|
|
|
|
|
|
|
|
|
dezmintire |
|
|
Text
postat de
Dumitru Cioaca |
|
|
" Dar apelative ca "mă cioacă" mi se par excesive în gura/pixul unuia care poate foarte lejer să-i fie fiu"
(Poetul Radu Stefanescu despre posibilitatea ca poetul si avocatul Florentin Sorescu sa-mi fie fiu)
Jur, cu ce am mai scump, pe Biblie, Koran sau orice alta carte sfanta ca poetul si avocatul Florentin Sorescu nu imi este fiu.
Cum insa din poemul "Matuse-mea Florenta" am aflat ca poetul este orfan de tata, ma gandesc serios sa-l infiez. Nu din alte motive, dar ar fi pacat ca un talent atat de robust si promitator sa se piarda din cauza lipsei unui maini forte, de tata. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamna Elena Stefan,
Va rog sa ma credeti, nu puteam face altfel, situatia de rudenie dintre mine si poetul Florentin Sorescu trebuia definitiv clarificata. Toata neintelegerea a pornit de la poetul Radu Stefanescu, caruia nu-i ajunge ca pe mine ma desparte de domnul Florentin Sorescu un ocean din moment ce vrea sa mai creieze si o prapastie.
Cea mai buna dovada ca intre noi nu poate exista nici un grad de rudenie este faptul ca atunci cand domnul Florentin Sorescu se afla numai sub forma unui froiect despre care vorbeau cu inflacarare doi tineri indragostiti, eu ma aflam deja pe alt continent. Si pe atunci copiii nu se faceau ca acum, prin internet. Ca sa nu mai spun ca cei care ne cunosc sustin ca nici fizic intre noi nu exista nici o asemanare: dumnealui are o gura de aur iar eu sunt negru in cerul gurii.
Voi renunta si la ideia infierii daca dumneavoastra sustineti ca este una proasta. Cu toate ca ma gandisem ca n-ar strica sa am si eu un avocat pe care nu mai trebuie sa-l mai platesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2017-06-07 16:33:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu este o pistă benefică. Nu mai insistați.
Asta îmi aduce aminte de o povestire a lui Cehov în care un subaltern a strănutat în ceafa șefului la un spectacol. În loc să lase întâmplarea așa cum a fost, o serie de insistențe au amplificat-o până la insuportabil. Nu-mi mai aduc aminte textul, cred că am volumul prin bibliotecă dar este intruvabil. Dacă este cineva cu memoria mai proaspătă poate ni-l aduce în atenție! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2017-06-07 11:58:38 |
|
|