpretă de muzică populară cu sute de înregistrări sau poate a emigrat în America, fiindcă n-am mai auzit nimic de ea după terminarea clasei a opta. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   mulțumesc pt aprecieri, domnilor! păcat că doamnele îs tare scumpe la vedere pe sait și nu trec prea des peste încercările mele literare!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-23 19:05:13               Ca de obicei, cu talent.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2018-04-23 17:12:59               Daca textul asta e o chestie simpluta,inseamna ca eu sunt un cretin notoriu.Ai toata admiratia mea. Rudy   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-23 15:37:57               frumos   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-23 15:37:44               thank s Rudy,dar numai fraierii gen clontzu scru pt. medalii.asta o povestioara simplutza, una dintre chestiile din scoala pe care le dezgrop din amintiri!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-23 14:32:22               Ca de obicei,un stil cursiv,incitant.Sper ca cineva sa dea macar o stelutza, Rudy   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-23 13:55:42	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE