PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ORANJADA MECANICĂ (episodul 3) Text postat de Gheorghe Rechesan ORANJADA MECANICĂ ( telenovelă) – episodul 3 Dubla 4 INTERIOR. DIMINEAŢA. BIROUL PROCURORULUI MANDARINĂ MANDARINĂ (cu o pipă englezească în colţul gurii): − Ia zi-mi comisare, cum merge treaba cu filajul, l-ai găjbit pe conspirator? GRIJANIE (vesel): − Domn procuror, a mers mai uşor decît mi-aş fi imaginat...aşa cum mi-aţi sugerat i-am luat urma călugărului, grecu ăla de ziceaţi că-i profesor şi am nimerit drept în bîrlogul nemernicului! MANDARINĂ: − L-ai pus sub observaţie cum ţi-am zis? GRIJANIE: − Am deplasat acolo toată echipa operativă, plus sergentul Boby de la unitatea specială patrupede. Boby ăsta cînd ia urma unui răufăcător nu se lasă pînă cînd nu-i face ferfeniţă garaibacele...o dată a prins un traficant de carne vie din Crevedia şi nu s-a potolit pînă cînd nu i-a făcut ăluia praf toată marfa! MANDARINĂ (scobind în pipă cu unghia degetului mic): − Hai, toarnă repede tot, nu mă mai fierbe! Unde se ascundea Ion Apeion? GRIJANIE: − Într-o fostă fermă zootehnică a c.a.p.-ului din Ghizdăuţi, judeţul Giurgiu...o amenajase ca pe o casă de vacanţă, cu tot confortul: teracotă, wireless, antenă parabolică, w.c. ecologic în fundul curţii. Cînd am ajuns noi acolo, tocmai tăia un salcîm ca să-şi facă suport la rutăr. Vă daţi seama că nu puteam năvăli aşa, fără mandat, peste el, ne trebuia un pretext să intervenim. În echipă am un şmecheraş, unu Elvis Ciuraru, mai colorat el la piele dar tare isteţ, care-mi zice: „ şefu’ lasă-mă pe mine să mă infiltrez şi ţi-l livrez ca pe tavă.” Eu îmi dau acordul, iar Elvis al meu se îmbrăcă în nişte fuste d-alea încreţite şi viu colorate, cum poartă muierile din etnia lui, se boi să semene a gagică, îşi îndesă nişte şosete făcute ghem în sîn şi o luă drept spre suspect. Cînd îl vede, ăla rămîne cu toporu-n aer şi beleşte nişte ochi de credeai că a văzut-o pe Bionseea în carne şi oase. Se înroşise la mutră ca sfecla şi îi curgeau balele ca la taure cînd vede o vacă-n călduri. Se bagă apoi împreună năuntru, iar noi sărim din tufele în care ne camuflasem şi ne îndreptăm la ferestre să vedem cum o prelucrează Apeion pe „pirandă”. Să mori de rîs, domn procuror, nu alta...îi ridicase lui Elvis sumnele în cap şi-l auzeam în căşti cum gîfîie şi-i recită o poezea de amor...suna cam aşa : „ tu, femeie simplă, cu pieptul ca pita dospită / cu pletele-ntunecate ca noaptea de ianuar / cu ochii ca jăraticul, cu buzele ca mura mă duci în ispită...” am toată înregistrarea, dacă vreţi s-o ascultaţi! MANDARINĂ (aruncă pipa şi desface un pachet de ţigarete mentolate): − Ce dracu, mă Grijanie, l-aţi umflat pentru viol? GRIJANIE: − Nu, că n-a apucat să...mă-nţelegeţi să ducă coabitarea pînă la capăt! Am sărit, am spart uşa şi l-am somat să se legitimeze. Tremura ca varga, credea amărîtu că-l pîrîseră balaoacheşii la poliţie c-avea intenţia să coţăiască una de-a lor şi-am venit să-l căutăm la icre! MANDARINĂ (nemulţumit, stinge ţigara mentolată după două fumuri): − Slăbuţ, cu fleacurile astea nu pot merge-n instanţă. Ceva probe incriminatorii, aşa, mai serioase, n-aţi găsit acolo? GRIJANIE: − Ohooo, păi staţi să vedeţi...după ce i-am pus brăţările de oţel, am procedat conform instrucţiunilor şi i-am percheziţionat în amănunt tot hogeacul...în primul rînd am găsit material propagandistic: zece metri steri de cărţi, numai cu poezie militantă de pe vremuri: Ion Brad, Mihai Beniuc, Viorica Porumbacu, Marcel Breslaşu şi alţii de acelaşi gen...pe urmă, sub podele am dat de un tîrnăcop, dar nu unul obişnuit , cum poţi cumpăra de la prăvălie, ci unul făcut cu totul şi cu totul din aur... MANDARINĂ: − Ce naiba făcea cu un tîrnăcop de aur? GRIJANIE: − Asta l-am întrebat şi io...şi mi-a zis că-i miner şi că sapă cu el după parale de-alea fictive, eurocoane, bitcoane, sau cum drac le zice! MANDARINĂ ( notînd într-un carneţel negru): − Bon...aşa se mai încheagă dosarul...îl băgăm la deţinerea neautorizată de valută şi de metale preţioase. Altceva? GRIJANIE ( scoate o foaie din buzunarul vestonului): − Aici am o chestie explozivă olografă redactată chiar de mîna lui, pe care intenţiona să o trimită mai departe...am dat-o băieţilor de la biroul criptologie s-o decodeze că era scrisă cifrat! MANDARINĂ (ia foaia şi citeşte repede cu voce tare): „ suferinţa mea e unică dar nu-mi aparţine” = suntem mulţi care-l urîm pe Johannis „ dramele mele nu-s numai a mele” = am făcut rost de arme şi de muniţie prin filiera rusească „ pot să ignor durerea sau s-o macin în scocul intim al tăcerii” = în caz că voi fi torturat voi tăcea mucles „ mă voi transforma într-un monumental biomecanism egocentric = voi fabrica o bombă mare cu declanşator electronic de la distanţă „ adică fix ceva rotund şi infravegetativ” = pe care o voi detona la momentul stabilit „ sunt arc reflex şi vibraţie pulsatilă” = aştept cu nerăbdare ziua şi ora declanşării acţiunii „născut în jocul de zaruri al ADN-ului = m-am săturat să fiu manipulat de nato şi uniunea europeană „ în fluxurile atomice potrivnice = la nevoie ne vom alia cu Coreea de nord „umbra fiinţei noastre” = cu Rusia lui Putin „aruncată la coşul de gunoi al al marii curve numite istoria” = mai bine murim toţi decît să dispărem ca naţie GRIJANIE: − Eiii, ce părere aveţi, domn procuror? MANDARINĂ: − Îl bag la mititica pentru minim zece ani! Ceva materiale pirotehnice aţi găsit? GRIJANIE: − Încă nu, dar ne ocupăm şi de aspectul acesta! Ţîrîitul brusc al vetustului telefon negru de pe birou îi face pa amîndoi să tresară. Mandarină apucă cu o inexplicabilă precauţie receptorul şi-l duce încet la ureche. Se aude un zumzăit metalic, urmat de scrîşnete şi ţiuituri. MANDARINĂ ( palid, cu o voce moale): − Am înţeles...da, domnule ministru...corect, aveţi perfectă dreptate...aşa am să fac! Aşează telefonul în furcă şi scoate dintr-un sertar o ploscă din alumniu. Bea, se scutură, bea din nou tuşind şi-i face semn comisarului să se apropie. GRIJANIE: − Vă simţiţi rău, domn procuror ? MANDARINĂ (în şoaptă): − Dă-i drumu suspectului! GRIJANIE (ridică din sprîncene): − Cum adică, să-i dau drumul... pe ce bază? MANDARINĂ: − Îl eliberezi pe bezmeticul de Ion Apeion, ce mama dracului nu pricepi că...în fine, cazul trebuie clasat, nu-s probe concludente pentru un dosar de urmărire penală! Ia foaia cu mesajul decriptat, o aprinde cu bricheta şi o aruncă în scrumieră. FADE ON. Prim plan pe hîrtia care arde mocnit cu pîlpîieli scurte. Imaginea se îngustează pînă dispare. ~ va urma ~ N.A. Acest text este un pamflet, în conformitate cu legile audiovizualului. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   cam da.„modelul” s-a fleșcăit, viața bate filmul.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-01 19:07:09               maestre, vot pentru tehnică, dar, după părerea mea, se simte că e scrisă fără convingere.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-03-01 17:05:53	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE