PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ăla la beci, ăla la beci - clopotarul satului Text postat de Mihail Buricea Aveam cam patru cinci ani şi ne jucam în ţărâna de pe drum La noi în Glod prin faţa casei bătrâneşti treceau oameni la deal şi la vale la muncă sau de la muncă şi te trezeai că te-ntrebau: - Bă, puţă, al cui eşti ? - Al lu’ Ion al Ionicî răspundeam eu timid - Ce mă tu eşti zăpârstea ? - Eu nu sânt zăpârstea, eu sunt Mihai - Mă=ta unde e ? - În bucătăria de vară face demâncare - Bă, strânge-te-ar mă-ta-ntre picioare, spunea maliţios şi hodoronc-tronc câte unul - Ba pe tine, ba pe tine! răspundeam eu necăjit. Odată, din vale, pe la Niţa Sârbului venea grăbit un om mic de statură cu nişte pantaloni largi de dimie, având un petic mare şi negru în fund cu cămaşa de cânepă ruptă şi ponosită, nebărbierit, cu o pălărie pe cap cu borul lat desculţ şi cu tălpile late, disproporţionate cu înălţimea sa Venea în urma unei turme de trei capre şi două oi Când s-a apropiat de noi a strigat cât l-a ţinut gura : - Bă, intraţi în obor că vă-mpung caprele! - Bă, n-auziţi ? Că vă bag la beci ! Când am auzit de beci, am fugit mâncând pământ, pe la spatele casei ascunzându-ne printre lemnele de foc, rezemate de un dud bătrân şi găunos Când am auzit de beci îmi şi imaginam beciul de sub casa noastră întunecat şi răcoros, unde credeam că se află babaul, cu care ne speriau cei mari când nu eram cuminţi După aceea, cum îl zăream pe drum, apropindu-se de noi, intram în panică şi fugeam ca potârnichiile care pe unde putea strigând cât ne tinea gura: - Ăla la beci, ăla la beci! După ce credeam că se-ndepărtase destul, din dreptul casei noastre ieşeam în drum şi continuam să ne jucăm ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic Când am crescut mai mărişor şi mă duceam la biserică de Paşti mare mi-a fost mirarea când l-am zărit pe Ăla la beci cum strângea cam cu forţa ouăle roşii cu care luau oamenii paşti şi le punea într-un coş de nuiele Speriat de întâlnirea cu Ăla la beci cu glas tremurând am întrebat-o pe mama, care mă ţinea strâns de mână : - De ce ne ia ouăle roşii Ăla la beci ? - Ce vorba e aia, Ăla la beci ? E clopotarul bisericii Ion al Porumbicî, poreclit Peneş, strânge ouăle roşii pentru popa că aşa s-a pomenit aici la noi în sat de când mă ştiu... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE