PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cartea Irinei 17 - Poveşti de ţinut în viaţă Text postat de nastia muresan Imi cultiv, aproape inconştient, abilităţi de vînător. Sunt cu ochii în toate părţile,poate prind o imagine, o apariţie în mulţime sau o întîmplare. Parcă aud mai bine şi am senzaţia ciudată că urechile mele învaţă să lucreze independent, captând fiecare, ca o antenă de baleiere, orice mesaj care ar putea să capete sens, la un moment dat. Memoria lucrează şi ea din plin, stochează de-a valma cuvinte, chipuri, ştiri, pentru ca apoi această pradă să fie curăţată de paraziţi, pieptănată şi aranjată astfel încât să fie prezentată în toata frumuseţea ei Irinei, la telefon. De multe ori îmbogăţesc un fapt banal care n-ar stârni interesul sau curiozitatea Irinei. Şi faptul banal devine poveste. De multe ori inventez pentru că Irina are nevoie de multe poveşti de acasă, cu oameni de acasă. Suntem două vânătoare de poveşti, Ioana si cu mine. Poveşti pentru Irina. Bune de spus, seara, la telefon. Poveşti de ţinut in viată. Interceptez microbuzul în Obor, pe lânga Kaufland, după o urmărire cu un taxi care m-a costat cât jumătate de bilet pe ruta Bucureşti-Huşi. Şoferul Virgil are între 45-65 ani, arată ca la 65 dar se mişcă iute, ca unul de 45. În microbuz doar eu şi o fată tânără, întinsă pe ultimul rând de banchete, în spatele maşinii. Deja adormise de la gara Basarab până în Obor. Doi călători pe ruta Bucureşti-Huşi, la vreme de seară. Virgil are hands free. Vorbeşte aproape tot timpul cu câte cineva. Îl sună domnul Marin cu care începe un dialog iritat şi aproape protocolar. Închide repede, însă domnul Marin sună din nou şi se oferă să-i cumpere un purcel numai bun, cam de 45 de kile. O pleaşcă, ce mai. De data asta Virgil o dă pe limba lui şi-l lămureşte pe Marin că pentru el: -Marin nu mai există, Marin e zero lei zero bani. Cum de ce, nu ştii de ce? Pentru că ai mâncat pensioara bătrânului, ai mâncat banii lui adunaţi de-o viaţă, ai mâncat porcul crescut de el pentru Crăciun şi i-ai băut vinul din butoi. Un nesimtit, asta eşti, cumnate dragă. Ce zic eu nesimţit, un criminal eşti, băi, Marine. Marin se stupefiază mai departe la telefon şi se jură că nu. -Nu te mai jura, Marine, că te vede Dumnezeu. Ia spune tu ce-ai făcut cu banii pentru arat, cu banii pentru îngrăşaminte, ia zi ce-ai făcut cu banii de la calamităţi...ha? I-ai pus la CEC măi, măi...nu cumva i-ai pus în sticlele alea de bere şi-n tigările alea cu filtru, că văd că-ţi place să tragi fum pe nas şi să-l scoţi pe gură, derbedeu bătrân...şi ţie şi lu' nevastă-ta, las' că vă vin eu de hac. Îi închide lui Marin telefonul în nas şi o sună pe sora lui Marin, nevastă-sa adică. O ia frumuşel. -M-a sunat un domn Marin, cum ce domn Marin, derbedeul de frate-tu', nesimtitul. Ia să te duci să-i iei actele de pe pământ şi să mergi la primărie să te treci pe lista pentru ajutor, nu mai pupă el bani de arat şi alea alea. Aaa, nu te duci? Da' mă rog de ce nu te duci? Îţi convine să vă ţină Virgil pe toţi în spate, las' că munceşte prostu' şi vă aduce la toţi. Ei, cucoană, m-am deşteptat. De-acum am să iau eu pensia ălui bătrân, i-o pun la CEC, să aibă săracu' la înmormintare. Vitamine pot să-i dau şi eu cât o mai duce. Apoi se întoarce spre mine si mă-ntreabă dacă e destul de cald şi dacă stau confortabil. Eu dau din cap, grăbit, că da, cu teama că povestea aceasta se va sfârsi aici, din cauza mea, şi eu nu voi gasi la timp ceva bun de spus Irinei, la telefon. El are chef de vorbă şi eu răspund monosilabic, ştiind că acest lucru nu are cum să fie pe placul lui. Uneori mai vine cu el o femeie frumuşică şi cochetă, o ţine pe un scăunel lângă schimbătorul de viteze, se apleacă şi-i spune la ureche chestii, ea se priveşte des într-o oglinjoară, îşi ţuguie buzele şi se rujează. Face integrame pe genunchi. -Joc de cuvinte încrucişate pe bază de cifre...nu-i aritmetică, dragă? Mie aşa-mi iese dar la soluţii ăştia dau aritmogrif...există cuvântul ăsta, dragă...? Virgil ridică din umeri, integramele nu-s pentru el. Când e cu ea, Virgil e la cămaşă şi cravată iar la popas cumpără cornuri cu ciocolată şi Cola. Cred ca nu e nevastă-sa. În sfârsit, Virgil se înduplecă şi duce pentru mine povestea mai departe. O sună din nou pe nevastă-sa. -Ce mai faci, madam? Tot pe sofa? Anunţă-l pe deşteptu’ de frate-tău că sâmbata se duce Virgil să pună lucrurile la punct. Clar? Iar matale, cucoană, aruncă ciorba aia, cât o mai lungeşti? Pune mâna şi fă o tocăniţă din găina aia, ce naiba o ţii acolo, ce vrei să faci cu ea? O dai şi p-asta la neamuri? La Radio Fm Jonny Logan cântă Hold me now , încerc să-l prind printre replicile tăioase ale lui Virgil, însă renunţ. Mi se pare că nu pot amesteca lucrurile într-atât. Începe să mă lase durerea de cap şi aţipesc o vreme. Când mă trezesc, Virgil îl înjură pe Băsescu, că din cauza lui... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE