|
|
|
|
|
|
|
|
|
Despre noi |
|
|
Text
postat de
Andrei Ghejan |
|
|
Oamenii, în general, au o putere de adaptabilitate mare, mai ales când apar schimbări nu neapărat naturale, ci mai degrabă de ordin social. Nici românii nu fac excepție, cu o particularitate însă, mai puțin vizibilă la alte nații. O să încerc să-mi exprim un punct de vedere despre aceasta, simplist, izolând-o cumva din multitudinea de feluri în care se manifestă adaptarea în sine, folosindu-mă de câțiva parametri care definesc noțiunea de adaptabilitate.
1. Caracterul general. Tolerant în proporție de peste 90%, restul prea puțin exprimat.
2. Comportamentul. Dezbinat atât de facto, cât și de interese meschine (externe, sau (și) interne), vânzarea bazată exclusiv pe lăcomie și egoism competitiv. Latent, de neacceptare intimă, dar faptic marginalizat din lașitate, ignoranță, iar la nivel politic: incompetență. Fenomenul numit ”stol de cuci”, bazat pe principul (aplicat în forță atât politic, cât și economic): ”divide și cucerește”. Implicarea este strict divizată în câteva pachete: aprox 100000, respectiv (0,5%)(clasa politică și acoliții) maxim implicați în baza obținerii avantajelor directe și indirecte, peste 60% din populația matură se confruntă cu neimplicarea din vari motive, sau nepăsare, iar restul fie fug, sau se ascund în nimicnicie și/sau ignoranță, fie sunt prea preocupați de propria supraviețuire și atât, cu implicări sporadice. Reacția este minimă și pe asta se și bazează cei care vor să aducă țara în ruine, interesele fiind mari.
3. Flexibilitatea. Mărită, bazată pe lipsă de prejudecăți și indiferență pentru viitor.
4. Abilitatea. Inegalabilă. Se ascunde cameleonic în spatele inconștienței generate de prostie, sau la polul opus, fără prejudecăți la și dincolo de pragul infracțional susținut de un sistem atent gândit astfel încât să se poată face asta cu minimum de riscuri, în curs de perfecționare.
5. Aspirația. Un trai mai bun. N-o să vină. Din contră, discrepanțele bogați-săraci vor fi din ce în ce mai mari, iar clasa de mijloc (singura productivă cu adevărat, generatoare de un potențial nivel de trai mai bun) va fi sensibil diminuată, fiind puse asupra ei presiuni din ce în ce mai mari. ”Modelarea” sistemului de impunere (prin taxe, impozite, etc) este de așa natură gândit încât să o sufoce. ”Baloanele de aer” din exterior sunt doar propagandă, cu destinație precisă către clasa favorizată, suportul circulând astfel ”la vedere, legal”. ”Paradis fiscal” (ca mecanism) pentru șmecheri și coșmar pentru truditori. Legile sunt date numai pentru fraieri, iar infracționalitatea de toate genurile va fi astfel favorizată.
În condițiile în care nici măcar nu există intenții de modificare a sistemului de impozitare a salariilor, rata șomajului va crește considerabil. Produsul intern se va micșora, fiind deja deficitar, iar balanța importuri/exporturi mărindu-se, vom ajunge cerșetori legitimi. Concurența în loc să se mărească, de va diminua, ceea ce va permite o explozie a prețurilor, viața devenind mai scumpă la propriu. Exodul, în special al forței de muncă calificate se va mări. Progresul tehnologic, ca o consecință, va scădea amenințător spre ”lumea a III-a”. Încurajarea parazitării (tot sub auspiciile democrației) va de veni o modă, iar România un refugiu pentru toate leprele, lada de gunoi uman (și nu numai) a Europei.
6. Rezultatul. Românul de rând o va duce din ce în ce mai greu, într-o țară care nici măcar nu-i mai aparține. Va fi la fel de expus ca un soldat în ”no man’s land” pe deasupra căruia se bat hienele. Sub masca ”principiilor democrației”, practic își exercită atât individual, cât și colectiv dreptul de auto-distrugere, cu un amendament: nu conștientizează pe deplin asta, cu toate că efectele se văd. Excepțiile fac întregul.
7. Responsabilitatea. Pierdută undeva printre elementele clasei politice.
8. Concluzia (dată de Petre Țuțea): ”un popor de idioți”.
Va supraviețui? Greu de răspuns la momentul actual, dar bazându-mă pe ”4” din scurta incursiune în adaptabilitatea românului (cam la orice) și fiind o fire optimistă (adică prost), o să-mi ofer un ”Da”... destul de rezervat și mai mult așa... de complezență.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|