PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Balada cânepei Text postat de Mihail Buricea În fiecare an tăticu semăna a cânepei sămânţă-n-arătură odată ce căldura iarăşi revenea la noi pe şesuri dinspre Curmătură apoi de păsări eu păzeam de zor a răsăririi cânepei-n grădină în timp ce gândul meu purtat de dor călătorea pe-a soarelui lumină spre seară păsările adormeau sub cerul plin puzderie de stele iar visurile mele se pierdeau spre lumile albastre şi rebele în fiecare zi de dimineaţă eu săvârşeam aceiaşi aventură în timp ce cânepa-mi râdea în faţă şi pupăza cânta pe Pârlitură aşa-mi trecea al primăverii cânt în vremurile-acelea dealtădată iar vara revenea peste pămant şi peste cânepa îngândurată când vara stăpanea peste coline cu mic cu mare ne uneam de zor să secerăm a soarelui minune în snopi s-o punem pentru viitor la soare snopii i-asezam cu spor să iasă apa trasă din pământ ca să ajungă iarăşi la izvor dusă de nori pe-al aripilor vânt când cânepa uscată era gata cu carul o duceau la Otăsău măicuţa Manoilă şi cu tata să se topescă-n apa strânsâ-n tău zile şi nopţi în balta de la râu dospea sub cer a cânepei tulpină iar moara noastră măcina la grâu făcând făină fină din lumină apoi din nou la noi în bătătură cu caii cânepa era cărată şi aşezată pentru uscătură prin curtea noastră mică şi curată când cânepa era complet uscată o meliţam din zori şi până-noapte în timp ce mintea mea era plecată spre culmile visate neumblate urma apoi a scărmănării cursă în serile ploioase de sub Faţă iar cânepa-n fuioare era pusă şi la lumina lămpii toarsă-n aţă cu aţele făcute gheme-apoi la Moţârcanu o duceau cu iţe ca să urzească pânza de nevoi şi pentru casa noastră noi velinţe în prag de iarna tata instala razboi să ţeasă mama pânza cu căldură noi ajutam părinţii la nevoi în grajd prin casă si pe bătătură pânza era gata-n primăvară ţesută şi albită cu leşie să poată să ne-mbrace mama iară cu haine noi de bâlci la S'ânt Ilie demult părinţii mei în paradis s-au dus chemati de-a timpului cărare iar cânepa în lumea mea de vis rămâne cea mai sfântă sărbătoare de-atunci imi amintesc mereu cu dor a cânepei poveste-n-arătură când primavara vine iară-n zbor la noi acasă pe la Curmătură Din volumul de versuri Calvarul meu de axiome Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE