|
|
|
|
|
|
|
|
|
Secretele meseriei |
|
|
Text
postat de
Valeriu Cercel |
|
|
Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,
Și de atunci o știu, de-o viață,
Fiind românească de natură:
O meserie se ȋnvață,
Dar totodat se mai și fură!
Acuma eu, la teorie,
De nota zece-am fost mereu,
Ȋn schimb, la practică, urgie,
Păi, să mă ierte Dumnezeu,
Atâtea trucuri și secrete
De la maeștrii mei din jur,
Cu câtă-ambiție și sete,
N-am fost ȋn stare să le fur!
Căci
greu se fură-o meserie,
Că-i de tâmplar, frezor, cismar,
Dovadă e, că azi, bădie,
Un bun meseriaș e rar,
De-aia, cum văd, fără de glume,
Din Dăbuleni la Cotroceni,
Din câte meserii-s pe lume,
Cam toți sunt politicieni,
Fiindcă de-un timp, ȋn România,
C-un doctorat, chiar plagiat,
Politica e meseria
Cea mai ușoară de furat!
Valeriu Cercel
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multam, de trecere, Elena!
Am sa fac corecturile ce mi le-ai sugerat,
numai ca nu-mi pare firesc sa spun "Dar totodată se și fură! caci suna cam la modul general, acest "furat".
"Dar totodat se mai și fură, fiind vorba dspre "meserie" caci despre ea e vorba in poezica mea.
Ganduri bune! |
|
|
|
Postat
de catre
Valeriu Cercel la data de
2017-11-20 17:40:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Valeriu Cercel a consacrat acest tip de story în versuri care par un fel de epigramă XXL. Adică o istorisire versificată, un fel de construct pildologic având ca finalitate o concluzie, de regulă, surprinzătozre. Și, cu cât surprinderea este mai mare, cu atât textul devine mai savuros.
Acest tip de texte se înscrie pe o linie, i-am putea spune, ludensiană. Cu trimiteri având nuanțe ironic-satirice și tente mai mult ori mai puțin umoristice însă, cu siguranță, toate mușcătoare. În textul de mai sus este satirizat un nărav care, iată, a făcut epocă la români și, în special la demnitari și politicieni: plagiatul!
Versurile sunt oarecum prelungirea filonul șfichiuitor al celui care era considerat mic și al dracului și care s-a aflat în spatele unor celebre texte rostite de Tănase, Ion Pribeagu.
Din păcate, sunt câteva versuri care ar mai trebui lucrate. De exemplu, în strofa de mai jos sunt câteva sincope dacă nu cumva, licențe poetice ușor deranjante. Care, ușor, pot fi corectate.
Și de atunci o știu, de-o viață,
Find românească de natură:
O meserie se ȋnvață,
Dar totodat se mai și fură!
De ce nefirescul Find? De ce totodat Când s-ar putea spune, firesc, fără forțare:
Și de atunci o știu, de-o viață,
E românească de natură:
O meserie se ȋnvață,
Dar totodată se și fură!
La fel și ultima strofă. Findcă poate fi înlocuit ci Fiindcă ori chiar că fără să afecteze prozodia.
Sigur sunt și alte soluții de îmbunătățire.
Una peste alta, lectura textelor, antiîncifrare, ale lui Valeriu Cercel, induc o stare de vaporoasă bună dispoziție însoțită, cel puțin, de un zâmbet. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2017-11-20 06:14:59 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|