PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ISPRĂVILE VORNICESEI VIORICA (II) Text postat de Gheorghe Rechesan Preacinstite obrazuri, voi, luminaţi la minte fîrtaţi şi mireni de tăt felu’, care în lavra Evropeei vă-nchinaţi, de-aveţi răbdare şi-un bob zăbavă, am să vă povestesc cum şi-n ce fel scăpat-a vrednica vorniceasă Viorica din Videle ţara de năpastă. Şi toate îs după cum le-am auzit io, cu urechile mele şi le-am văzut cu ochii mei, orice-ar spune pizmaşii şi ăia de-i ţin isonul, ca diecii şi cantorii ăi somnoroşi popii-n biserică. Cică, amu trisprezece zîle, după ce îmbrăcă caftanul dregătoriei şi se unsă vorniceasă, dădu Viorica o fugă pe-acasă, ca să-şi vestească neamurile de norocul ce picase pe capu’ dînsei. Iară după ce dădu masă-ntinsă şi cuprinsă, cu bucate şi beutură din belşug primind firitiselile şi ploconelile tuturor, se urcă în răvdan şi să întoarsă. Dară, pe drumul de întoarcere, îi veni fomeii pohtă să-nfulece neşte scrumbii cu ceapă şi porunci vizitiului să-ndrepte caleaşca către Putineiu că numa’ acolo se găseau scrumbii pusă-n putină din lemn de oţetar, cu ceapă, foi de dafină şi saramură. Ciasu’ ăl rău o pîndea căci , pe cînd trecea gîrla Hodivoaiei către Malu, se rupse osia unei roţi şi se poticni rădvanul în imală, de mai mare ruşinea, bine că nu se îmburdă de tăt precum carul cu proşti în tîrgul Caracalului. Şi, cît se învîrteau surugii pe-acolo să dreagă osia ruptă, vorniceasa porni la preumblare, vezi doamne, să se încredinţeze cu ochii ei cum trăiesc şi ce nevoi au poporenii din partea locului. Numa’ cum mergea ea aşa, cătinel nainte, zări un căsoi mare, ridicat din chirpici, văruit bine, cu fereştile astupate frumos cu beşici de porc spălate-n leşie, iară în ograda căşii un gospodar care cioplea din bardă un scînduroi. Straşnic bărbat, aşa cam la şaizăci-şeptezeci de primăveri dar tare-n vîrtute şi verde încă, precum un flăcău! Amu, celor care-l cunosc îndeproape, tre’ să le destăinui c-acel gospodar făr' de pereche nu ierea nimenea altu' decît vestitul Ioanichie Pai-Uscat, mare prozodier şi cărturar iscusit, slobod la gură şi învăţat la sudalme, de-l ştia lumea ca pe un cal breaz, din Bragadiru pînă-n Buturugeni unde să fierbe rachiu şi dîn boască de sfeclă nu numai dîn buturugă de viţă. Cînd o văzu pe vorniceasă, lăsă el barda din brîncă şi-i ieşi în cale. Iară ea îi grăi mieros şi izmenindu-se, cam aşa: „ Bună treabă faci, bădie...că nimica nu desfată mai avan ochii unei muieri dăcît bărbatul gospodar şi cuprinzător în toate cele! Da’ ce meştereşti matale colea? O tălpoaie de sanie, o loitră la car? Că te văz tare priceput! „ Ba, făcu a lu’ Păiosu, cioplesc neşte rafturi să-mi aşez frumuşel ăle zece mii de bucoavne şi cărţoaie pe care le-am agonisit într-o viaţă de om!” Atuncea, mirosind vorniceasa c-are de-a face c-un ins umblat şi-nvăţat, se dădu mai aproape de dînsu' şi-i zise mieroasă foarte: „De-aşa un bărbat aş avea şi eu trebuinţă...unu harnic şi priceput în tăte cele!” Hai s-o spunem pe-aia dreaptă! Văzînd-o aşa de mîndră,de bălaie şi de nurlie, lui Ioanichie tare-i plăcu vorniceasa şi, după legea celei nescrise a firii, i se deşteptă deîndată cel nechemat şi i se învîrtoşă straşnic viermuşul dîn nădragi. „Apăi, preacinstită cuconiţă, nici io nu m-aş da în lături să-ți dau o sprijoană…şi cu vorba şi cu fapta, după cum ţi-o fi voia!” Viorica îşi dădu ochii peste cap clipind galeşă şi-i susură la ureche: „După faptă şi răsplată, măi omule…întîi şi-ntîi te-aş ruga ceva, ce numa-n puterea dumitale stă să se făptuiască!” Iară pezevenghiul, nădăjduind că o va răsturna în paie şi-i va ridica poalele-n cap, strigă tare îmbăţoşat: „ Fac orice, numai să-ţi hie pă plac! Spune şi m-oi supune!” „ E-un lucru pen’ care îi trebuinţă de mare iscusinţă...cetit-ai bibliile?” Văzînd unde bate, de la Adam şi Eva, se-aprinse mai tare dorinţa în Ioanichie. „Din scoarţă în scoarţă...şi vechiul testament şi ăl nou!” Şi iară se izmeni şi se fandosi Viorica, galeşă şi îmbietoare, nevoie mare, zicîndu-i: „ Matale, bădie, eşti leit Noe, ăl de scăpă lumea din potop...de-aia vin la tine, că altu’ mai iscusit şi mai vînjos n-am găsit şi-ţi porîncesc să meştereşti o luntre mare-mare dă tăt, să fie de folos, că vine năpastă mare peste ţărişoara noastră!” „Şi, dup' aia, ce-o să hie, cînd isprăvesc de meşterit arca?!”mustăci nedumerit Ioanichie. Zîmbi a rîde vorniceasa de-atîta necunoaştere a lumii ş-a firii omeneşti: „ Dup’ aia, faci cum scrie la cartea sfîntă, împlii arca cu dobitoace, cîte una de parte femeiască şi alta de parte bărbătească, îţi sui neamurile tăte în ea şi-aştepţi potopul...iară cînd a veni, am să-ţi dau sămn încotro să cîrmeşti ca s-ajungi la liman!” Tare se mai minună a lu’ Pai-Uscat de atîta glagorie şi-nţelepciune, barem că-l bătea gîndul că pîrdalnica de fomeie îi scapă nesmotocită şi necoţăită printre deşte, şi-i făgădui vornicesei să facă întocmai. Astea fiind zise, dînsa se dusă-n trebile ei, fuga-fuguţa, iară Ioanichie îşi suflecă mînecile şi se-apucă de cioplit. N-am slove destule şi iscusinţă destulă la îndemînă ca să v-arăt ce treabă iscusîtă făcut-a! Întîi şi întîi, culcă la pămînt un pogon de pădure să-şi facă rost de cherestea. Tăie şi pomii din livadă zicînd că dacă ies Dunărea, Teleajenul şi Vedea din matcă oricum îi smulge cu tătul din rădăcini. Şi-atîta ciocăni şi bocăni că se adună ciopor de lume, ca la Maglavit, să se minuneze de nemaivăzuta lucrare. Încaltea, erau destui dintre cei care-l batjocoreau şi-l lua în derîdere, însă el le răspundea nesmintit aşa: „ Las’ că vedea-veţi voi pă dracu’ cînd or năboi apele, măturînd orice suflare...atuncea veţi alerga tăţ la mine să vă scap de înec!” Pînă la urmă, straşnică ispravă făcu, că nici Heracle ăl mai voinic, plodul lui Jovis Olimpianul, pe cînd curăţa bălegarul din grajdurile rigăi Augias n-a trudit mai spornic ca el. Într-o săptămînă luntrea a fost gata:largă, bine tocmită şi numai potrivită să care tarhat de oameni şi dobitoace pe noianul de ape, de s-ar fi crucit şi Noe, ăl dintîi năier al lumii, văzînd-o aşa de straşnică. Apoi, Ioanichie urcă pe punte aşa: un cîne ş-o căţa, un mîrtan ş-o mîţă, o iepuroiacă ş-un şoldan de prăsilă, un cucoş ş-o găină, o mioară şi-un berbec, o capră ş-un ţap, pe rînd, perechi-perechi dîn tăte vieţuitoarele dîn ogradă. Raţe nu luă zicîndu-şi că s-or descurca sîngure, vaca n-o aburcă, că n-aveau bică la Malu, mereau gospodarii pînă la Ruse să plodească vacile viţăi dîn sămînţă de taur bulgăresc, că ăl românesc se sleise de vlagă şi nici scroafă, că murise demult, pe cînd era purcea nefătată, în cocină. Dacă-i vorba, s-o găsi un taur şi-un vier colea, pe Ararat cînd o ajunge. Aduse şi cele de hărănit marhele şi-anume: fîn, grăunţe, uruială şi paie din plin să le aştearnă, ipac şi pentru gurile omeneşti: tri saci de mălai, unu de făină, unu de făsui, o halcă de slană, un putinei cu brînză şi-altu cu varză cît să le ajungă pentru o lună întreagă. Dupe ce isprăvi cu temei astă muncă, se tolăni în pridvor, cu privirea în bagdadie, aşteptînd să vină potopul. Stătu el, aşa, o lună întreagă, cu ochii beliţi la cer, dară nici gînd să pice ploaie, numai neşte nouri firavi se învîrtejiră deasupra gliei fără să cadă strop. Dacă văzu şi văzu iel că nu-i rost de potop, îşi încălţă opincile şi se duse aţă la Bucuresci s-o descoasă pe vorniceasă şi să se lămurească care-i treaba. O găsi sulemenindu-şi obrazul cu iruri şi rumeneli şi, parcă, mai avan îi pică cu tronc. După ce-i înfăţişă necazul cu arca, marghioala şi prefăcuta de muiere îl mîngîie, aşa, în treacăt, de-aţîţare, şi-i zîsă: „Toate ca toate le potrivesc, dară bunului Dumnezău nu-i poci porînci să dea ploaie!” Ioanichie se scărpină în ţeasta-i chilugă şi mormăi: „Păi, şi io ce fac cu luntroiu?Îl stric, fac ostreţe dîn el, înjgheb un grajd că mi se umplu bătătura de orătănii!?” „Nici vorbă, făcu Viorica, că dacă dă ploaie şi vine potopul îmi strici socotelile!” A lu Pai-Uscat tot nu se putu dumeri: „ Şi dacă vine potopu ca-n cartea sfîntă, încotro îndrept luntrea... către soare-apune or către soare-răsare? Mi-e că de-atîta aşteptare au ros hîrţii scîndurili şi călăfătuiala şi mă pomenesc că să duce dracului, bîldîbîc la fund... şi-atunci ce mă-ndrumi, ce-i de făcut !?” Atunci se dovedi cu prisosinţă înţelepciunea pîrdalnicei de muieri, că doară nu degeaba fusese căftănită ea în fruntea neamului. Şi-i grăi dînsa, paraponisitului de Ioanichie, sclifosindu-se, după cum învăţase gîngăvind în păsăreşte prin tîrgu Brucsălului şî-n blestemata urbe a Ştrasburului, scurt şi apăsat, lămurindu-l o dată pentru totdeauna: „ Je ne se pa...apre moa le deluj!” Şi uite aşa, rămase Ioanichie ot Păieni cu buzele umflate, de ajunse de pomină şi rîdea lumea de el zicîndu-i „ Noe păgubosu’”, c-altă poreclă mai potrivită nici s-ar putea afla.Că vorba ceia:"ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar!" Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mersi Adrian pt. zîmbet și *. Urmează dacă rezistă vasilica-viorica barem trei luni la guvernare!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-10 12:29:29               Poate mai urmeaza...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2018-02-09 23:40:19               îi faci jocu lu Neluțu? și-așa aberează din plin, dacă citește ce-ai scris face implozie, iasă Malu din maluri, se iscă o contrarivoluție de urlă cîinii din Giurgiu pînă-n Ruse!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-09 17:38:20               dacă vrei, ne putem certa la loc, să-l băgăm în ceaţă... :)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-09 15:50:24               Va zice Nelutzu că ne firitisim reciproc, ăştia haştagiştii! :) cu surugiii ai rezon, sprijon e un regionalism ardelenesc, l-am pus de culoare.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-09 15:43:52               prima steluţă pentru viermuşul dîn nădragi ! a doua pentru apre moa le deluj!!! :))) vezi surugii - i, sprijon bon.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-09 15:20:00	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE