PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
COLOMPEEA - 4 Text postat de Gheorghe Rechesan COLOMPEIA - 4 În pragul mileniului trei, aspectul Colompeei s-a schimbat în mod semnificativ. Uliţele au fost asfaltate, e drept că de mîntuială fiindcă la prima ploaie zdravănă bitumul a fost spălat şi caldarîmul a luat-o la vale, casele şi-au pierdut aspectul tradiţional, acoperişurile de stuf fiind înlocuite cu tablă roşie care imită şindrila, zidurile au fost fărbăluite în culori vesele: galben, verde, mov, portocaliu ca focul şi chiar şi cea mai modestă coşmelie avea termopane la fereşti şi antenă parabolică pe prispă. Au apărut buticurile, băuturile răcoritoare, chewinggum-ul, chipsurile, chiloţii chinezeşti, ţigările gata făcute, cafeaua la dozator şi peste tot se puteau vedea afişe, reclame viu colorate şi firme făţoase. Nu mai găseai crîşme în sat ci numai puburi şi coffee-baruri, alimentara dispăruse ca să-i ia locul un supermarket, iar talciocul se numea general store. Cea mai amărîtă babă din sat avea telefon mobil, iar bîrfele nu se mai purtau pe marginea şanţului, ci pe messenger şi pe facebook. În faţa acestei invazii a noului, colompeienii au reacţionat diferit. O parte dintre ei, mai ales cei vîrstnici, s-au resemnat, aşa cum se resemnaseră şi strămoşii lor pe vremea marilor năvăliri barbare. Alţii s-au bucurat, mai ales muierile şi tineretul că intraseră şi ei, în cele din urmă, în rîndul lumii. De muncit nu mai muncea nimeni, prea mare era impactul civilizaţiei asupra lor ca să-şi mai piardă vremea cu sapa la prăşit sau asudînd la muncile cîmpului. Fermele c.a.p. ului se năruiseră ori le luaseră cărămidarii bucată cu bucată, bolţar cu bolţar să le vîndă cui i-o fi de trebuinţă, ţarinile rămaseră pustii, bălăriile crescuseră cît statul de om, încît de ar fi trecut Alicsandru Machidon călare pe Bucifalul lui nărăvaş pe-acolo s-ar fi crucit văzînd în ce hal ajunseseră ogoarele roditoare ale lui Dromichete. A lu Pai-Uscat avu un vis plin de înţelesuri. Se făcea că umbla prin lunca înverzită cînd deodată îi ieşi în cale o vulpe. Cu gîndul să-şi facă din blana cumetrei o căciulă făloasă, se repezi s-o prindă dar şiretul animal o tuli printre tufe. Se luă după ea, de-a buşilea, prin mărăcini, ca un copoi, pînă cînd ajunse în dreptul unui bîrlog strîmt, săpat între rădăcinile unui arin bătrîn. Băgă mîna-n bortă să prindă animalul de coadă însă acesta se suci şi-l muşcă. Cînd scoase brînca din gaură văzu că mîna începe să se umfle şi se umflă pînă ajunse cît o lopată de brutar, iar pe podul palmei începu să-i crească o blană stufoasă cu peri roşcaţi. Zbieră în somn de parcă l-ar fi văzut pe Necuratu şi se deşteptă leaorcă de sudoare. Cum nu mai se găsea nici un solomonar în sar, iar pirandele ce dădeau în bobi şi umblau cu ghiocul îşi transferaseră activitatea predicţională prin Paris, Roma şi Madrid îşi tălmăci singurel visul: lunca verde = patria, arinul scorburos = satul său de baştină, vulpea = ticăloşii care urzeau, la îndemnul străinătăţii la pierzania lor, mîna îmblănită = belea şi blestem mare pe capul lui. Din clipa aceea lăsă deoparte orice activitate lucrativă şi se apucă cu toate puterile sale să destrame blestemata conspiraţie mondială. Începu, fireşte cu consătenii săi. Lipi afişe în cîrciumă, la biserică, la primărie şi-n tot locul în care umblau oamenii, prin care anunţa o mare conferinţă pe tema dezrobirii patriei pe care avea să o ţină îndată după Paşti, pe maidanul unde evalua echipa locală de oină, „Trecutul”. „ Ce-i aia dezdrobire, maică?” îl întrebă ţaţa Lencuţa, vecină-sa, după ce un nepot aflat la şcoală îi citi anunţul. „ Adică să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare, să ieşim din robie!” o lămuri Păiuşcă. „ Ahaaa, făcu baba, bănuiam io că-i ceva cu zdrobitu, ca la culesul viei cînd calci ciorchinii !” În ziua sorocită, Nelu a lu Pai-Uscat se ferchezui şi se îmbrăcă în nişte ţoale potrivite : cămaşă albă din poplin, cioareci negri din tergal, cum se purtau pe vremuri la horă şi pe la şezători, geacă din fîş bleumarin, căciulă cu clape pe cap şi tradiţionalele cizme din cauciuc în picioare. Pe maidan se strînseră vreo douăzeci de inşi, mai ales babe şi moşi curioşi dar această audienţă scăzută nu-l descurajă. Trase un gît de rachiu de corcoduşe ca să-şi limpezească glasul şi începu aşa: „ Bă, oameni buni, aşa nu să mai poate! Tre’ să punem mîna pe par şi să le dăm la cap ticăloşiţilor, că altfel se duce dracu de rîpă ţara noastă! Să nu lăsăm lichelele, viniturile şi telectualii să ne vîndă străinilor!” În glasul lui răzbătea ecoului scurtului discurs ţinut de stră-stră-unchiu-su, Nică Rîlă a lu Drojdie, pe cîmpia Libertăţii de la Islaz, acum un veac-jumate şi mai bine. Moş Visalom a lu Pleavă, nelipsit la toate adunările obşteşti, chit că de-abia îl ţineau picioarele şi-l aduseră nepoţii pe brînci pînă acolo, se găsi să cîrtească : „ Care-s telectualii ăia, bre, cum îi găjbeşti, au semn oareşcare să-i cunoşti?” Lui a lu Pai-Uscat îi rămase vorba-n grumaz, mai-mai să se-nece: „ Să ştiu ei care îs...noi numa să le aţinem calea şi să le dăm la mir!” A lu Pleavă nu se lăsă: „Mă, nepoate, io zic aşa, să nu facem fo încurcătură dreacului, să caftim pă cine nu trebuie şi să ne ia miliţia la-ntrebări...te duci tu, frumuşel, la dugheană, cumperi o kilă-două dă vocsea roşie şi o pensulă, iară cînd vezi un telectual d-ăla, pus pă rele, îl însemni binişor cu farbă să ştim şi noi pă cine otînjim la tărtăcuţă!” A lu Secară se băgă şi el în vorbă: „ Nu e bine, bre...da’ce crezi tu, neică, că telectualii îmblă pă uliţă, aşa, teleleu, ca oricare, ca să-i însemnezi tu cu bidineaua? Nooo, măi, ăia stă la biurou, scrie şi ceteşte, nu iasă în lume dăcît noaptea, pe-ascuns!” Păiuşcă se-nfurie şi răcni: „ Hooo, mă, că nu v-am dat cuvîntul pă rînd ca la şedinţele b.o.b. al p.c.r.! Cleveteala nu-i de niciun folos, trebuie să-i găjbim şi să-i belim, că altfel ne dau ei pe mîna poliţiei şi ne strîng procurorii de fudulii pînă spunem şi ce-am mîncat alaltăieri de cină!” „ Răbdări prăjite! rîse moş Pleavă şi adaugă: Faceţi cum vreţi, mie mi-e să nu-ţi pună porcurorii ăia un bir pe vorbit, mă, a lu Pai-Uscat, c-atunci ai belit carasu’!” Adunarea se împrăştie iar conferenţiarul, mîhnit că nu mai avea auditoriu şi i se duse conferinţa pe apa sîmbetei, că vorba aia, „ nimeni nu-i profet în ţara lui” se-ntoarse acasă şi se puse pe scris. Scrise jalbe către biroul judeţean de cadastru că de ce lasă vacile celor din Gogoşeşti să pască în extravilanul Colompeei, scrise preşedintelui consilului judeţean Giurgiu că nu pune parapeţi şi panouri de protecţie pe şosele, ca să nu cadă gîştele şi raţele victime camioanelor şi autoturismelor, scrise chiar şi Parlamentului şi preşedintelui care se afla în fruntea ţării acuzîndu-l că-i neam de strînsură şi nu face ordine în ţară. De răspuns nu-i răspunse nimenea la epistole, iar amănuntul ăsta îl făcu să turbeze de necaz. Nu mai ieşea din casă cu săptămînile, iară cînd ieşea mergea langa pe uliţă răcnind: „ Lichelele, vînduţii, jidanii, ţiganii, telectualii şi procurorii, pe toţi e musai să-i atîrnăm în laţ!” Copiii se ţineau după el cîntînd şi hăulind: „ Nea Păiuşcă de eşti beat, urcă-te frumos în pat, să-ţi fie somnul curat, pe mundir de pai uscat!” Înainte de Crăciun, avu a doua prevestire. Culmea e că nu se petrecu în vis, ci aievea pe cînd dădea prin bătătură cu un tîrn de nuiele. Şi, cum mătura el, acolo, găinaţul de curcă, numai ce auzi un glas şopotind: „ du-te la rîpă, du-te la rîpă!” Se suci, se învîrti, dar nu văzu ţepenie de om. Se luă iar cu treaba, dar cînd să spargă nişte lemne careva glăsui iar: „pssst, eşti surd, n-auzi, du-te repede la rîpă!” Atunci îi sări ţandăra şi vîntură toporul către cel nevăzut: „ Ce să caut la rîpă, drace?” Din şopron îi răspunse un glas de bărbat: „ Du-te, nu mai sta pe gînduri, că dacă nu te duci ţi-o părea rău, cîte zile o mai duci, o să te căieşti că nu te-ai dus!” Văzînd că nu-i dă pace Ucigă-l toaca, Păiuşcă scoase dintr-o şiră de paie bicicleta marca Pegas, cadou de la tat-su de pe vremea cînd îşi luase bacalaureatul şi porni iute către marginea satului. Chit că nu mai avea decît o pedală la vehicul, iar camerele erau dezumflate ajunse în rîpa Mălurenilor cam în trei ceasuri fiindcă între timp se lăsase şi-o negură deasă de-ţi băgai deştele-n ochi. Cînd ajunse pe buza rîpii strigă: „ Unde eşti, mă, fi-ţ-ar pielea afurisită să-ţi fie?” Se ştie că diavolul poate lua diferite înfăţişări omeneşti dar, de fiecare dată, sub ele se ascund coarnele, coada şi copitele de ţap ale lui Nichipercea. Ce să vezi, şi să nu crezi? În fundul rîpei stătea, aşa cum stă ditamai judecătorul în scaunul său de judecată, pe un jilţ de fum, o muiere înaltă şi nurlie, cu boiul întunecat şi pletele lăsate pe umeri. Purta o ţoală lungă şi neagră, cu o basma albă la gît, cum poartă procurorii, iar cînd îl văzu ochii îi scăpărară ca doi tăciuni şi-i zise: „ Venişi, Ioane?De cînd te-aştept mi s-a sleit şi tuşul de pe ştampilă!” El se fîstîci şi-şi strînse bine brăcinarul. „ Ce vrei, cioclovină?!” „ Nu te teme, zîmbi joimăriţa, că de data asta nu te caut la bărbăţie, am venit să te iau cu mine!” Ce au mai vorbit ei, acolo, sub rîpă, cine poate ştii? Destul şi bine că a lu Pai-Uscat nu se mai întoarse acasă. După o săptămînă îi găsiră Pegasul în rîpă, cu spiţele îndoite şi plin cu găinaţ de cioară, însă Păiuşcă, ia-l de unde nu-i! După un proces verbal constatator, scris pe marginea tejghelei din barul lui Basamac, autorităţile l-au dat dispărut. Un lingurar care umbla cu caprele pe acolo a povestit poliţailor c-ar fi văzut, în toiul nopţii cînd se făcuse el nevăzut, o arătare spăimoasă trecînd cu paşi mari pe dealuri, ca o nălucă mare cît clopotniţa bisericii de înaltă, iară năluca aceea ducea în braţe un bărbat. Ciobanul se jura că omul acela semăna leit cu Ionel Păiuşcă, atît că era gol-puşcă, cum îl făcuse maică-sa, iară pielea îi lucea şi lumina de departe de parcă ar fi fost dată cu aurolac bronzuliu pentru sobe. Căsoaia celui dispărut a rămas primăriei, iar pevezenghiul de primar i-a găsi deîndată o întrebuinţare, a făcut din ea sală de nunţi şi botezuri, să serbeze oamenii ca la oraş, că-n Colompeea nu se găseau restaurante. Numai moş Pleavă n-a fost mulţumit şi-i scoase ochii zicînd: „ Bre, orice s-ar zîce, ăsta a lu Pai-Uscat a fost om cu învăţătură de carte şi fruntaş la noi în sat...ar fi fost potrivit să-i facem o casă momorială în casa-n care a stat, cum au tăţ telectualii dă frunte!” A lui Boştină începu să rînjească: „ Vezi, neică, să nu te audă ăla, de unde o fi călătorit, că l-ai făcut telectual, c-acuşica te pomeneşti cu el în sat, călare pe-un tîrn uscat, pe iapa dracului, sau cu-aeroplanu şi începe să te blesteme de nu te mai spală toate apele Dunării!” Dacă treci prin Colompeia, antica Colonia Pompeia, ridicată de un centurion roman lovit de pîntecariţă, nu se poate să nu-ţi pomenească careva despre cel dintîi fiu al ei, barem că-n vremea cînd trăia printre ei, mare scofală n-a făcut la viaţa lui dar aşa-s colompeienii, ca de altfel toţi semenii lor, îi laudă pe cei care s-au dus şi-i bîrfesc pe cei care le stau în cale. N.A. Locurile, întîmplările şi personajele acestei povestiri sunt imaginare şi n-au nicio legătură cu realitatea decît dacă celui care le citeşte i se năzare în alt fel. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   nene, uite cum sta treaba:nu eu te-am chemat pe pagina mea, ai intrat ca musca in dosul cabalinei, adica neinvitat! asa ca, ai de ales: ori taci ca mortu-n papusoi, ori iti asumi consecintele!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 22:20:06               Stii ce ? Sa dispari din jurul meu, mi-e scarba de tine, de atitudinile tale mizerabile. Ai inteles ?   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 22:11:33               p.s. de ce te-as jigni, omul, homo sapiens nu e o primata? sau ai chiulit la lectia asta de biologie?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 21:49:02               "nu-mi vorbi de corectitudine cind tu ai inceput, reciteste ce ai scris mai jos sau asta e un compliment -> "Incearca sa fii om, daca domn nu poti ! Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 19:03:07 sa lasam, asta, mai bine spune-mi, nea buricea, te simti mai barbat cind intri cu acreala si badaranie pe paginile mele, in vreme ce ale tale pagini sunt zavorite ca un seif...nu ca ar fi ceva de comentat sub ele...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 21:47:30               Rechesan, iar incepi ? Primata se presupune ca ma jignesti, informeaza-l tu pe dl Corbu daca esti onest !   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 20:30:52               maestre Buricea, observatía matale este superflua, ca sa ma exprim elegant, personalitatea bardului de la Malu este atit de debordanta incit s-a revarsat cu toate cele ce-i apartin, peste noi, mai ceva decit Dunarea la Calafat;sa musc din ea, fereasca eutherpina bilbutza, la care matale, ades, te-nchini. e drept ca ne da clase(mai precis, doua dupa categorisirea c.f.r.ului) ca personalul de Slobozia cind se intersecteaza pe sine cu o dejectie de patruped(stii prea bine la ce ma refer fiindca pusesi recent pe rime oable o poezica cam coprofila) Acum, mai ramine o problema de explicat:observatia aceea cu "ìncearca sa fii om daca domn nu poti"~nu-i oare pe linga litera regulamentului prin semnificatia ei cam insultatoare? nu de alta dar, as vrea sa aflu daca e perfect reglmentar ca sa-ti pot adresa semnificativul apelativ "primata"!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 19:32:55               Ai dreptate, domnule RS, chiar este un maestru adevarat, pe bune !   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 19:04:49               Nu puteti sa fiti domni ? Oricum domnul Peia, lasand la o parte limbajul virulent, va da clase la toti din toate punctele de vedere. Rechesan nu poti trai daca nu musti din personalitatea debordanta a acesti domn ? Incearca sa fii om, daca domn nu poti !   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-03 19:03:07               dacă e bărbat, revine și-acu (la nivel 10, nu contează, un maestru adevărat face față și la nivel 10).   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-03 17:36:04               am vorbit cu hastagistii,il vor tine ocupat.   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-03 17:26:18               ms. Fane, personajul e "fumat" tema e de-a pururea actuală! :) p.s.oare bardul va reveni după o lună de arest la domiciliu?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-03 15:32:28               * cu aceeași admirațiune pentru lexic, construcție și talentul narativ în ciuda temei cam fumate corectează coffe, şineau, cu boiul întunecat pletele lăsate pe umeri (mai trebuie un și)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-03 15:09:15	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE