PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Demonul Democrației sau lesa care ne face ”liberi” Text postat de Emanuel Cristescu Religioșii spun că invenția cea mai tare a Necuratului este să te convingă de faptul că el nu există. Se pare, că Necuratul democrației procedează la fel. Iar ”Democrația” în numele căreia dormim liniștiți este doar zgarda, lesa, cu o anumită flexibilitate care ne dă dimensiunea orizontului fiecăruia. În funcție de categoria căreia îi aparținem și de poziția la care accedem în societate. Se pare, în viziunea statului paralel și a vârfurilor acestuia, lumea, baza societății sau ceea ce marxiștii denumeau ”masele populare” se împarte în două: ”idealiștii” și ”masa ineptă”. Aceasta este clasificarea cinică și reală din punctul de vedere al celor care dețin, cu adevărat, pârghiile puterii. Și pe care media, una din pârghiile lor de forță, o denumește, alintând-o și flatând-o, cu expresia de cetățeni. Adică, vezi doamne, oameni cu spirit civic, implicați social, care, nu-i așa?, pornind de la nevoile cetățenești realizează platforme și programe care, puse în practică, aduc rezolvarea acelor nevoi sau cerințe ale societății. Această masă ineptă împreună cu idealiștii, evident tot inepți și ei, are libertatea de a-și crea idealuri, de a avea aspirații și visuri, de a spera și, cel mai important lucru, de a munci. Într-o deplină, nobilă și clamată libertate care, nu-i așa?, este categorema supremă a spiritului uman. Libertate care se câștigă și se apără cu mintea, brațele și arma și care generează eroi, mituri și opere prețuite, admirate și aproape sanctificate în patrimoniul demonului numit ”Democrație” Și care, asemenea îndemnului dintr-o celebră reclamă, insidios ori mai direct, prin multitudinea de tunuri media, ne tot îndeamnă: dormiți liniștiți! Democrația lucrează pentru voi. Aceste considerații mi-au fost induse de lectura unui articol pe care l-am primit pe e-mail și al cărui autor nu-l cunosc. Autor care lasă la liber diseminarea articolului. Articol pe care îl voi prezenta mai jos. Mai precizează autorul că articolul se află, pentru câteva zile, și pe niște bloguri. Dar, doar, pentru câteva zile. Apoi îl va șterge. Să încerce oare să ne manipuleze acest articol? să ne aducă în postura de fataliști resemnați, de defetiști? Sau este adevărul cinic spus brutal fără menajamente? Vă îndem să citiți, cu atenție, să reflectați și să comentați. Celălalt stat Văd extrem de multă lume confuză în faţa a ceea ce generic este numit „stat paralel” sau „stat subteran”. În timp ce unii - din naivitate sau ticăloşie - îi neagă existenţa, alţii se simt exasperaţi, sufocaţi de el, astfel încât uneori realmente simt nevoia să urle. Care să fie adevărul? În ce tabără ar trebui să ne situăm? În cele ce urmează mi-am propus să tragem puţin perdeaua pentru a vedea cum funcţionează cu adevărat lumea. E o întreprindere destul de complicată şi, mai ales, controversată. Ştiu că ceea ce veţi citi în continuare este extrem de greu de digerat, în special din cauza unei viziuni deformate impuse brutal majorităţii populaţiei. Însă, puterea de a face saltul înapoi peste Styx este cea care face diferenţa dintre morţi şi vii, inocenţi cu ochii legaţi şi clarvăzători, înlănţuiţi şi liberi, s.a.m.d. Voi porni de la simpla noţiune de suveranitate. Cum bine se ştie, suveranitatea este capacitatea unui stat se autodetermina. În lumea de azi ca şi în istorie lucrurile sunt extrem de simplu de tranşat: există naţiuni suverane, capabile de autodeterminare totală şi celelalte aflate într-o relaţie de vasalitate faţă de primele. În ciuda a ceea ce aţi putea crede, în ziua de azi există doar câteva state care sunt cu adevărat suverane, restul depinzând într-o măsură mai mică sau mai mare de câteva dintre aceste state. Printre statele cu adevărat suverane avem: SUA, Regatul Unit, Israelul şi Iranul. Atenţie, nu am adăugat aici nici Rusia şi nici China din cauza unor elemente care depăşesc spaţiul şi intenţiile articolului de faţă. Ceea ce ar trebui să constataţi este faptul că majoritatea statelor suverane prezentate au democraţia occidentală ca bază a sistemului lor politic. În teorie, democraţia este forma cea mai înaltă de guvernare, care asigură exprimarea tuturor vocilor din popor. Totul funcţionează perfect, însă la nivel absolut teoretic. La modul practic, aşa-zisa „democraţie occidentală” funcţionează pe baza unei scheme triunghiulare (atenţie, în cele ce urmează mă refer la democraţiile statelor suverane): trei categorii aranjate în mod piramidal, aflate, fiecare dintre ele, într-o relaţie strictă de subordonare faţă de cea de deasupra. La bază avem ceea ce numim „masa ineptă”, adică noi, cetăţenii. R baza societăţii, iar percepţia ei asupra statului este una absolut deformată. De la acest nivel statul este văzut ca o entitate tot triunghiulară, compusă din puterile legislativă, executivă şi judecătorească, aflate pe picior de egalitate, într-un echilibru despre a cărui stabilitate nu-şi pune nimeni nicio întrebare. De la nivelul de bază, singurul element care „transpiră” este „structura oficială a statului”, acel incredibil şi ireal echilibru pe care tocmai vi l-am descris şi pe care-l ştiţi din viaţa de zi cu zi. Nivelul cel mai de sus rămâne strict necunoscut bazei, fiind catalogat în media şi în comunicările oficiale drept „teorie a conspiraţiei”. Trecem la nivelul următor, cel căruia îi vom spune „al statului conducător”. Acest nivel este împărţit, la rândul său, în două categorii: prima include o clasă extrem de mare de indivizi pe care-o vom numi cea a „idealiştilor” şi o clasă ceva mai mică, a „insiderilor”. Clasa „idealiştilor” cuprinde politicienii mărunţi(de la lipitorii de afişe, consilieri locali, primari, parlamentari) sau cei situaţi la nivel de bază în diversele instituţii ale statului (judecători, diverşi procurori, salariaţi de la baza serviciilor secrete s.a.m.d.). De cele mai multe ori, cei din această clasă au o carieră destul de strict plafonată şi, în extrem de rare cazuri, reuşesc să treacă peste „neajunsurile” apartenenţei la clasa idealiştilor şi, automat, să intre în zona rarefiată a puterii. Din punct de vedere al percepţiei, majoritatea covârşitoare a celor care fac parte din această categorie percepe statul la fel ca şi „masa ineptă”. Jumătatea superioară, „insiderii”, sunt cei pe care-i vedeţi cocoţaţi în posturi cheie. Ei sunt perfect conştienţi de existenţa „nivelului superior”, dar, cu toate acestea, nu au un contact direct cu el, ci, prin ceea ce am putea numi „pârghii”. Elementul esenţial de înţeles este acela că nivelul cel mai de sus al piramidei nu interacţionează direct cu nimeni, ci doar prin intermediul pârghiilor. N-o să povestesc aici despre eşalonul superior al puterii („eşalonul conducător”), deoarece timpul şi spaţiul nu-mi permit acest lucru. Ceea ce trebuie înţeles în funcţionarea „statului democratic” suveran este faptul că, în spatele aparenţelor teoretice, modul de luare a deciziilor este unul care n-are de-a face cu şabloane precum „democraţia”, „decizia poporului” s.a.m.d. Chestiunea e foarte dibaci mascată. Prima chestie fraudulentă este dată de faptul că un ales nu are un mandat imperativ, adică odată ales nu e obligat să se ţină de promisiunile din campania electorală. E un element căruia i-am putea spune „secret ţinut la vedere”. Al doilea element este acela că, indiferent de determinarea unui individ „corect ales”, acesta, odată ajuns în „cămările puterii”, constată că este neputicincios, aflându-se în imposibilitatea de a pune în aplicare(presupunând că şi-ar dori) promisiunile din campanie care ar contrazice dorinţele eşalonului conducător. Probabil aici pare o fractură logică: de ce un individ sau un grup, după ce câştigă puterea, nu-şi poate impune voinţa? Pare ciudat, nu-i aşa? Doar după ce ai câştigat alegerile te afli la volan, ai toate butoanele la îndemână. De fapt nu-i aşa. Dacă prin minune ai câştigat alegerile şi nu faci parte dintre insideri - adică dintre cei conştienţi de existenţa eşalonului conducător - vei constata cu stupoare că acţiunile tale se lovesc de ziduri de netrecut. În fapt nu te afli „la butoane”, ci în faţa unui panou cu false butoane, întrucât apăsarea unui buton nu declanşează acţiunea, ci atenţionează un oficial de rang inferior că vrei să iei o decizie. Punerea ei în aplicare depinde de voinţa acelui oficial de rang inferior. Abia atunci constaţi că statul este de fapt o structură haotică, dominată de instituţii având autonomii inexplicabile, de ai căror şefi nu prea poţi să te atingi. Instituţii pe care nu le poţi influenţa deoarece aceasta se traduce într-un „atac la bazele democraţiei”. De asemenea, te confrunţi cu o violenţă, cu un stres insuportabil, elemente generate de presă şi de influencerii media. Nefiind unul dintre insideri n-ai cum să înţelegi ceea ce se petrece şi devii confuz deoarece structura care teoretic se află în subordinea ta e de necontrolat şi, mai mult, nu ţi se supune, ea conducând „de facto” întregul stat. Această structură invizibilă ochiului public(adică masei inepte şi idealiştilor) este de fapt ceea ce se numeşte „statul subteran”(deep state). Este reţeaua pârghiilor de putere, coordonate de eşalonul superior, şi care în perioadele de „criză” - adică atunci când „democraţia” aduce vreun idealist la putere - reacţionează haotic, transformând mandatul nefericitului idealist într-un dezastru, iar pe el într-un „duşman public”, urât de toată lumea din cauza imaginii dezastruoase pe care o are. Devenit victimă frustrată, nefericitul ori se autoînvinovăţeşte penibil, ori o sfârşeşte la spitalul de nebuni - sau prin apropiere - deoarece nu va înţelege niciodată ceea ce i s-a întâmplat. În fapt, dacă vreţi să înţelegeţi care-i adevărata putere şi care sunt relaţiile de subordonare, nu trebuie să vă uitaţi niciodată la vârful puterii oficiale. Acolo sunt ori păpuşi telecomandate, ori, în rare cazuri, idealişti fără nicio şansă. Vreţi să înţelegeţi ce e puterea? Mergeţi pe fir să vedeţi de unde au venit cei din eşaloanele doi şi trei. Spre exemplu, v-aţi întrebat vreodată de unde a venit o nulitate precum Victoria Nuland? Cine-i ea, de unde-a apărut, cui i-a raportat şi, mai ales, „a cui a fost ea”? Ultima întrebare e de o importanţă colosală pentru fiecare dintre „necunoscuţii” de prin pârghiile neştiute ale puterii. Abia atunci când aveţi răspunsuri la aceste întrebări puteţi spune că înţelegeţi cât de cât bucătăria secretă a puterii dintr-un stat suveran. Şi-abia atunci vă deosebiţi fundamental de cei care cad în admiraţii tâmpe. Pe câţi dintre concetăţenii noştri nu i-aţi auzit lăudând „sistemul canadian”? Unii dintre ei chiar au emigrat acolo imaginându-şi că fac vreun mare rahat. Câţi dintre ei credeţi că au habar de faptul că, în realitate, Canada e o ţară, vorba lui Vanghelie, „pe persoană fizică”, fiind realmente stăpânită de vreo patru familii? Şi asta destul de transparent, fără mari eforturi de ascundere a realităţii. Doar că „nu se vorbeşte”. Şi cum s-ar putea vorbi atâta vreme cât familia lui taica Thompson deţine cam tot ce înseamnă media? Poate vă întrebaţi, pe bună dreptate, ce-i cu statul ăsta subteran. De ce este el necesar în condiţiile în care cei din eşalonul de sus oricum conduc? Cu alte cuvinte, de ce n-o fac direct, fără a mai apela la un asemenea aparat imens? Răspunsul, desigur, e unul de-a dreptul banal: de ce-ar face-o? De ce să stai să-ţi baţi capul cu toate prostiile în condiţiile în care o pot face alţii? Şi, mai ales, de ce să te expui şi nu-ţi vezi liniştit de viaţa şi puterea ta, de ce să nu te bucuri în discreţie de absolut tot ceea ce-ţi poate oferi lumea asta? Fără camere de luat vederi, fără prostovani care să te înghiontească, fără pic de deranj. Şi-ar mai fi ceva. Istoria demonstrează limpede că puterea erodează, că toţi marii puternici care s-au expus au sfârşit-o tragic. Nu trebuie să fii tu văcarul pentru a conduce gloata de vaci! E suficient să fii proprietarul fermei. Ca văcar poţi sfârşi împuns de vreun taur mai violent, dar ca proprietar nu faci altceva decât să culegi profitul. Turma se poate revolta împotriva văcarului(la nivel teoretic deoarece atâta timp cât are furaje din belşug n-o va face!), dar niciodată împotriva proprietarului pentru că, pur şi simplu, nu-l cunoaşte. Cred că elementele prezentate până acum sunt suficiente pentru a înţelege care-s raporturile de forţă şi cum arată în realitate lumea. Ceea ce trebuie să conştientizaţi este că acest model funcţionează strict în statele suverane. Vom trece mai departe pentru a înţelege cum funcţionează restul statelor? Sau, dacă vreţi ceva mai aplicat, cum funcţionăm noi ca ţară. Aici lucrurile sunt mult mai simple deoarece entitatea superioară, adică cea a eşalonului conducător, este reprezentată de una sau mai multe pârghii aparţinând „statului senior”, sub a cărui vasalitate se află naţiunea respectivă. La preluarea puterii de către „statul senior”, elita conducătoare locală este decapitată, târâtă prin puşcării, terfelită şi ostracizată. În locul ei se instaurează un sistem de stat subteran, exact după modelul celui din naţiunile suverane, care însă este total subordonat unei pârgii din „statul senior”. Există un sistem extrem de bine pus la punct în ceea ce priveşte coordonarea şi interacţiunile cu acest tip de state. Spre exemplu, distrugerea elitei locale este mascată de lupta împotriva corupţiei. De ce se întâmplă aşa? Pentru că e cel mai simplu: cetăţeanului trebuie să i se livreze un vinovat pentru frustrările sale şi cine-i cel mai potrivit dacă nu „îmbuibatul” care se află în sferele puterii fie că e vorba de politică sau business? În momentul în care lupta e terminată, iar structurile statului subteran sunt definitivate şi subordonate pârghiei din „statul senior”, în naţiunea vasală se reinstaurează liniştea, „corectitudinea”, iar lucrurile funcţionează la fel de lin şi de anost ca şi-n „naţiunea senior”. Masa ineptă şi idealiştii încearcă să schimbe radical lucrurile, în timp ce insiderii conduc astfel încât „pârghia de sus” să nu fie nemulţumită. Dacă printr-o minune o unul sau mai mulţi idealişti reuşesc să cucerească puterea prin forme legale, vor fi îngenuncheaţi iremediabil de legile „statului democratic”, de diversele „instituţii” care brusc îşi găsesc justificări pentru intervenţii în forţă bazate pe legi despre care nimeni nu ştia nimic până atunci. Toate aceste pârghii ale statului subteran lucrează într-o coordonare suspectă, trădând comanda unică aflată absolut în cu totul altă parte decât în locul care, din punct de vedere teoretic, ar fi trebuit să se afle. Realitatea este că, dintr-o asemenea chingă nu se poate scăpa prin mijloace „legale”, în măsura în care legal înseamnă prin căile „democraţiei”, adică vot, Parlament, etc. E practic imposibil, sistemul livrând un număr imens de păpuşi teleghidate gata să preia şi să deturneze orice fel de mesaj. Sistemul a fost şlefuit în decursul timpului bazându-se pe eşecurile înregistrate de diversele metode de conducere. Poate cel mai răsunător eşec a fost cel din Iran, unde un dictator tembel - şahul de-atunci - a reuşit să-şi pună în cap întreaga ţară care, printr-o revoluţie islamică(culmea, cu substrat real democratic!) a reuşit o răsturnare spactaculoasă şi, în paralel cu aceasta, restabilirea suveranităţii ţării. O altă evadare spectaculoasă, înainte de aceasta, a fost aceea a Rusiei Sovietice. După ce coada de topor Lenin condusese cu mână de fier destinul URSS, înainte de moarte a transmis grupului său de insideri ordinul de a-l împiedica pe Stalin să preia puterea. Stalin însă era o nucă prea tare şi s-a dovedit imposibil de deturnat. În prima fază după preluarea puterii s-a lovit de „statul subteran” instituit de Ulianov şi cozile lui de topor, dar, întrucât conducerea era puternic centralizată, a început epurările, disperat fiind de amploarea tălpilor care i se puneau. Fiind om dintr-o bucată, nu s-a mai încurcat cu „fiţe democratice” şi a instituit, într-un profund spirit rusesc catalizat de instinctele mafiei gruzine, legea „puşcăriei obligatorii” şi a glontelui în ceafă. Abia mai târziu, la interogatoriul lui Rakovsky, pare că a înţeles ceva mai bine lumea în care se mişca, dar a continuat în spirit independent, ţinând totuşi cont de „sugestiile” care-i veneau din afară. Analizând accidentele istoriei recente, putem constata un element interesant. Recâştigările de suveranitate, chiar dacă au ca efect izolarea sau înlăturarea statului subteran, sunt de scurtă durată. Întrucât asumarea de către „revoluţionari” a puterii se face în mod transparent, „mânia populară” - inevitabilă în condiţiile perpetuării aceleiaşi puteri - se răsfrânge asupra celor care şi-au asumat transparent conducerea şi resuveranizarea statului. De obicei, în asemenea situaţii, într-una sau două generaţii, statul subteran se reinstaurează pe fondul creşterii nemulţumirilor şi al efectului nefast al unor acţiuni externe violente(gen sancţiuni economice, samd) cu scopul de a inflama spiritele. Este, dacă vreţi, situaţia pe care o puteţi observa în Venezuela, unde, după moartea lui Chavez, puterea concentrată în jurul lui Maduro dă semne clare de oboseală şi care, cel mai probabil, va capota. În ceea ce priveşte Rusia, statutul suveranităţii sale este incert. După Stalin, uşor, uşor structurile statului subteran s-au reconectat la tătuci, apogeul fiind atins în momentul în care Gorbaciov, el însuşi aflat sub control englez, a semnat capitularea URSS. De-atunci Rusia a trecut printr-un proces accentuat de disoluţie care ar fi trebuit să culmineze cu decimarea lui Elţîn şi a familiei sale. Procesul a fost întrerupt brutal de către Putin şi de-atunci Rusia a limitat programatic efectele devastatoare ale statului subteran. Însă, în lipsa unui plan clar de succesiune şi a unei structuri superioare de putere, Rusia este în acest moment similară unei societăţi medievale încercând să ţină piept unei structuri mult mai rafinate şi infinit mai influentă propagandistic. Rezultă limpede pentru oricine că desfiinţarea statului subteran este o simplă iluzie în condiţiile în care aceasta nu vine la pachet cu un nou model de stat. A desfiinţa statul paralel e cumva similar tăierii părului sau a unghiilor unui monstru. Mai devreme sau mai târziu ele vor creşte, iar monstru îşi va regăsi forţa. Aşadar, nu desfiinţarea statului subteran trebuie să fie ţinta, ci uciderea adevăratul monstru, adică a statului superior, la pachet cu impunerea unui alt model. Altfel, orice propunere nu rămâne decât o simplă utopie un idealism facil de demontat de actuala schemă de conducere şi coordonare. Cam atât deocamdată. Mai multe detalii şi mai consistent într-un material viitor la care tot lucrez din vară. Înainte de a încheia, vă atenţionez asupra faptului că acest material va avea o existenţă cât se poate de volatilă. Îl voi lăsa doar trei zile pe facebook şi cinci pe blogul propriu. După această perioadă voi şterge articolul, astfel încât, doar în această perioadă veţi avea acces la el. Dacă vreţi să-l păstraţi sau să-l daţi mai departe îl puteţi copia fără nicio restricţie. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Da, din păcate, națiunea română a cunoscut și cunoaște multe ”elite” trădătoare!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 17:27:47               „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere” - Regele Mihai. Care elite?îmi permit să-ntreb retoric:dalde Tudorel, Tudose, Dracnea, Olguţa,Nicolicea, Tăriceanu-harem?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-12-15 15:47:54               Da, ultima frază nu am mai citit-o! Totul se plătește pe lumea asta. Inclusiv comoditatea!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 13:16:52               O altă gogoriță a fost ușor demontată de către doamna Ingrid Mocanu. Postez, mai jos, cu acordul domniei sale, argumentația: ”Următorul #episod cu minciuni din ciclul: "Veveriţele mincinoase" Cică Gigel poate lua mită că dacă e denunţat va trebui anunţat de procurori. Măi Veve-minciu tu ştii să citeşti? Ia uite aici ce scrie: Potrivit art. 307 alin. (2) din propunere: ”Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 305 alin. ( 1) şi persoana faţă de care există bănuiala rezonabilă este cunoscută, organul de urmărire penala va aduce la cunoştinţă, de îndată, calitatea de suspect, sub sancţiunea nulităţii absolute a tuturor actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea acestei prevederi faţă de aceasta după aflarea identităţii persoanei." iar art. 305 alin. (1) zice aşa: „(1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se constata că nu exista vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. ( 1 ) şi sunt indicate numele persoanelor ce se presupune că ar fi săvârşit infracţiunea ce face obiectul sesizării, organul de urmărire penala dispune obligatoriu începerea urmăririi penale cu privire la faptă şi făptuitori. Toate probele administrate în această perioadă, fără respectarea acestor condiţii sunt nule absolut şi nu pot fi utilizate împotriva persoanei a cărei identitate era indicată la data administrării lor." Așadar, urmărirea penală se exercită in personam NUMAI atunci când nu există cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale, potrivit art. 305 alin. (1). Dacă nu există probe din care să rezulte că o persoană a săvârșit o faptă penală organul nu poate să înceapă urmărirea: dacă ai un simplu denunţ NU EXISTĂ probe! Dar, dacă există suficiente probe și nu există motive de împiedicare, atunci TREBUIE ca urmărirea să înceapă in personam, pentru a se evita blocarea unor dosare care conțin suficiente probe şi o persoană să fie protejată și să fie utilizat dosarul în scop de șantaj sau pentru obținerea unor foloase nepermise prin utilizarea unor astfel de dosare. Așadar, pe de o parte scopul normei este SĂ OBLIGE procurorul să deruleze urgent urmărirea penală în dosarele în care există probe iar pe de altă parte să nu permită acestuia să deruleze cercetarea fără respectarea garanțiilor procesuale pentru toate părțile procesului și să se evite astfel administrarea întregului probatoriu fără ca inculpatul să fie prezent și la finalul acestei proceduri să fie trimis direct în judecată, tot probatoriul fiind astfel administrat fără ca acesta să aibă posibilitatea să se apere, nevinovăția sa fiind grav înfrântă de caracterul secret, ocult, al urmăririi. Așadar, nu numai că nimeni nu va afla fără probe că este cercetat, dar se evită BLOCAREA unor dosare în mod preferențial de către procuror, care trebuie să acționeze: să emită fie ordonanță de clasare fie să administreze tot probatoriul dacă există suficiente elemente că o persoană a săvârșit o faptă penală și în contradictoriu cu aceasta. Sancțiunea este nulitatea probei respective și obligarea procurorului de a readministra proba cu respectarea garanțiilor procesuale adecvate.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 13:15:27               Pentru dumneavoastră, înțeleg, prezumția de nevinovăție este un lux, un moft! Doamna este, aprioric, vinovată!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 12:05:01               Vedeți? Nu ideile, argumentele vă intereseaă! Ci persoanele care le susțin! Am postat un comentariu care îmi aparține ref la ceea ce spuneați a fi ”dezincriminarea” mărturiei mincinoase. Să înțeleg că vi l-ați însușit? 2. Din comoditate, am preluat eu argumentația doamnei Mocanu. Care este corectă. Dv spuneți că nu ar fi pentru că doamna merge la A3. Ciudată optică. Dar nu mă mai miră nimic!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 12:03:51               care, colac peste pupaza, mai e si urmarita penal. conform antenei 3. https://www.antena3.ro/actualitate/fosta-consiliera-a-lui-gabriel-oprea-ingrid-mocanu-retinuta-in-dosarul-despagubirilor-ilegale-287036.html   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-15 11:43:11               sa fiu iertat, dar nu dau doi bani pe analiza unei doamne care merge mai des in studiourile antenei 3 decat merg eu la Mega sa-mi cumpar bere. si nush cum naiba se face, dar numai sa-si apere sefii. chiar n-aveti alta sursa de informare?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-15 11:40:28               Dacă vă referiți la amendamentul: ”„nu constituie infracțiune refuzul de a face declarații prin care persoana se auto-incriminează, refuzul de declara în sensul solicitat de organele judiciare, modificarea declarației care a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului și nici simpla divergență de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos și de rea-credință, al acestora”. ori nu ați fost atent ori nu ați înțeles ori v-ați lăsat manipulat ori nu sunteți de bună credință. Există în jurisprudență și în legislație ”dreptul la tăcere” Acest drept permite unei persoane să nu ase autoincrimineze. Ce este rău în aceasta? Sarcina dovedirii vinovăției cuiva cade în sarcina autorităților. Pentru a elimina abuzurile, nenumărate, de obținere a ”probelor” prin obținerea de simple declarații, denunțuri, adese tranzacționate (denunță-l pe Ștefănescu și scapi! Câți ticăloși nu s-ar preta la așa ceva, fie și inventând?) aceste ”probe” nu mai pot fi luate ca atare și în baza lor cineva să fie condamnat. Se solicită, suplimentar, probe directe. Nu vi se pare firesc? Prin urmare, nici vorbă de ”dezincriminarea mărturiei mincinoase” Cum fie tendențios, fie cu rea credință ați afirmat. Analizați și judecați cu mintea dumneavoastră. Nu vă lăsați prins în capcanele jocurilor de manipulare ale celor pentru care ”dreptatea” înseamnă dreptatea lor, adică, abuzul, arbitrariul, înscenarea, planrtarea de probe și alte inimaginabile ticăloșii. Prin intermediul cărora își satisfac orgolii, frustrări (”singura mea satisfacție este să paradesc oameni” spunea un asemenea reprezentant al magistraților!) ori răspund la diverse comenzi, răzbunări, înscenări. Domnule coleg, suntem în situația în care România riscă să fie transformată într-o imensă închisoare. De aceea ESENȚIAL este să gândim o modalitate în care drepturile omului să prevaleze. Să fie apărate în fața abuzurilor care au devenit obișnuință. Și pe care, din păcate, mulți dintre concetățenii noștri nici măcar nu le mai observă. Trist, foarte trist. Știți principiul vechi de când lumea? Mai bine să scape o sută de vinovați decât să fie condamnat un nevinovat. Aveți idee câți nevinovați au făcut pușcărie în România? Prin urmare, putem discuta și dezbate. Dar pe texte concrete. Citate exact. Nu pe intoxicări, urechisme, părerologie ori ”informații” propagandoide! PS. Da, pe Tăriceanu l-am lăudat în plin Congres PNL. A inițiat, în 2006, cea mai mare operațiune de modernizare a spațiului rural. Ceva ce nu s-a mai făcut de la Cuza. Și, până ce justiția nu va pronunța o sentință în care să fie condamnat, se bucură și el de prezumția de nevinovăție. Iar din punct de vedere politic este mult peste ce are clasa noastră politică astăzi.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 09:37:35               ok, domnule Cristescu, daca este asa, atunci n-ar strica sa va vad criticand, fie si moale, parinteste, aceste aberatii, de ex dezincriminarea marturiei mincinoase, care, dupa stiinta mea, e premiera mondiala. sigur, ca de ea beneficiaza un personaj care pe vremuri v-a fost tare simpatic, pare a fi o simpla intamplare. sau aia ca procurorul trebuie sa-l anunte pe bietul spagar onest ca va fi urmarit pentru luare de mita, etc, material e destul. lepadati-va de ele cu aceeasi energie cu care v-ati lepadat de marinar si o sa va cred. astept cu interes.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-15 08:24:44               Dumneavoastră, domnule Ștefănescu, aveți reprezentarea a ceea ce scrieți? Eu am susținut și susțin proiectele de legi propuse de ministrul Tudorel Toader. În principal pentru efectul acestora asupra noastră, a cetățenilor. Prin aceste proiecte, nu se eșlimină dar se limitează mult abuzurile, arbitrariul, înscenările și lipsa de responsabilitate care se întâlnesc în injustiția care se practică acum, cu legile actuale. Nu mai iau în discuție principalele modificări propuse. De acea, încă din ziua de 23 august, când ministrul TT le-a propus, am inițiat petiția de susținere, fără rezerve a acestor proiecte de legi. Și, asta, în momentul în care, majoritatea era ezitantă, nehotărâtă, sceptică și chiar surprinsă. Inclusiv PSD-ul era de o prudență incredibilă iar Dragnea baleta între a fi de acord ori a se opune. Continui să cred că proiectele de legi propuse de TT sunt bune și îmi pare rău că PSD - ALDE, coaliția de guvernare, nu au avut fermitatea, forța și determinarea de a susține și promova aceste proiecte de legi. Iată ce scrisesem, într-un alt spațiu internautic, acum câteva zile: ”Sunt dezamăgit. PSD a fost îngenuncheat. A cedat în mai toate punctele importante. Inspecția Judiciară rămâne tot la cei care ar trebui să fie inspectați, răspunderea magistraților este de formă, președintele desemnează procurorii de rang înalt! Adică, se pare, suntem pe aproape să se aleagă praful de propunerile CORECTE ale ministrului Tudorel Toader. Eu vă rog și vă propun să continuăm acțiunea de strângerea semnăturilor. PSD nu este alfa și omega legiferării. Poate, în viitor vom găsi ori o să apară o forță politică mai fermă și mai determinată. Care să vrea o Justiție corectă. În special pentru noi, cetățenii. Pentru că ei, iată, bat palma pe sub masă. Mulțumesc tuturor acelora care s-au implicat și se vor implica. Distribuiți și redistribuiți link-ul.~ Susținem proiectele de legi propuse de către Ministrul Justiției, domnul prof. univ. dr. Tudorel Toader S-au strâns până acum peste 6.300 de semnături. O fi mult? O fi puțin? La scara strângerii acestor semnături de către un singur om, fără sponsorizări, fără costuri de promovare, fără suținere din partea media. Spuneți, domnule coleg, ”conform legilor pe care susțineți cu frenezie, dacă la metrou va avea loc o crimă asemănătoare, autoarea va rămâne în libertate, fiindcă înregistrarea video a fost făcută fără mandat. și nu e singura aberație.” Puteți să-mi prezentați articolul sau paragraful, din proiectele de legi, susținute de către mine, care ar face posibil așa ceva? Cred că faceți o periculoasă confuzie și îmi atribuiți susțineri pe care nu le-am făcut. Transpunerea unei Directive europene în legislația noastră este un alt subiect. Dacă actuala majoritate a găsit de cuviință să facă aceasta acum este o altă problemă. Pe care, pot să o discut și să o analizez, dacă avem, exact, textul propus și textul din directivă. Dar, repet, este un alt subiect. Nu este corect, domnule coleg, să-mi atribuiți de acum și până în veac, susținerea politicilor publice ale PSD. Mai ales că, am precizat, nu am fost, nu sunt și nu voi fi membru PSD. De aceea reproșul domniei voastre mă surprinde și mă nedumerește. Ca tehnică îmi este cunoscută metoda. atribui cuiva niște spuse pe care nu le-a rostit niciodată și, apoi, îl combați în raport cu aceste spuse care nu-i aparțin. Dacă această nedreptate vă asigură liniștea necesară unui somn fără probleme, mă îngrijorează. Dar, poate, sunt eu prea exigent!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 01:51:33               domnule Cristescu, conform legilor pe care susțineți cu frenezie, dacă la metrou va avea loc o crimă asemănătoare, autoarea va rămâne în libertate, fiindcă înregistrarea video a fost făcută fără mandat. și nu e singura aberație.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-14 19:53:56               Ceea ce se incearca acum, cu anarhia din piatza si patrunderea in fortza in parlamentul ales, e doar un pas din planul pus la cale "pe fatza" de dusmanii Romaniei. Cum va explicati altfel faptul ca orice incercare de buna credintza de a modifica legile ticaloase care permit ca pentru o simpla suspiciune, oricare om politic sa fie arestat, dus in puscarie si tinut acolo fara judecata e intampinata cu proteste si anarhie? In care justitie din care tara mai exista sintagma idioata "suspiciuni rezonabile"?   Postat de catre sters sters la data de 2017-12-09 19:25:42               Imi pare rau sa o spun, nu-mi convine s-o spun, dar realitatea e urmatoarea: servicii secrete importante au reusit sa sperie intr-atat securitatea lui ceasca, incat acestia l-au tradat. Nimeni nu este atat de idiot incat sa creada ca Romania ar fi putut fi penetrata fara voia securitatii de 28.000 de "spetznaz", de alte mii de agenti in civil, austrieci, rusi, unguri, francezi, si cati or mai fi fost. Petre Roman, alt tradator inca nepedepsit, a recunoscut, indirect, ca "l-a sunat pe ministrul de externe rus si l-a rugat sa si-i ia dracului de aici, ca ne incurca" .Am citat din spusele lui la o emisiune de noapte a lui ciutacu. Cum altfel se poate explica faptul ca aurul a ajuns in Anglia, petrolul ni se vinde tot noua de companii straine, ca si cand noi n-am fi avut o industrie de extractie performanta, cand gazele noastre ne sunt vandute tot noua la suprapretz, cand industria metalurgica a ajuns, toata, in mana rusilor? Poate cineva sa fie asa de idiot incat sa nu vada ca asta e tradare de tara? Poate doar americanul Cioaca, ala care o tine gaia-matzu cu Putin si comunistii.   Postat de catre sters sters la data de 2017-12-09 19:18:41               Eu cred ca Romania are doar un simulacru de stat, care se preface ca ar conduce, mimeaza democratia si alegerile. In realitate, tot ce se intampla de la marele deranj din decembrie 89 incoace arata clar, pentru cine nu este ticalos sau idiot sadea, ca Romania executa fara cracnire, prin cozile de topor ajunse in fruntea statului pe cai oculte, vointa celor care au organizat deranjul: americanii, rusii, austriecii, dar si altii, interesati fie teritorial fie economic, fie geostrategic de acest nefericit pamant. Cine se afla in america n-are cum sa inteleaga ce traim noi, mai ales daca e o placa de patefon stricata, care repeta obstinat, comunistii, comunistii... pana la saturatie. Pe acestia, domnule Cristescu, e osteneala zadarnica sa incercati sa-i convingeti. Stiti cand se vor trezi, poate, unii dintre ei? Cand Soros si austriecii si alte lepre vor reusi sa distruga, atentie la ce spun, inainte de 1 decembrie 2018, integritatea teritoriala a tarii! Atunci, toti boii care mugesc acum, comunistii, comunistii, vor intelege cu cine au tinut. Nu toti, unii dintre ei sunt fie ticalosi, fie prea prosti ca sa priceapa ceva!   Postat de catre sters sters la data de 2017-12-09 19:11:16               Am scris, în finalul intervenției mele, ”Să încerce oare să ne manipuleze acest articol? să ne aducă în postura de fataliști resemnați, de defetiști? Sau este adevărul cinic spus brutal fără menajamente? ” Prin urmare, nu exclud nicio posibilitate. Dar ceva, ceva adevăr parcă transpare din această, eu, mental, i-am zis, sinteză a unui serviciu!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-09 18:02:36               Domnule profesor, Am reusit, dupa multe eforturi, sa citesc in totalitate articolul anonim gasit de dumneavoastra. Si m-am intrebat: de ce acest mare ganditor politic vrea sa ramana anonim? Si de ce recomanda cititorolor sa-i sa-i raspandeasca fara jena aceasta minunata opera? Cred ca am gasit raspunsul: ideea principala a acestui autor extrem de anonim si uluitor de modest este ca singurii conducatori geniali care au reusit sa scape oarecum de "statul paralel" au fost Stalin si Putin; constatare care nu mai poate fi confirmata de Stalin care este mort dar care sunt convins ca il va gadila la icre pe marele Putin. Si nu e de mirare fiindca admiratia lui Putin pentru marele Stalin este cunoscuta din moment ce l-a declarat ca cel mai mare om de stat pe care l-a avut Rusia in secolul 20. Autorul uita sa spuna prin ce mijloace a reusit acesti doi giganti sa scape de statul paralel. Domnule profesor, acest articol anonim nu este altceva decat o facatura a serviciului de dezinformare rusesc.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2017-12-09 16:59:19	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE