|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cum ne fuge timpul, Doamne ! |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Cum ne fuge timpul, Doamne
Într-un ritm necontenit
Ducând toamne după toamne
În albastru infinit
Cum se scurg clipele noastre
În a spațiului genune
În străfulgerări albastre
Ducând nume după nume
Cum ne pierdem în neștire
Într-o lume-n agonie
Și cu-ntreaga omenire
Ne transpunem în vecie
Cum dispare omenirea
De pe-al cerului contur
Când ne incheiem menirea
În momentul cel obscur
Cum lumina e-nghițită
De o mare de-ntuneric
Anulând lumea croită
De un demiurg cucernic
Cum răzbate spre lumină
Într-un mod miraculos
Dintr-o maree de tină
Universul fabulos
Cum se sting din cale stele
Transformându-se în pulberi
Ce aleargă ca rebele
Să formeze alți luceferi
Cum de ne trezim la soare
Din a haosului vale
Întregind marea splendoare
Pe nemărginita cale
Cum învie omenirea
Dintr-o veșnica uitare
Și ne naștem pe cărarea
Plăsmuirii planetare
Cum apar forme selecte
Din a curgerii substanță
Cu minunea congruente
Pe care le numim viață
Cum de suntem o minune
Pe a cerului curbură
Întregind frumoasa lume
Renăscută din genune
Pentru-atâtea ne-nțelesuri
Te rugăm sfinte părinte
Să ne scoți din cap eresuri
Să putem merge-nainte
Să ne dai lumina lumii
Să-nțelegem calea sorții
Lângă cumpăna fântânii
Sa patrundem taina vietii
Iar dacă cerem prea mult
Despre marea ta lucrare
Scoate-ne din ăst' tumult
Să ne bucurăm sub soare |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|