|
|
|
|
|
|
|
|
|
Grafomanie sau incomprehensibilitate? |
|
|
Text
postat de
Emanuel Cristescu |
|
|
Analiză liberrară
Am primit textul de mai jos* cu rugămintea de a-mi exprima un punct de vedere. Am făcut-o și i l-am trimis expeeditorului. Ca pattern uzitat în pagina europeică pentru lectura și înțelegerea unui text! Hermeneutizare și dehermeneneutizare. Un fel de apostilă antigrafomanică. Este o concatenare aleatorie, punctuală care abundă noosofic ăluilalt! (cu italic sunt comentariile mele.)
„Dacă voim să înfăţişăm o cunoaştere drept ştiinţă trebuie mai întâi să putem determina cu precizie ce anume o deosebeşte de celelalte feluri de cunoaştere, ce nu are comun cu nici una din acestea şi îi este deci specific.
Ce spuneți, distinse domn? Cum adică ”o cunoaștere”? Păi domnia voastră ar trebui, întâi, să aveți habar de ce este aceea o cunoaștere. Ori, ca autor, vreți să sugerați că știți ceva ceea ce noi, mulți, nu știm! Cum adică să înfățișăm o ”cunoaștere” când nici nu am definit-o drept ”știință”? Păi ce mare scofală ar fi cunoașterea asta? Un amic de-al meu a făcut, recent, o cunoaștere. A cunoscut-o pe una ”Sandy”. Poate el să ne-o înfățișeze pe aceasta drept ”știință”? Nu ar fi, atunci, lumea plină de ”științe”? Căci, desigur, cum ne învață biologia, fiecare ființă umană este unică. Așadar, putem, cu precizie, să le deosebim între ele. Pe Florica, de Sandy și pe amândouă de oricare altele. Că, deși au lucruri comune, cap, brațe, membre, etc, toate au specificitatea lor. Amprente unice, deci, diferite, ochii ce să mai vorbesc? Așadar vorbitul meditativ, așa de parcă ați vorbi cu blenderul, nu poate fi știință. Ci, cel mult, un fel de cămăruță mică a filosofului!
Dacă nu vom face astfel, hotarele ce despart ştiinţele se vor şterge şi nici una dintre ele nu va mai putea fi tratată temeinic, potrivit naturii sale.
Păi cum să se șteargă hotarele? Cum așa? Și de ce? Hotarele sunt și rămân hotare. Altfel ”vecinii se vor îngrijora de zgomot” Că hotare sunt gardurile, zidurile, paravanele, sârma ghimpată și altele.Și, în acest fel, fiecare cunoaștere (cunoștință, tot aia-i!) ca de exemplu, Sandy, Nely, Lumy, etc. poate fi tratată ”temeinic, potrivit naturii sale”
Această specificitate poate să provină din deosebirea ce există, fie între obiectele cunoaşterii, fie între sursele cunoaşterii, fie şi din modul în care se realizează cunoaşterea, sau din îmbinarea unora, dacă nu chiar a tuturor, laolaltă.
Și de ce, mă rog, specificitate? Nu putea fi formulat mai simplu ”acest specific”? Cum să provină specificitatea din deosebire? Păi ori e spefificitate ori deosebire! Că toate deosebirile se deosebesc între ele. Ca și specificitățile. ( Așa ca birtul de vis-a-vis față de birtul din colțul străzii!) Păi, distinse domn obiectele nu pot fi surse ale cunoașterii? Ba bine că nu! Apoi îmbinarea nu-i combinare? Sigur că da! Așadar combinarea lui Bobo cu Sandy reprezintă o veritabilă ”sursă a cunoașterii” De exemplu ”prăjitorul de pâine” al lui Bobo s-a stricat.
Pe aceste elemente se întemeiază, în primul rând, ideea unei ştiinţe posibile şi a domeniului ei.
Dar în al doilea rând? Și de ce ”posibile”? Păi ce, sunt și științe ”imposibile”? Și ce știință e aceea fără ”domeniul ei”?
În ceea ce priveşte, mai întâi sursele unei cunoaşteri metafizice, rezultă deja din însuşi conceptul unei astfel de cunoaşteri că ele nu pot fi empirice.
Și de ce nu ar putea fi empirice? Adică, să o cunosc pe Sandy, trebuie să o conceptualizez? Să o cunosc intuitiv, apriori? Poate să am amprenta ei ontologică în propriul meu ADN?
Principiile acestei cunoaşteri (de care ţin nu numai propoziţiile ei prime, ci şi conceptele ei de bază) nu trebuie deci să fie luate niciodată din experienţă; căci cunoaşterea nu trebuie să fie fizică, ci metafizică, adică o cunoaştere care se întinde dincolo de experienţă.
Da, da! Aluzie că prin experiență influențez cunoașterea și simțurile. Și că, vezi doamne, cunoașterea nu ar mai fi validă! Eroare, domnule. Cunoașterea pornește de la simțuri, de la percepție, de la observație și experiment: Abia apoi intervine intelectul. Și sistematizează, taxonomizezză și axiologizează. (posibil vreun litigiu mai vechi cu vreun vecin v-a făcut să ajungeți în această eroare euristică!)
La temelia cunoaşterii metafizice nu va sta, aşadar, nici experienţa externă, care reprezintă sursa fizicii propriu-zise, nici experienţa internă, care constituie baza psihologiei empirice. Ea este deci o cunoaştere a priori, izvorâtă din intelectul pur şi din raţiunea pură”
Aș putea lua în considerație concluzia dacă ați putea defini ”intelectul pur” Dar nu pe bază de experiență internă ori pe baza ”psihologiei empirice” (ce o fi aceea? O fi o problemă mai veche?) Prin urmare, distins domn, citiți mai întâi marii filosofi, însușiți-vă bine conceptele și apoi mai veniți cu astfel de texte.
• Textul integral: „Dacă voim să înfăţişăm o cunoaştere drept ştiinţă trebuie mai întâi să putem determina cu precizie ce anume o deosebeşte de celelalte feluri de cunoaştere, ce nu are comun cu nici una din acestea şi îi este deci specific. Dacă nu vom face astfel, hotarele ce despart ştiinţele se vor şterge şi nici una dintre ele nu va mai putea fi tratată temeinic, potrivit naturii sale. Această specificitate poate să provină din deosebirea ce există fie între obiectele cunoaşterii, fie între sursele cunoaşterii, fie şi din modul în care se realizează cunoaşterea, sau din îmbinarea unora, dacă nu chiar a tuturor, laolaltă. Pe aceste elemente se întemeiază, în primul rând, ideea unei ştiinţe posibile şi a domeniului ei. În ceea ce priveşte, mai întâi sursele unei cunoaşteri metafizice, rezultă deja din însuşi conceptul unei astfel de cunoaşteri că ele nu pot fi empirice. Principiile acestei cunoaşteri (de care ţin nu numai propoziţiile ei prime, ci şi conceptele ei de bază) nu trebuie deci să fie luate niciodată din experienţă; căci cunoaşterea nu trebuie să fie fizică, ci metafizică, adică o cunoaştere care se întinde dincolo de experienţă. La temelia cunoaşterii metafizice nu va sta, aşadar, nici experienţa externă, care reprezintă sursa fizicii propriu-zise, nici experienţa internă, care constituie baza psihologiei empirice. Ea este deci o cunoaştere a priori, izvorâtă din intelectul pur şi din raţiunea pură”
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dom-le, încercând eu - un neavizat, desigur - să dehermeneutizez apostila antigrafomanică, concatenată aleatoriu, în stil noosofic, am constatat, nu fără oarece uimire ușor recognoscibilă, că multă lume mai bate câmpii, crezând că, inventând vorbe și ficțiuni trăsnite, pot să parvină îm plan științifico/fantastic.
La vremea naostră, când eram și noi un pic duși cu sorcova, ce-i drept (ale tinereții zăpăceli, deh!), ne dam și noi în vânt dupe supra/realiști, filosofi liber-schimbiști și alte parascovenii cugetătoare, dereglate la bibilică. Noroc că a mai trecut vremea, ni s-au mai copt grăunțele din cătrună și am privit lumea așa cum este ea, în mama ei de realitate banală. Mă rog, unii dintre noi, că-s destui care au rămas cuplați la satelit, de unde sunt distribuite în spații povești, gen 1001 de nopți, bune pt adormit copilașii, încă imaturi. Aș putea numi fenomenul... naumizare a adevărului sau, și mai simplu: hermeneutizare a dehermeneutizării, ca să fim în trand. |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-04-04 09:46:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Peia,
Oricare cititor, cât de cât avizat, ar fi remarcat componenta ”ficțiune” din pamfletul de mai sus. Cum să trimiți ”expeditorului” care a scris un asemenea text, răspuns?
Am ales paragraful din volumul, Immanuel Kant, “Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea afișa ca știință”
Și m-am jucat un pic. Mai întâi am scris depreciativ despre text. Apoi am scris pozitiv: ”Acuma, reflectând eu, textul nu este deloc unul prost. Ba, chiar, dimpotrivă. Pentru că ne duce cu gândul în zona antică și specioasă a filosofiei aristotelice, pltoniene și nu numai.” Mă gândeam că fragmentul este ușor recognoscibil. Perfect scris și perfect inteligibil. Și care a oferit, în epocă, și mult timp după aceea, direcțiile de dezvoltare ale științei. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2019-04-04 08:05:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ești tare, nene! Ești democrat până în măduvă! Îmi placi, că îi întreci în ipocrizie și pe haștagi! Ipocrizie fină! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-04-03 21:30:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnul profesor Emanuel Cristescu intreaba:
-Un amic de-al meu a făcut, recent, o cunoaștere. A cunoscut-o pe una ”Sandy”. Poate el să ne-o înfățișeze pe aceasta drept ”știință”?
Radio Erevan raspunte:
-Daca amicul dumneavoastra a cunoscut-o pe Sandy in adancurile ei cele mai secrete, actiunea lui poate fi incadrata la capitolul "stiinta". In cazul in care contactul dintre cei doi a fost numai superficial, nu este vorba de o cercetare stiintifica ci de o activitate poetica. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2019-04-03 19:57:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Oricum, pare mai plin de sevă miștoul decât textul sec, complet inert și inept al kantianului. ”Minte luminată”? Pe dracu! Mai degrabă... laminată!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-04-03 19:00:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În primul rând, cred că traducerea e foarte proastă. Nu știu cine e traducătorul și nici nu mă interesează. La mine a ajuns un talmeș-balmeș ca la nașu! Pentru filozofie e nevoie de două calități esențiale: să fii, prin meserie, filozof și să cunoști foarte bine, pe lângă limbajul filozofic, limba din care traduci. Asta, presupunând că o cunoști la fel de foarte bine și pe a ta. Or varzulea textului în cauză e greu digerabilă.
Apoi, poa' să fie scris textul și de mama lu Kant, balivernele lu nenea sunt deraieri pe arătură, în stil pur nemțesc. Pe cine putea să-l ducă mintea în boscheți, decât pe un neamț! Că ăstora le patinează bibilica, li s-a urcat la cap că ei sunt arieni pe toate planurile, inclusiv în spații arierate, cum ar fi metafizica lu pește. Și naziști, asemenea!
În al doilea rând, domnu Manuel, abia acum v-ați prinsără că era dom Kant la timonă și, vă gândirăți s-o cotiți! Cine știe care v-a tras de mânecuță și deodată vă gândirăți să dregeți busuiocu! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-04-03 17:45:50 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
A trecut un an de la publicarea acestui text-pamflet, mai special.
Ei bine, distinși colegi, fragmentul citat este departe de a fi o elucubrație. Este un text care face parte dintr-un volum celebru.
De ce am făcut comentariile mai mult decât răutăcioase? (scrise cu italice) Am încercat să arăt cum poate fi dus în deriziune un text.În ideea de a-l batjocori. Orice text. Păi dacă și despre un text aparținând uneia dintre mințile luminate ale omenirii se poate scrie astfel, adică, ”dsființatoriu”, șmecherește, onomatopeic-interjecționist, cu intenția, manipulatorie, de a-l duce în derizoriu și de a-l aneantiza, evident, orice text poate deveni ”victima” unei astfel de proceduri!
Dacă nu reușiți să identificați autorul, într-o nouă postare, vă voi spune. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2019-04-03 07:36:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Spre a nu mai da un alt exemplu de evoluție a spiritualității și limbajului, revin la textul de mai sus. Care, la o evaluare corectă, putem constata că este unul memorabil!
Grafomanie sau incoprehensibilitate?
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-03-09 04:16:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Acuma, reflectând eu, textul nu este deloc unul prost. Ba, chiar, dimpotrivă. Pentru că ne duce cu gândul în zona antică și specioasă a filosofiei aristotelice, pltoniene și nu numai.
În Metafizica, Aristotel spune: „Este deci necesar să existe, printre aceste părți ale filosofiei, o filosofie primă și o filosofie secundă; se întâmplă de fapt ca ființa și unu să se dividă nemijlocit în genuri, și de aceea științele vor corespunde și ele acestor genuri diferite; filosoful este acela pe care îl numim matematician; căci matematicile comportă și ele mai multe părți; există o știință primă, o știință secundă și alte științe care le urmează în acest domeniu”.
Ori această știință primă în ordinea firească a lumii ar fi metafizica, cel puțin în viziunea aristotelică și a lui Platon. Sigur există și interpretarea că metafizica ar fi după fizică. Dincolo de fizică Intrând în zona spirituală ruptă de realitatea materiei. Poate de aceea autorul afirmă ”Principiile acestei cunoașteri (de care țin nu numai propozițiile ei prime, ci și conceptele ei de bază) nu trebuie deci să fie luate niciodată din experiență; căci cunoașterea nu trebuie să fie fizică, ci metafizică, adică o cunoaștere care se întinde dincolo de experiență.”
O astfel de abordare pare că trimite la tipul de cunoaștere orientală, mistică. Modalitate de cunoaștere care converge, spectaculos, către cunoașterea de natură științifică din zona teoriei relativității și a fizicii cuantice. Recenta relectură a Taofizicii confirmă această viziune. De aceea textul de mai sus pare că vine să facă ordine în teoria cunoașterii, a științelor, metafizicii și ideilor pure. Cred că am exagerat. Și am judecat aspru și nedrept acest text! |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-02-27 03:31:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Când aud de metafizică, îmi vine să pun mâna pe pistol! Îl parafrazez pe Howking care făcea referire la mâţa lui Schrodinger. "Cunoaştere apriori", "intelectul pur", "raţiunea pură”... nu mai termină ăştia cu prostioarele lor speculative?
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-02-24 09:51:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mai există vreo părere? |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-02-24 05:32:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi s-a reproșat că am fost prea dur. Și că habar nu am să înțeleg un text de asemenea profunzime. Mai mai să-mi pun cenușă în cap! |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-02-22 22:59:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În comentariile mele, un pic. În original nu! |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-02-22 11:16:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Totuşi, cine e savantul întocmitor de asemenea plăcinţele cogitative? Sau e sicret? Miroase a ghejanie!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-02-22 11:07:41 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|