|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un mod de viață (XII) |
|
|
Text
postat de
Andrei Ghejan |
|
|
(locația: Bucurețti - 1988, hotelul XXXXX. În restaurantul hotelului, unde nu servesc masa decât fasonații din elită și unde nu găsești o masă să dai cu tunul, își face apariția un tip agitat (Baba), ușor transpirat într-un costum gri impecabil, ținând în mână un walkie-talkie masiv la care ”latră” autoritar și periodic. Împinge în toate ușile întâlnite, uitându-se dincolo de ele suspicios la toată lumea care-i iese în cale, până se ciocnește accidental chiar de șeful de sală, gata-gata să-l dărâme)
Baba: - Ce faci dom'le? Ești nebun, nu te uiți pe unde mergi? Care-i șeful pe-aici? (...și continuă agitat, ignorându-și total interlocutorul căruia-i proptește un braț în piept ținându-l astfel la distanță, șoptind apăsat la cărămida walkie-talkie pe care o apropie de buzele pline de reproș: - Zănoaga, alo Zănoaga... recepție... (apoi întorcându-se brusc spre șeful de sală): - Cheamă-l repede pe Șeful! (acesta, precipitat, pleacă să-l aducă și se întoarce cu el)
Șeful: Da, vă rog... să știți că totul este rezervat. Nu... (este întrerupt de Baba care din nou latră la walkie-talkie)
Baba: - Zănoaga... recepție! - nu pe acolo, v-am spus să nu o luați pe Magheru! Ce draqu dom'le, vorbesc cu pereții?!!, (apoi autoritar către șef): Încetează orice făceai și dă ordin imediat să ne facă o masă de zece persoane. Vine tovarășul Bârloagă cu câțiva din echipa lui de control!
Șeful: - Bine... imediat,... dar n-am fost an... (intră și Nadi, în forță, cu o mină afectată, direct spre noi)
Nadi: - Gata? E totul aranjat? În 5 minute sosește tovarășul Bârloagă cu delegația operativă! (către șef, panoramând cu vederea toată sala): -Uite-acolo o pui! (arătând cu degetul un loc mai retras, apoi ușor indignat și contrariat în același timp): N-aveți separeuri? Unde țineți protocoalele de gradul ”0”?
Șeful: - De fapt, avem, dar n-am fost anunțat...
Baba: - Ești, acuma! Hai, repede, repede. Ia să-l vedem!
Șeful: - Vă conduc acum, poftiți, vă rog, după mine...
Nadi (către Baba): Tovarășul Oncilă, cât verificați dumneavoastră să fie totul în regulă, mă duc să asigur perimetrul de la intrare. O să revin cu oaspeții! Zănoaga... recepție... (și dispare pe ușa de la intrarea restaurantului, în timp ce Baba și șeful organizează în cele mai mici detalii protocolul de primire. Rezerva are o masă de 12 persoane, motiv pentru care 2 chelneri dedicați extrag repede surplusul de două scaune, rearanjându-le cu multă atenție pe celelalte rămase și tacâmurile în dreptul lor. Apar repede și două frapiere cu câte două sticle de șampanie franțuzească. Baba, brusc împrietenit cu șeful, nu-și ascunde mulțumirea, plusând): -Vezi și niște țigări de foi bune! Sunt și câțiva fumători, iar pentru dame, pentru început Martini și salate de fructe. A!! Să nu lipsească alunele și Cola! Comanda o luați imediat cum apar invitații. Fiind o echipă operativă, e posibil să plece oricând.
Șeful (ușor relaxat): - Sigur! Se face!, orice se face... imediat
(Alaiul își face apariția, cu Nadi deschizător de drumuri, un Carlos-Bârloagă jr. într-un costum crem suficient de țipător să-ntoarcă toate privirile și noii noștri prieteni (printre care și patru balerine de la revistă) pe care tocmai i-am cunoscut zilele trecute la Melody Bar în Mamaia în urma unei descinderi asemănătoare. Gașca, pe cât de tăcută la intrare, pe-atât de brusc zgomotoasă odată închise ușile separeului plin de bunătățuri culinare și nu numai).
O petrecere extrem de reușită de câteva ore bune, întreruptă brusc de telefonul cu comanda operativă care ne-a forțat să plecăm în mare viteză. Dialogul de despărțire a fost cât se poate de concis, sec și relevant:
Nadi: - Ne pare rău, tov. Bârloagă și echipa au trebuit să plece de urgență într-o misiune operativă. Vă transmite că s-a simțit foarte bine la voi și o să te recomande pe tine în mod special Maestru de Ceremonii la cel mai înalt nivel. (bătându-l ușor pe umăr) Postul îți e asigurat, stai liniștit! Trebuie să... (?) (făcând un simulacru către un portofel imaginar)
Șeful: - Aaa, nu, nu e nevoie... Mulțumesc! ...dar... nu l-am văzut pe tovarășul Bârloagă...
Nadi (total contrariat): - Cum nu l-ai văzut? A fost Dănilă, băiatul...
Șeful: - Care Dănilă?
Nadi: - Cum ” care Dănilă?” Ce faci domne? Te-ai îmbătat?? Dănilă Prepeleac! (și-a dispărut în trombă, lăsându-și interlocutorul în stradă ușor nedumerit).
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|