|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cand m-am trezit din vesnica uitare |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Când m-am trezit din veșnica uitare
m-am pomenit cu cerul lângă mine
acoperit de astre trecătoare
ducând prin veacuri magice destine
M-am pomenit cu soarele pe creste
scăldând a existenței noastre cale
spre lumi necunoscute și celeste
ce izvorăsc din goluri temporale
M-am pomenit cu păsări cântătoare
cu flori înmiresmate și aprinse
cu dor nestins de vremea viitoare
cu întrebări de Domnul nepermise
M-am pomenit în suflet cu ardoare
de paradisul reflectat de stele
în cugetu-mi cuprins de admirare
Si de frământări ascunse si rebele
Când vremea mea va trece-n amintire
în zona veșnica atemporală
atuncea paradisu-mi din privire
se va topi în negura banală |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|