|
|
|
|
|
|
|
|
|
Transformatorul |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Doamna noastră are pe cineva cu care se întâlnește la transformator. De câte ori vorbește cu el la telefon zâmbește altfel decât cu noi.
Uneori vorbește într-o română din care nu înțelegem nimic și de care ne-a spus că este greacă. Aș vrea să pot vorbi și eu așa ca doamna ca să nu priceapă nimeni ce spun. De câte ori spun câte ceva mănânc bătaie. Oamenilor mari nu le place să vorbești cu ei.
Noi facem parte dintr-o clasă specială pentru că în celelalte clase nu ne-a primit nimeni. Aici e mai bine decât în clasele normale unde copiii sunt foarte răi cu noi. Ei vin la școală cu pachețele împăturite în șervețele și mănâncă în pauze. Părinții lor trec pe la școală de multe ori și vorbesc cu ei fără să se enerveze. De aceea nu tresar niciodată și se poartă de parcă totul ar fi al lor.
Cuvântul pe care l-am auzit cel mai des până acum este dizabilități. Mi-a luat foarte mult până am reușit să-l pronunț. Dizabilități
e atunci când nu te vrea nimeni.
Fiecare din colegii mei are ceva, chiar dacă nu se vede. De aceea au făcut o clasă numai pentru noi, ca să nu-i deranjăm pe ceilalți copii.
Doamna noastră ne-a spus că și noi suntem copii normali, dar puțin diferiți de ceilalți copii normali. Ea știe cum să vorbească cu noi pentru că nu e normală.
Când l-au adus pe Alex în clasă stătea tot timpul la geam. Doamna l-a lăsat așa o vreme, după care s-a așezat lângă el. Câteva zile am stat numai cu ochii la fereastră. Apoi Alex a coborât. Ați avut noroc! i-a spus. Altfel nu câștigați. Afară începuse să ningă.
Numele meu e Valentina numele meu e Valentina numele meu e Valentina numele meu e Valentina
numele meu e Valentina numele meu e Valentina
asta nu trebuie să uit niciodată dacă îți uiți numele nu mai știi cine ești odată am uitat cum mă cheamă si m-am gandit cu groază că nu o să mai știu dacă mama mă vrea înapoi.
Când mă voi face mare o să am și eu transformatorul meu. De-acolo doamna se întoarce întotdeauna fericită.
Cel mai rău este de sărbători. Atunci vine o grămadă de lume și ne aduce dulcuri pe care le înghițim până ni se face rău. După aceea pleacă și rămânem din nou singuri. Odată nu am mai vrut să înghit dulciurile lor dar tot m-a durut burta.
Pielea doamnei noastre miroase foarte frumos. Ea ne lasă să ne băgâm mâinile în mânecile ei ca să ne încălzim. Mânecile de la hainele ei s-au lărgit și s-au făcut ca niște aripi.
Eu sunt valentina eu sunt valentina eu sunt valentina eu sunt valentina eu sunt valentina,
să nu uiți asta sub niciun chip.
Doamna ne-a spus că transformatorul e atunci când întâlnești pe cineva și începi să vezi lucrurile altfel. Atunci te umpli de energie și începi să torci ca o pisică. Asta înseamnă că și ea este un transformator. Când avem lecții cu ea toarcem toți ca niște pisici.
Nu ieși din banca ta nu ieși din banca ta nu ieși din banca ta dacă ieși de-acolo te pândesc cele mai mari primejdii dacă vorbești te pândesc cele mai mari primejdii dacă ieși din corpul tău te pândesc cele mai mari primejdii trebuie să te faci mic mic mic cât să nu te vadă nimeni că ești și tu acolo ăsta este singurul mod în care poți supraviețui singurul mod în care te poți ascunde singurul mod în care lucrurile pot trece pe lângă tine fără să te atingă.
Numele meu este Valentina. Astăzi m-am hotărât în sfârșit să ies din banca mea. Doamna a zâmbit și m-a primit lângă ea. Dar cel mai fericit a fost Alex.
- Îmi pare bine, zice, că nu sunt singurul care a pierdut.
- Și mie îmi pare bine, i-am răspuns, că nu ești singurul care a câștigat.
Apoi am râs toți de ne-am prăpădit. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|